Zghihara 2008, IG Husi, Romanian Winecellars (gama retailerului Metro), prod. Casa de vinuri Speed Husi, alb sec, 11,5%, 10 lei la Metro
Despre zghihara am scris in alte randuri (aici si in treacat: aici), mai duioase decat s-ar fi cuvenit, spun unii. Nu despre note seci de degustare doresc sa va scriu acum, ci despre un eveniment ciudat, care a confirmat ca asocierea mancarii cu vinul este o arta adesea oculta.
Aceasta zghihara este singura care merita bauta (din catalogul retailerului rezulta ca specialistii sai, condusi de Dan Boboc, au nasit acest vin, chiar din momentul culesului), deoarece cea produsa sub eticheta proprie SC Speed srl este din 2006, iar cea semnata Vincon Vrancea este din 2005(!). De ce Dumnezeu ar vrea cineva sa bea un pahar de zghihara, vinisor onest si nepretentios de firea lui, facut acum 4-5 ani este un mare mister. De ce el se mai gaseste in supermarket este un alt mister, dar facil de dezlegat: producatorii cu pricina nu se mai satura. Aceste vinuri ar trebui retrase, utilizate la distilate, spumante sau la otet, sau cate si mai cate, oricum numai la baut- nu.
Asadar, se deschide singura conserva supravietuitoare a marelui pachet primit de peste mari si tari continand diverse lighioane marine conservate, chestii care nu prea se gasesc la noi (tot felul de scoici de rau de mare, calamari, sepie, scoici-rata, scoici cu picior, etc, etc.). Dupa ce s-a mancat tot de parea cunoscut, a ramas o conserva de obiect neidentificat. Tot ce stiam era ca in traducere se numea “deliciu de usturoi”. Ergo zghihara, prietena de-o viata a legumei antisociale cu pricina.
Buchisind ambalajul in spaniola, ajung la concluzia ca respectivele “chestii” sunt de fapt niste taitei din carne de peste si usturoi, conservati in ulei, si menite salatelor si altor aperitive. N-as spune ca m-au dat pe spate, cu atat mai mult cu cat n-am avut la indemana, pe langa apetit, decat o paine calda, o lamaie si un pahar de vin. Au fost suficiente pentru a ma potoli. Dar ce s-a intamplat cu gustul vinului m-a uimit! Acesta, original destul de crud, brut, acrisor si usor amarui, fara o aroma anume, a virat brusc spre un gust mai bogat, inca sec dar cu rest de zahar, devenind interesant, chiar “adanc” si extrem de agreabil. E ca si cum zarzara necoapta a parguit instantaneu!
Iata, deci o invatatura de minte: ceea ce pare cam dur si indigest la prima vedere, omenit cum trebuie, cu ceva peste gras, pui la ceaun cu usturoi, sau fructe de mare de toate felurile, devine brusc volubil si petrecaret! Mai sa fie: "gentle giant"!
4 comentarii:
Chiar mă bucur c-ai dat peste o potrivire foarte bună între mâncare şi vin, una care le îmbunătăţeşte pe amândouă.
Ca regulă, la peştele uleios se recomandă un vin foarte acid şi mai puţin aromat, gen Vino Verde. Sub nicio formă nu mergem pe mâna vinurilor roşii, taninoase, aromate. Din descrierea zgiharei se pare că se aseamănă cu recomandarea, deci ai reinventat (sic!) o regulă a asocierii dintre vin şi mâncare!
@Mihnea: Sigur, cunosc si practic regulile generale ale asocierii vin-mancare, si stiu ca de aceea "somelaria" este o meserie in sine. Dar e prima oara cand mi se intampla sa observ o transformare atat de radicala in gustul vinului asociat cu un fel anume de mancare...La mai multe!
"Zghihara ce esti!"
