Cuvee Visan 2015 Gramma

Nu stiu cati isi mai amintesc ca Visan s-a nascut ca urmare a unui an dezastruos, in care cantitatea redusa a facut nepractica lansarea vinurilor monovarietale. Azi   iata-l ajuns la a sasea editie, cu o eticheta vie, atragatoare, beneficiind de desenele lui Horatiu Malaele. 

E un "blend" de Feteasca Alba, Feteasca Regala, Aligote si Muscat Ottonel, cu o cromatica tinereasca, alb-auriu cu nuante verzui, cu un scazut nivel de alcool (11,5) dar in ciuda (sau in pofida, depinde cum vedeti problema) acestui detaliu, se prezinta la un an dupa lansare proaspat, robust si acaparant in acelasi timp, cu aromatica florala, usor exotica, citrica si minerala, cu gust inchegat, rotund, cu acea marca specifica, un iz usor citric-cretos, ca de grapefruit alb, care se continua in gustul remanent, deloc scurt, de altfel. 

Sigur ca din punct de vedere al asocierii gastronomice duce spre peste si derivate, insa eu unul ma gandesc cu ceva pofta la un pui cu lamaie si la o vorba lunga cu un prieten vechi.   

11,5%, DOC CMD Iasi Bucium, ~30 lei, 85 pct

Dupa generic, surpriza! Avem un easter egg:
Am avut ocazia sa-l gust in paralel cu "batranul" 2010. Creau sa va spun, ca desi culoarea aurie si aromele tertiare nu s-au lasat asteptate, trimitand spre musetel si tei, totusi aciditatea si acel trademark acid-mineral, de care aminteam, nu l-au lasat la batranete, dand un kick de aciditate amaruie, mai putin zemoasa ca un grapefruit, usor salcie, ca de zarzara, gutuie si pruna necoapta. Nu mai mult de asteptat, insa e un indiciu ca la Casa Olteanu se fac vinuri bine facute, cu potential mediu de invechire.

Cuvee Visan 2013 Gramma (Casa Olteanu)

Cel mai recent cuvee de la Casa Olteanu, compus din aceleasi trei varietati- feteasca regala, aligote si feteasca alba- se prezinta in acest an mult mai exuberant sub aspectul aromatic, debordand de fructe albe, piersici, un iz floral foarte placut si parfumat, ba chiar si exotisme, de tipul acelora la care se mai deda uneori feteasca regala. Interesant e si faptul ca nu e un cupaj in sensul obisnuit (amestec de vinuri), ci e un amestec de musturi care au fermentat impreuna. Gustul e proaspat si poate din pricina nivelului de alcool mai scazut in 2013 (11,3%) pare mai plin si mai matasos decat editiile trecute, desi firesc ceva din verticalitatea minerala, calcaroasa, din trecut, se regaseste mai putin. Reperele gustative joaca intre pere si inflexiuni vegetale, cu un gust remanent amintind de fructele prajite, caramelizate, din restaurantele chinezesti. 

E un vin reusit. 84 pct. 35-40 lei in online.

O romanta lenta cu Feteasca Regala 2013 Gramma

Olfactiv ne intampina o atmosfera pastorala, de baloti de lucerna, zarzare si para, un iz floral, campenesc, frumos parfumat.  In gust regasim o textura buna,  densa dar delicata,  cu accent pe aciditate, cu note de mar si cirese albe.  E un vin cu lungime buna.  

O feteasca regala autentica, usoara (11,4% alc.), diferita de anii anteriori, pentru ca si anul a fost diferit. Nu a existat o concentratie mare a zaharurilor ca in anii anteriori, dar cu toate aceste vinurile Gramma din 2013 ofera o concentratia aromatica foarte buna. Bravo. 85.

Mi-a amintit de estetica plina de culoare si infuzata in melancolie a regizorului chinez Kar Wai Wong, din pelicula Fa yeung nin wa (in traducere engleza In the Mood for Love). Ritm lent, apasator, delicat, cu multe scene in slowmotion, acompaniate de o muzica melancolica, hipnotica. Pana la urma filmul aparut in anul 2000 a ajuns aproape clasic, asa ca ma indoiesc ca sunt multi dintre voi care nu l-au vazut, dar daca cumva v-a scapat, va rog sa luati grabnic masuri reparatorii! Pentru mine, chiar daca mi-au placut foarte mult si celelalte filme ale regizorului chinez (2046, My Blueberry Nights, The Grandmaster), acest In the Mood for Love mi l-a fixat pe Kar Wai Wong in panoplia regizorilor care se regasesc pe lista scurta a atentiei mele cinematografice.

