Un vin frantuzesc doar deoarece e produs in Franta lui Sarkozy. Nu are nici in clin, nici in maneca cu marea traditie oenologica a Frantei.
Presedintele Republicii a sustinut modificari in legislatia vinului, printre altele permitand unui producator sa faca vin din strugurii cultivati de altii, eludand astfel sistemul obisnuit de clasificare. Si asa Chamarre a incheiat contracte cu mici producatori, beneficiind de nu mai putin de 50.000 de hectare plantate cu vita de vie. Ce a iesit? O gama de vinuri nepretentioase, ieftine, dar frantuzesti.
Am baut cateva dintre ele si as spune ca sunt net superioare vinurilor de masa din Hexagon (apropos, am citit un pasaj super despre limbajul comentatorilor sportivi: nu Franta ci Hexagon, nu olandezi ci batavi, nu Anglia ci Albion- perfid sau nu). Nu in ultimul rand este o incercare de a contracara asaltul vinurilor ieftine din lumea noua.
Iata un vin alb, sec, cupaj de Chardonnay si Grenache (nota bene). Are un miros floral, gust destul de complex- dominat de citrice cu note de piersica, ananas si pepene galben. Usor amarui pe final. E un vin de masa ok, dar nu ofera satisfactii de unul singur.
Lucrul interesant este ca memoria papilelor mele gustative m-a trimis cu gandul la Feteasca Regala Budureasca 2008, care avea cam aceleasi coordonate. Ceea ce ma face sa trag din nou aceeasi concluzie aparent absurda, care a mai reiesit si cu alte ocazii: anume ca in ziua de azi si cu tehnologia de astazi, mai ales in cazul vinurilor nepretentioase, de masa si in masa, conteaza mai mult oenologul, drojdiile folosite, baricul si tehnologia decat strugurele in sine. Cu alte cuvinte, tipicitatea de soi a ajuns un fel de moft pentru "puristi", si exploatata doar in cazul vinurilor serioase(si scumpe) care se adreseaza unui public mai restrans.
71/100
6 comentarii:
Chamarre e unul din produsele preferate ale sotiei mele, dar mai mult datorita etichetei :))
Stai linistit, cunoastem!
Ar trebui sa fie mai atenti producatorii la detalii de tipul asta. Uite, spumantul Rhein pus langa Cashmere. Primul este neindoielnic mai fin, dar ghici care sticla ar atrage atentia iubitelor noastre sotii?
Pe de alta parte si eu recunosc ca mi-a placut la Pinocchio eticheta, am descoperit abia dupa ca e si un vin bun. (e doar un exemplu :D )
Perfect de acord cu tine, George. Aceasta democratizare sau internationalizare a vinului mi se pare ca are mai multe efecte negative decat pozitive. Nu sunt impotriva tehnologiei dar, in multe cazuri, se merge prea departe cu manipularea produsului respectiv. Chiar si in cazul vinurilor scumpe, interventia tehnologica este excesiva. De ce? Simplu, acum conteaza foarte mult sa "fabrici" un vin care sa impuste note mari din partea criticilor; si acest lucru atrage dupa sine vanzari mai mari. Nu e ceva de condamnat aspectul asta dar cine are de pierdut in final? Ati ghicit, consumatorul, cel putin cel avizat care cauta si altceva intr-un vin decat o chestie care are un gust placut.
Totusi, incet-incet, din reactiile intalnite pe diverse surse de internet, lucrurile incep sa-si revina; sunt tot mai multi care s-au plictisit de vinuri anoste si fara vreo diferenta notabila intre ele. Tot mai multi producatori mici si mijlocii apeleaza la metodele traditionale, fara interventii inutile si lasa natura sa se exprime mai mult.
@Alin: nimeni nu spune ca sticla si eticheta trebuie sa fie complet inexpresive. Eticheta si forma sticlei sunt primele lucruri dupa care judeci vinul, si chiar fara sa vrei iti impun niste asteptari de la continut.
@Ciprian: bunicul meu a produs niste feteasca alba anul asta. Nu e cine stie realizare,dar are toate caracteristicile soiului, nas de flori de camp, finete si aciditate buna, fara arome exotice sau alte asemenea. Pe cand fetestile bune din comert tind sa devina un soi de sauvignon blanc.
Asa este. Din pacate, cu asta ne confruntam acum. De aceea, m-am hotarat sa dau sanse producatorilor mai mici, necunoscuti si care nu vaneaza in fiecare an acele minim 90 de puncte. Totul a inceput sa devina absurd. Procentul celor care sunt bagati in seama de presa este infim; este un urias ocean de producatori care ne asteapta undeva acolo si a caror principala "vina" e ca nu sunt bagati in seama cu o nota prin publicatiile de specialitate...
Referitor la ce spuneai de Feteasca si Sauvignon, mi-am amintit de ceva trist, dar adevarat, si care reflecta perfect situatia in care a ajuns vinul; multi producatori de Pinot Noir, mai ales din Lumea Noua, isi trateaza vinul cu putin adaos de Syrah pentru a mai castiga in culoare, corp si a fi astfel pe placul anumitor degustatori. S-a mers prea departe, parerea mea...
Trimiteți un comentariu