Imi propun sa folosesc apelativul asta sugubat de cate ori o sa vreau in viitor sa contrariez pe cineva. E dificil de spus, pentru un bautor de bere, daca el face legatura cu aprecieri pozitive sau dimpotriva cu unele mai putin rezonante cu ego-ul; asta presupunand ca tinta aleasa nu este un fin cunoscator al etimologiei termenului sau un expert in disocierea prin intonatie a glumei de ocara duioasa.
Am testat o Zghihara acum ceva vreme si marturisesc ca nu a fost pe gustul meu. Am reintalnit-o in Metro sub alte straie (ca cele din poza de mai sus) si am cedat tentiei de a stabili, o data pentruu totdeauna, daca Zhihara e un apelativ negativ sau nu (deci daca se cuvine sa il scuipi -in san- sau sa il pupi pe cel caruia i te adresezi astfel). Am eliberat-o conditionat si am vrut sa ma conving ca un politist de proximitate daca se dovedeste iremediabil de evitat sau e re-educabila.
Pana la urma nici nu conteaza pentru povestea de aici al carui "spoiller" il comit chiar acum; mi-a placut!. Intr-o pleiada de analize care trateaza elaborat despre nestemate oenologice de de sute de mii de lei (noi/vechi) Zhihara are toate sansele sa fie mereu baiatul cu accent moldovenesc, proaspat venit in statia de metrou de la Universitate si ridiculizat pentru straiele si uimirea cu care descopera metropola.
Desi are haine curate, fara "damf" si "staif", felul stangaci si repezit in care se baga in vorba cu tine te poate chiar descumpani. Nu ai ce sa adulmeci decat cel mult prospetime de flori de camp (eu mai mult in imaginatie). Dar cu toate acestea, el e o prezenta memorabila, ca gust, pe care o prefer oricand "emo-kids"-uilor autohtone, inecate in suficienta lor de brand popular, cu etichete teatrale si preturi chiar mai mari. Macar el are personalitate si prezenta de spirit. E inocent nimic de zis, nu merge dus la opera din prima seara pentru ca striga in gura mare. Singurele produse marine din casa: sarea iodata si sarea de baie. Deci l-am hranit, neconform specificatiilor, cu ce aveam prin frigider. I-a placut telemeaua de capra si salata orientala cu fire proaspete de ceapa verde. Dupa ce a mancat a fost si mai amuzant. M-a prins, din pacate, in toane proaste, singur in bucatarie, vorbind cu aragazul in care pusesem la cazne mari o friptura de vita. Peste ea ar fi trebuia negresit sa pun vin alb. Cum singurul vin alb din casa era Zghihara am decis sa adaug apa. Prietenii mei merita o soarta mai buna. Daca te enerveaza randurile astea atunci ... cumpara-ti o Zgihara: o sa te stranga de gat in locul meu!
P.S. George a mai spus asta o data, eu l-am inganat si acum confirm. SC Speed SRL faca o Zghihara buna dar poate sa ia in calcul schimbarea denumirii societatii comerciale. Daca nu duce cu gandul la un atelier auto face cel mult apel la o firma mai mica decat societatea onorabila care produce o Zgihara onesta. God speed!
Catalin,
Bine spus. Vinul asta are un caracter regional, de Tezaur Folcloric, de Muzeul Satului...N-o sa impresionezi pe cineva punand pe masa vinul asta, dar daca vrei sa impresionezi pe cineva nu-i dai sa manance pui cu usturoi la ceaun, sau vorba ta- telemea de capra cu ceapa verde.
Iar despre producator, nu prea stiu statistici, dar se pare ca nu-i chiar mic. Tot ei fac niste chestii demne de ocolit, gen Dracula, Mihai Viteazu, etc. Se pare ca au intrat pe piata chineza(ceea ce e mare lucru, caci pe piata cu pricina nu intri, ci ti se da voie sa intri), sunt prezenti in Rusia, etc. Cineva spunea ca le-a vazut vinurile si prin Portugalia...
In fine, doar si pentru faptul ca n-au taiat vita de zghihara ca sa planteze in loc muscat ottonel, merita incurajati. Poate acumularile cantitative sa produca saltul calitativ:)
Trimiteți un comentariu