PS: Sper sa nu se supere artistul plastic Horatiu Malaele, cel care a semnat ilustratia etichetei, ca somelierul cultural de serviciu nu a asociat vinul cu Nunta Muta, filmul regizorului...Horatiu Malaele. Azi ploua, iar emisfera comica a fost napadita de cea melancolica. Oricum, in alte circumstante, presupun ca cele doua ar merge de minune impreuna. In fond, ilustratia este o trimitere la filmul maestrului si la actrita principala- ieseanca Meda Andreea Victor.

Aligote 2013 Gramma (Casa Olteanu)

Duminica dimineata am trecut pe la Crama Olteanu, pe dealurile aferente localitatii Visan, limitrofe Iasiului. A fost o ocazie buna sa gustam unele vinuri din tanc, dar si gata imbuteliate. Azi despre vinul care a surprins multa lume la aparitia sa, din recolta 2009. Iata cat de repede au trecut patru ani. Mai intai a trebuit sa ne strecuram pe langa dulaul infricosator din fotografia de mai jos, dar ne-am descurcat pentru ca d-na Olteanu ne-a deschis usa cu promptitudine. 

Aligote 2013 vine intr-o culoare alb-galbui cu nuante verzui si lasa mici bule pe pahar, semn de certa vivacitate. Olfactiv aduce a flori de lamaita,  iarba,  mere,  mango, para williams. Gust cu aciditatea caracteristica pentru acest strugure dar si cu o untozitate surprinzatoare pentru un vin dintr-un an nu tocmai prielnic (ca sa nu mai vorbim de strugure in sine), cu tuse dulci-acrisoare de para si zarzara parguita, plus un final usor amarui, magnezian. "Doar" 12,5% alcool, bine echilibrat, 

Avand in vedere ca recolta 2013 nu a fost cea mai generoasa, consider ca Iulian Teliban, oenologul de serviciu al cramei Olteanu, s-a descurcat admirabil.  83-84.

Un alt punct de interes ar fi noile etichete, care in premiera, poarta diverse ilustratii. Cea de mai jos este un autoportret caricatural al lui Horatiu Malaele, care pe langa talentul actoricesc care l-a facut cunoscut si in cele mai obscure unghere ale patriei "pe care am baut-o"...Cum ii spunea acelei scenete, oare? Ca am un..zi...lipsis, am un...lipsis? un lopsis! lipsis? am un lipsos! da. Nu, asta era alta. Aia cu doi marinari, ba nu trei. Care intra intr-o alimentara. Nu, intr-un restaurant. Da. A lua sau a nu lua? Nici asta nu-i. Oricum, deci, asadar, pe langa talentul de actor, iata ca Horatiu Malaele mai are un talent si anume caricatura, ori-ma rog- arta plastica in general. Intamplare intamplatoare, cineva i-a propus sa-i fie folosite unele desene pentru niste etichete de vin, el a zis "dar e bun vinul?", i s-a raspuns ca da si uite asa  le vedeti dumneavoastra acum.

In ce priveste interpretarea acestui desen, variantele diverg de la metafora introspectiei si analizei de sine pana la scene cu Hannibal Lecter, in functie de latimea orizontului cultural. Oricum ar fi, desenul te face sa-l privesti si sa-ti pui niste intrebari. Mie mi se par indraznete, istete si deosebite de marea majoritate. 

La o Feteasca Regala 2012 Gramma (Casa Olteanu) cu inspectorul Luther

foto: Mihai Oprea

Un vin puternic (14%) si liniar in exprimare, cu aromatica florala, cu impresii fructate de pere, mar si gutuie, care ii confera o textura gustativa destul de densa. In plus este sesizabil un filigran vegetal, dulce-astringent, amintind de tulpina de mohor sau de rubarba insiropata. Un DOC Bucium-Iasi, de gasit la 35-40 lei in magazinele specializate. 83 pct.

Alcoolul fiind bine integrat, licoarea se bea cu usurinta, dar sa aveti in minte proverbul  "pisica blanda zgarie rau". Totusi e un bun vin de acompaniament, fie la masa, fie- cum a fost cazul meu- serialul politist produs de BBC- Luther.
Un serial foarte bine scris de Neil Cross, cu personaje bine conturate si complexe, din care se desprind inspectorul John Luther (jucat de Idris Elba, mare om!) dar si Alice Morgan- o psihopata criminala foarte...simpatica (da, stiu, trebuie sa vezi ca sa crezi). La nivelul tramei sunt interesante alegerile aproape imposibile pe care inspectorul Luther trebuie sa le faca. Pe scurt- profesionist facut, profesionist jucat- tot ce mai trebuie este un spectator profesionist. Asa ca fuguta la calculatoare sau pe e-bay/amazon.

