La Aliman, judetul Constanta, am avut sentimentul copilului care coboara scarile blocului in zbor ca sa se intalneasca cu gasca. Nici nu-mi trece prin cap sa jignesc organizatorul- Winero (Ghenadie Bobeica, Veronica Guzun), ci dimpotriva: bravos, la mai mare, aferim, ne vedem la anul, etc. Dar nu pentru o portie miel la cuptor (umplut cu legume si cus-cus, marca bucatarului Razvan Cruceanu), sau pentru vinuri bune cu nemiluita le sunt recunoscator, ci pentru ca datorita lor am ajuns sa ma intalnesc si cu Alin si sotia sa, nu doar cu Alibus, si cu Radu, nu numai cu andreiard, cu Mona, nu doar cu vinuripovestite. M-am reintalnit cu Valentin Ceafalau, cu care am barfit lumea vinurilor, cu Razvan Jurca (ale carui cunostinte pot fi la fel de folositoare ca un dictionar), cu Cezar Ioan ("tata" presei de vin de la noi), i-am cunoscut pe Dana si Ionut Mihai, pe Cosmin Grozea (aka fromgrapestowine), dar si atatea alte persoane interesante.
Despre vinuri, numai de bine, n-am baut vreunul rau, dar nici n-a fost momentul unei degustari analitice, ci s-a baut, s-a vorbit, s-a ras, s-a mancat- asadar, o zi reusita.
Sa zic doar ca Alira 2009 este un merlot din vita tanara, de calitate, care lasa o pelicula glicerinoasa pe pahar, cu un nas mieros, sec dar dulce, cu cafea, cireasa, visina, si putin gem de prune. Se pare ca se va gasi la acelasi pret cu Easy (merlotul bulgaresc al acelorasi, nasit de oenologul francez Marc Dworkin). Mai vorbim despre el. In rest, Easy mi s-a parut mai bun decat la prima degustare, ceea ce nu pot spune despre Enira 2006 care a involuat rapid la o aerare prea lunga. Cabernetul a fost minunat, vin de seara tarzie, opium, morfina+pipa lui Sherlock Holmes, Reserva 2006- a stralucit, fiind -deloc surprinzator- cel mai bun vin din zona.
foto: Sorin Pamint
Trebuie sa amintesc ca vinul are alt gust la fata locului, cred ca am uitat sa mentionez ca petrecerea campeneasca a avut loc la marginea viei. Mult pamant (80ha), o crama in proiect, milioane de euro. Vinul scos acum e unul de consum, de lumea noua, deci si pentru pentru romani:). Le urez succes, si sunt convins ca pe masura ce via va creste va da vinuri mult mai profunde, pe masura abilitatilor oenologului francez Marc Dworkin.
2 comentarii:
Merci, George.
A fost intradevar o zi perfecta pentru ras, baut si povestit. Si imi place tare ca articolul tau inca mai pastraza un pic din parfumul acelei zile...
Pentru putin.
Dar, din intamplare, asemenea ocazii frumoase sunt rare. Altfel, m-as putea obisnui:)
Trimiteți un comentariu