Buna ziua va spune Liric 2012 de la Gramma

Buna ziua!
Si domnul politist mi-a cerut sa suflu 
intr-un dispozitiv care dupa spusese sale masura taria verbului. 
“Sunt foarte precise. Aduse din Germania!”, 
adauga el, imbarbatandu-ma.
Am suflat cat am putut de tare, calculand in minte
usor speriat
cat a trecut de cand am consumat ultima metafora. 
Sa fie oare 12 ore?
Dupa cateva clipe stanjenitoare in care s-a verificat rezultatul 
mi s-au returnat actele si mi s-a sugerat prieteneste
sa mai pun mana pe-o carte.

Liric 2012, Casa Olteanu, DOC Iasi-Bucium. Cupaj de aligote, feteasca regala si feteasca alba. Private label Mega Image  (ioi, mi se sopteste ca aceasta gama se va gasi oriunde in afara de Mega Image! Adica in Metro, Selgros, Kafland, etc), sec, 13% alc.

Un vin fin, nas de flori de vita, vegetal, pietre ude. In gust recunoastem mere, caise verzi, acelasi iz vegetal, de ierburi tocate. Final mediu, cu pulpa de grapefruit si zarzara. 83 pct si multumiri pentru ca a mijlocit acest efemer comeback in lumea poeziei, dupa vreo 15 ani de retragere.

PS: in cinstea d-lui Kafka, care implineste azi 130 de ani! E baiat bun, va zic, face cinste oricui ii deschide o carte!

Cu Vasile Alecsandri la un Cuvee Visan 2012 Gramma

"GALBENUL: Dar stăpânul meu cum de a uitat cine sunt eu și m-a pus la loc cu o biată para ca tine, ce nu faci acum nici trei bani, atât ești de ștearsă și de ticăloasă!

PARAUA (plesnind de ciudă): Râde dracul de porumbrele negre!... Dar nu vezi, ciuntitule, cât ești de ros de chila zarafilor?.monsieur te vezi că ai ajuns în trei colțuri, că ai scăzut și ai slăbit cât un irmilic de cei noi?... Ți-ai pierdut toți dinții, sărmane, și vrei să mai muști pe alții?

GALBENUL (cu fudulie, ridicându-se în picioare): Leul deși îmbătrânește tot leu rămâne, asemene și galbenul tot galben!

PARAUA (săltând des și iute de râs): Galben, tu?... Cu adevărat, sărmane, ești galben, dar de gălbenarea morții.

GALBENUL: Ian ascultă, cadână bătrână, nu te juca cu cuvintele, că, deși sunt acum în trei colțuri, pe loc înfig unul în tine.

PARAUA (cu dispreț și cu un aer de mărire): Eu am trecut prin degetele ienicerilor și nu mi-a fost frică! Tocmai tu vrei să mă sperii?

Ambele mele monede stătură puțin într-o poziție teatrală, ca doi dușmani viteji care se măsoară cu ochii pân-a nu se încleșta la luptă. Eu mă uitam la ele fără nici a mă răsufla, atât eram de curios a vedea un duel bănesc; dar așteptarea mea fu și acum înșelată, precum a mai fost de multe ori în acest soi de întâmplări.

Provocatorul, adică galbenul, văzând maiestatea și curajul protivnicei lui, se domoli, se trase înapoi, și prin această mișcare aduse o nouă dovadă observării ce am făcut demult, că: fala mare ispravă n-are.

GALBENUL (după o scurtă tăcere): Nu te bucura, proasto, că eu mă voi înjosi a te onora cu loviturile mele, și dacă te-am și amenințat dinioarea, nu spera că-mi voi uita rangul într-atâta încât să mă ating de tine. Știu, slavă Domnului! câtă depărtare este între noi. Familia mea-i de aur și neamul tău de-abia de argint.

Cum îndrăznești dar a socoti că eu, care am fost slăvit de cei mari și legănat în sânul lor, eu, care sunt fruntea banilor, eu să mă măsor cu tine? Sărmană! gândește cât ai rămas de neînsemnată-n lume și vezi mai înainte de toate că ești de o mie patru sute douăzeci de ori mai puțin decât mine.

PARAUA: Fricosule aristocrat! se vede că ai locuit multă vreme în sânul domnului M. și că de la dânsul ai câștigat simțirile dobitocești sub care îți ascunzi lipsa curajului. Tu, olandez, tu să rostești cuvinte de familie și de noblețe! Rușine, rușine să-ți fie!

Am cunoscut mulți compatrioți de-ai tăi în deosebite rânduri și în deosebite pungi, și mărturisesc că i-am aflat curați de fire și de caracter; dar tu, negreșit ești minciunos, calp, bastard, c[...]ți arăți arama fără cât de puțină sfială. (Suspinând): Unde-i, unde-i frumosul și nobilul olandez cu care m-am iubit atât de fierbinte la anul 1820 în buzunarul căpitanului Costiță, pe când acest vestit corăbier călătorea pe Marea Neagră!... Unde-i acum să te facă una cu cutia în care ne găsim și să mă răzbune de obrăzniciile tale.

GALBENUL (uimit de tulburare): La anul 1820?... Căpitanul Costiță?... Marea Neagră?... Ce spui?... Tu erai atunci cu mine?

PARAUA (într-o nespusă mirare): Cu tine! Ce fel?

GALBENUL (repede, adunându-și suvenirele): Dar... îmi aduc aminte... într-o noapte întunecoasă, marea era întărâtată de furtună... corabia era să se înece la Sulina... Toți se rugau lui Dumnezeu ca să-i scape....

PARAUA: Așa este, bine zici. Eu tremuram de frică și, deodată, zuruind cu disperare, m-am aruncat și m-am lipit...

GALBENUL: (dându-se de-a dura către para): Și te-ai lipit de pieptul meu, care de mult ardea pentru tine în focul unei dragoste nemărginite.

PARAUA (lunecând către galben): Ah!

GALBENUL și PARAUA (lipindu-se într-o amoroasă îmbrățișare):

Soarele meu! Luna mea!

Zinghetul pricinuit prin înfocata atingere a monedelor se schimbă încet-încet într-o zuruire slabă sau, mai bine zicând, într-o suspinare metalică care se pierdu în deșerturile lumii și al cutiei.

O tăcere drăgălașă urmă după aceasta, tăcere ce dovedea o mare câtime de simțire în sânul monedelor; tăcere scumpă și mult mai glăsuitoare decât însăși vorba; tăcere care mi-a atins până și mie, un străin, coardele inimii și mi-a adus două lacrimi de compătimire pe marginea genelor."

Cumva mica pastisa dintr-o proza de inceput a lui Vasile Alecsandri, amor etern intre un galben olandez si o para turceasca, mi-a amintit de un vin din Iasi, acest oras caruia ii acord afectiunea mea eterna, poate si pentru ca nu ne vedem prea des.

O simpla plimbare de-a lungul Copoului releva un adevarat cupaj orientalo-occidental, cu un buchet mult mai flamboaiant decat- sa zicem- in Bucuresti. Accentul oamenilor si acea o molcomitate colinara care nu se regaseste in prafosul mijloc al campiei romane te fac sa-ti imaginezi mai usor un tip in straie frantuzesti vorbind aceeasi limba cu un mustacios oaches imbracat in salvari si turban, in jurul unei narghilele, sau sporovaind in aceeasi trasura adusa de la Viena.

Tot cam asa niste cosmopoliti euro de la Bruxelles si niste munciti leuti neoasi s-au intalnit undeva pe dealurile din jurul Iasilor pentru ca din dragostea lor sa se ridice stabilimentul oenologic numita Casa Olteanu. 

Tot asa  doua (nu una!) fetesti neaose s-au mutat sub acelasi dop cu un inginer din patria lui Monsiu Şarlă, venit la noi sa repare, pe cat se putea, ravagiile filoxerei. Povestea lor, destul de neobrazata, dar plina de invataminte, se numeste Cuvee Vişan 2012. Un nume elocvent! 

Acest cupaj de feteasca regala, feteasca alba si aligote aduce un profil aromatic profund floral, cu musetel, crin, lamaita si minerale- creta. Gustul este suculent, amintind de grapefruit, gutui si cirese albe. Are  intensitate gustativa si o remanenta citrica. Un vin bun si usor de baut. 85
Carevasazica, monsiu Basil, naltam paharul in cinstea dumitale, ca tare ne-ai durut!

Cu eternela admiratiune,
Georges Mitea

Revolutia de la Iasi si aligotele Gramma 2012 de la Casa Olteanu

Cand ne gandim azi la revolutia din decembrie 1989 ne imaginam un grup de oameni in jurul lui Laszlo Tokes care s-a marit incet-incet pana a cuprins intreaga tara. Ca o scanteie care aprinde o miriste uscata. Dar soarele din decembrie a fost destul de arzator si in alte parti ale tarii. 

Putini stiu ca pe 14 decembrie un grup de revolutionari din Iasi, sub titulatura Frontul Popular Roman, a dorit sa organizeze un miting in Piata Unirii, prin care sa protesteze impotriva regimului. Din grup faceau parte Stefan Prutianu, Emilian si Vasile Stoica, Vasile Ilascu, dar si alti ingineri si muncitori de la diverse fabrici din localitate. 

S-au pregatit intens toata toamna lui '89, s-au tiparit artizanal manifeste, s-au dat telefoane la numere aleatorii pentru a chema populatia la manifestatii. Totul era stabilit pentru sambata de 14 decembrie. Au fost pregatiri destul de meticuloase, dar nu trebuie sa ne miram prea mult ca mitingul n-a mai avut loc. Pentru ca asa ceva nu putea scapa Securitatii. Ori Securitatea s-a pregatit la randul ei si mai meticulos.

Astfel, hotelul Unirea era plin de militieni si securisti, chestiune mascata de o manifestare sportiva care fusese in prealabil mutata de la Oradea, unde trebuia sa aiba loc initial, la Iasi. Masini de pompieri, masini ale securitatii cu alte numere de inmatriculare decat Iasi erau in parcarea hotelului si imprejurimi. Ba chiar printr-o hotarare a primariei data cu cateva zile inainte de presupusul miting se desfiintase statia de tramvai. Totul ca sa nu se formeze grupuri de oameni care ar fi putut sa se alature "revolutionarilor". 

Asa incat cand membrii micului grup au ajuns in Piata Unirii, in preajma orelor 16, aceasta era destul de populata. Insa nu de oameni potrivnici regimului ci de militieni si securisti in civil. Semnalul inceperii protestului ar fi trebui sa fie dat de clopotele de la Mitropolie. Insa cel responsabil cu aceasta actiune, deoarece din exces de zel nu convocase la miting doar oameni "de incredere", fusese deja ridicat inca de dimineata. Cu toate acestea la ora 16, clopotele Mitropoliei au fost trase, nimeni nu stie de catre cine, conform intelegerii, in ceea ce ar fi trebuit sa fie inceputul Revolutiei Romane. Insa observand suspecta aglomeratie din piata, formata doar din figuri necunoscute, conspiratorii s-au retras fiecare separat, dupa cum si venisera. Inutila retragere: au fost ridicati a doua zi. Anchetati, torturati si in final eliberati pe 22 decembrie, fara sa stie de evenimentele care intre timp cuprinsesera intraga tara. Ce povestea Vasile Vicol, cel care poate purta titlul neoficial de prim arestat al revolutiei romane, despre eliberarea sa este tragicomic. Cand militienii au deschis usa celulei pentru a-l elibera a crezut ca o forma de tortura psihologica. Cerand explicatii i s-a raspuns: "Ba da, eşti liber. Ai văzut că n-am luptat degeaba?" (sursa Jurnalul.ro). Mi se pare foarte romaneste ca tortionarul sa-i spuna victimei, pe un ton complice, ca au luptat impreuna...

Nu stiu de ce scanteia s-a aprins la Timisoara si de ce s-a stins chibritul la Iasi. Poate pentru ca in capitala Moldovei oamenii au luat-o inginereste, au planuit totul meticulos cu mult timp inainte. Pe cand la Timisoara s-a beneficiat initial de solidaritatea dintre membrii unor culte religioase (reformati, baptisti) si care n-au putut fi  imprastiati atat de usor. Sau poate pur si simplu pentru ca actiuni anti-sistemice planificate pot fi dejucate mult mai usor de un sistem represiv metodic si bine pus la punct, dar care nu se poate stinge la fel de repede scantei spontane, cum a fost cea de la Timisoara. 

In domeniul vinului, revolutia din orasul unde viile sar gardul seminarului teologic a reusit mai bine. Daca considerati ca-i o licenta poetica, trebuie doar sa urcati dealul Copoului si o sa va convingeti singuri: dupa Seminar e Statiunea de cercetari. Ce infratire dintre cele dumnezeiesti si cele lumesti e mai elocventa pentru targul Iasilor? Poate doar faptul ca d-l Olteanu este preot si slujeste intr-unul din satele zonei metropolitane? He, he, vedeti voi cum se leaga lucrurile...

Ce a inceput in 2009, cu deja clasicul aligote, s-a consolidat in urmatoarele recolte. Pana la urma vorbim de primul producator din zona care si-a concentrat activitatea pe obtinerea de vin de calitate, "premium", cum se prefera in zilele noastre.

Intorcandu-ne la descrierea poate necuvioasa dupa cele zise mai sus, vinul din 2012 miroase moderat a floare de vita de vie, calcar si kiwi rascopt. In gust: intra cu fizz, acid si te astepti sa fii invadat de arome puternice, agresive, dar nu se intampla asa. E plin, impresia de grapefruit copt (si fara amareala) sau, daca vreti, de combinatie citrica- cu efect astringent- cretos, e foarte activa. E citric, cum altfel, dar suficient de fin. Pe final se simte puternic o impresie de caisa usor necoapta, foarte aproape de real, mai bine zis -se simte textura unei muscaturi din fruct. 

Cui i-a placut Arezan Fa+Fr 2011, Trei Pesti sau alti campioni mioritici ai baubilitatii, o sa zica un mare da si acestui vin de pe dealurile din jurul Iasiului. Mai ales ca e prietenos si sub aspectul nivelului de alcool- 12,4%!

Sub 40 lei si 84 pct. 

Metaph 2012 demisec (Gramma)

Acest vin face parte dintr-un private label Mega Image. Sunt vinuri produse de Gramma, Casa Olteanu, intr-un stil mai popular decat propriile editii. Brandingul e usor cabalistic- Gramma Metaph (de la metafora sau poate metafizica).

Totusi, desi demisec, acest aligote poarta in el miezul revelatiei din 2009 si al continuarii din 2011. Se simte finetea si puritatea fructului, dar datorita restului de zaharuri mai consistent, acea fragilitate aproape feminina din 2009 a lasat locul unui fruct mai evident si unui corp mai robust, iar indiciile minerale sunt si ele mai greu de detectat.  

E ca si cum domnisoara fragila a devenit intre timp o gospodina, tot frumoasa, dar mult mai putin sfioasa si sperioasa (era sa zic "bonoma", cum am vazut pe o eticheta de curand, pana mi-am dat seama ca substantivul aceasta nu prea suporta feminin, din pricini etimologice). 

Caracterizarea pe scurt a personajului suna asa: olfactiv: salcam, lamaita, ananas, limonada, măr granny smith. Gust: măr, suc de grapefruit cu zahăr,  final: compot de gutui, dulce-amarui, cum altfel. 

Lasa o impresie de vin curat, dar putin cam dulce pentru utilitatile obisnuite ale aligote-ului. Poate la un platou cu fructe si branzeturi cremoase sa stea mai bine.

Metaph 2012, aligote, demisec, DOC-CMD Iasi Bucium, 12,5%, prod.  Gramma/Casa Olteanu, 33 lei(exclusiv in Mega Image), 82 pct. 

Gramma se intoarce 2: Aligote 2011

Iata ca vine si al treilea vin din 2011 al celor de la Casa Olteanu este Aligote, sortiment sa-i spunem traditional in jurul Iasilor. 

Prima data l-am gustat in toamna trecuta, pe cand era doar o promisiune, una neobrazata care iti intepa limba in mii de locuri cu micile sale ace acide. L-am revazut acum cateva luni, tot in cisterna. Era aproape de parg, ca sa zic asa, numai bun de cules. Acum e gata, sa-l vedem:

Alb-auriu palid, cu nuante verzui. Aromatic aduce a gutuie, verdeturi tocate si coaja de castravete, dar si mar si portocale trecute. Gustul e fin, acid, cu lamaie, o inedita astringeta ca de coaja de para, rotunjimi de pepene galben. Finalul e lung, tot in aria citrica (lime), dar si usor salciu, ca un sambure alb de caisa verde. Alcoolul (13%) sta bine la cutie.

Pentru ca mai binele e dusmanul binelui, chiar (sau mai ales) la degustatul vinului, trebuie spus ca in linie, unul dupa altul, Aligote a parut superior, fresh si revigorant. Luate unul cate unul, lucrurile sau mai bine zis,-preferintele- mi s-au schimbat un pic. Cuvee Visan a parut cel mai cel, un vin al carui gust de fruct indecidabil, te duce cu gandul la panerele lui Demostene Botez. A nu se intelege ca feteasca regala, cu plinatatea si corpolenta oarecum surprinzatoare si atipica pentru soi, nu e un vin bun, ba chiar vad ca prin alte www-uri i s-a pus coronita:). 

In concluzie, toate cele trei sunt vinuri bune. Toate trei au ceva comun, o idee cremoasa, matasoasa, cu gust de  pepene galben. In Aligote se evidentiaza citricul, in Visan fructul, iar in feteasca regala, culmea!, structura (desi toate sunt vinuri destul de robuste).  

In final, o dreg ca Parker- punctez cu 83-85 toate vinurile!   

PS:

E 2 pentru ca exista si 1. Ah, sticlele arata bine, sunt diferite, cum vedeti, cu umeri lati, doar ca au aparut niste descrieri pe contra ceva mai duioase decat indur eu. Desi daca toate ar fi dupa gustul meu, cred ca universul ar fi mai infricosator:). 

Daca nu aveti ce face, va recomand, pe langa vin, doua treburi testate de mine si care au trecut CTC-ul, tot lucruri cu structura robusta, ca sa zic asa: 

a. o miniserie western (and much more) in care Kevin Costner si Bill Paxton arata ce pot face niste actori mari dintr-un serial nou-nout, produs de History Chanel.  E plin online-ul de el, asa ca daca va plictisiti, aruncati-va o privire pe Hatfields & McCoys, povestea adevarata a razboiului sangeros intre doua "clanuri" americane; si 

b. tot din marele online sau poate din libraria dvs preferata puteti incerca si romanul Furie de Salman Rushdie, o satira neagra, amuzanta si deprimanta pe alocuri, dar captivanta in totalitate, poveste in poveste, o multitudine de fire narative, de trame suprapuse, dar usor de citit, light.  Cum bine se zice aici.  Eu am rezonat un pic cu Malik, eroul, cum cred ca ar face-o orice om inteligent si educat (si modest), mai ales ca sunt dese descrieri ale tampeniei contemporane (mediatice, sociale, politice) in care calcam din greseala tot mai des.

Gramma se intoarce (2011)

In razboiul interminabil, infiltrat in toate aspectele vietii noastre, dintre neclintirea lui Parmenide si perpetua schimbare heraclitiana, ma surprind uneori gandindu-ma ca lucrurile erau mai bune in trecut. Aerul era mai pur, rosia avea un gust mai dulce, braga era braga, oamenii- oameni, nu ca acum, cand, uitati si dumneavoastra...Cred ca e un reziduu de gandire mitica si de falsa nostalgie dupa varsta de aur. Si la vinuri mi se intampla des sa constat ca parca licoarea de acum e mai putin buna decat cea de acum 3-4 ani, acelasi vin intr-o alta recolta, ca o degradare permanenta. Tot eu, insa, ma temperez stiind ca memoria falsifica, glorificand clipe din trecut, aruncand o patina de falsa valoare peste lucruri si stari care sunt de fapt la fel in prezent, doar ca nu beneficiaza inca de girul arhivarii interne.

@Vinariaveche

Tocmai de aceea mi-au placut noile vinuri Gramma (aka Casa Olteanu), din 2011. Pentru ca mi-au dat sentimentul ca exista progres, ca sunt mai bune decat precedentele.

Feteasca Regala e un vin alb-galbui, cu arome de corcoduse galbene, verdeturi romanesti (patrunjel, leusten), si in timp se formeaza in continuarea acestei amprente vegetale, un compozit aromatic "universal"- glastra de flori sparta de fiica mea, un amalgam de pamant gras si aroma delicata a florilor zdrobite definitiv sub niste papuceii curiosi, care vor sa ascunda de ochii tiranilor micul accident. Da, e mai degraba imaginatie neingradita aici decat acuitate senzoriala. La nivel serios si clasic, mai apar in nasul complex tuse trecatoare de pepene galben si fagure de miere. Gustul e fin, denota o structura robusta, cu repertoriu gustativ trecand printr-un melanj de fructe- mere si piersici, cu tuse minerale si acide, picante. Finalul aduce o persistenta de mar dulce si tuse carnoase, de ardei gras. Mi s-a parut un vin mult mai bun decat versiunea precedenta.  Si mai echilibrat, chiar pe fondul unui nivel de alcool serios (14%), dar bine, bine ascuns. 83 pct.

Cuvee Visan e acelasi blend de Feteasca alba, regala si Aligote. Vine intr-o culoare alb galbuie stralucitoare. Aromatic sta interesant, intens sub o zodie florala, cu pastise "verzi", vegetale. Gustul joaca intre note de mandarina, nectarina, pepene galben si caisa (in caz de nesiguranta chiar mar si pere), pare complex si cremos, dulce-citric, cu un final lung, acid- dand senzatii piperate si tuse dulcege, de mar bine copt. 84. La fel ca feteasca regala pare robust, inchegat, il poti incerca la temperatura camerei si cu toate astea structura sa nu se rupa, iar nivelul de alcool (14%) e miraculos ascuns.

Aligote. Aici n-am de gand sa va spun nimic:) Nu acum cel putin. Doar ca e usor sa-ti placa. 

Pe ansamblu, repertoriul Gramma a devenit mai echilibrat valoric, nu mai exista un hit si doua B-sides. Chiar daca, ce sa-i faci, Aligote 2011 e o reinregistrare cu sound adus la zi al cantecului de succes din 2009. Si eu cred ca are toate sansele sa intre in heavy-rotation pe MTV! 

Despre lucruri omenesti, biserici si o feteasca regala care imbatraneste frumos

Am fost la Iasi in acest weekend. Am fost pusi la zid de un preot, in pridvorul unei biserici de cartier:) Un baietel frumos s-a lepadat de Satana, aparent si noi odata cu el. Inteleg ca e procedura standard. Poate de aceea am petrecut destul de relaxati dupa. 

Am hranit porumbeii din Piata Unirii, am vizitat imprejurimile a ceea ce in ochii unei fetite de 3 ani si patru luni este un castel de printese, si am urcat dealurile pitoresti de la Barnova spre Casa Olteanu. Care e o casa de vinuri in egala masura cu locuinta familiei parintelui Olteanu, cel care slujeste in satul din apropiere. Vedeti, ce a inceput intr-o biserica in care un copil a sorbit din vinul de impartasanie, s-a incheiat cu vinul din casa unui preot! 

A fost un balans intre divin si mundan care mi-a placut foarte mult. In plus, acest tip de afacere familiala, in care toti membri familiei participa la alchimia vinului, imi strapunge baierele obiectivitatii. E ceva frumos aici, ceva cald si omenesc. 

Vinul  nou, din 2011, se prezinta foarte promitator. Noul Cuvee Visan e mai incantator decat precedentul, cu puternice tuse florale si fructate, nas cu buchet de flori de camp, vii si ametitoare, si cos de fructe cu  mere si persici. Gustul e plin proaspat si impetuos, dominat de para coapta. Un vin seductor, bogat aromatic. 

Aligote pare urmasul firesc al "batranului" 2009, la fel de curat, moderat citric, elegant si firav, desi e o iluzie, mai ales cand afli ca toate vinurile au peste 14% alcool.
Feteasca Regala e un subiect mai ciudat pentru mine. Cand am gustat primele doua sticle din promotia 2009 mi s-au parut bizare, cu alcool iesind asimptotic din cadru, cu final puternic amarui, nu tocmai agreabil. Ulterior, la Vindependent 2011, care a avut loc chiar la Iasi, am gustat alte doua fetesti regale diferite, chiar unul dupa altul. Prima proba- un minunat fresh&fruty, a doua ceva mai molcoma, mai parguita, pe fondul potolirii prospetimii. Dar, stiti cum se spune, nu exista doua sticle la fel, mai ales daca vorbim de vinuri facute cu simt de raspundere si cu frica lui Dumnezeu:)

Acum, direct din cisterna, am incercat 3 feluri de feteasca regala. Prima, un vin inca nestabilizat, a fost ce astept eu de la o feteasca regala- de fapt de la orice vin alb: plin, cu fruct si aciditate. Al doilea exemplar a fost un mic mister. Acelasi vin, aceleasi tratamente, rezultat diferit. O feteasca virata mai spre citric, cu o amprenta aromatica purtand inca detectabile semne ale procesului de fermentatie. Dar sunt convins ca enologul Iulian Teliban va gasi solutii. Si al treilea: feteasca gata de imbuteliere. Un alb cu fruct si final persistent, picant si acid. Cateva luni de stat in sticla ii vor folosi, fara indoiala. Si vom vorbi despre ea, cu siguranta, la momentul respectiv.

E greu sa trag linie intre familia Olteanu, oameni joviali si primitori, si vinurile gustate. Vinurile au fost doar parte din experienta, cum e si normal. Fiica mea s-a jucat cu coarnele de cerb, a privit fermecata via printr-un binoclu, iar parintii si-au impartasit treburi de oameni mari. Sa gusti vinul la crama e ca si cum ai gusta marul direct dintr-o livada. E simplul adevar, poetic, dar si practic. Peste timp, "beneficiind" de neatentia intermediarilor si altele, atat vinul, cat si marul, isi pierd ceva din savoarea initiala. 

Pe drumul de intoarcere de la Barlad, am ales o ruta mai putin circulata, dar mai pitoreasca. E un lucru pe care l-am observat si in alte parti ale tarii- cu cat e mai pitoresc peisajul, cu atat sunt mai sarace asezarile, de ca si cum ar exista un echilibru al frumosului vivant. Partea buna e ca, zona favorabila pomilor fructiferi fiind, poti sa-ti faci provizii de cirese la un pret mai mic decat cel din pietele marilor orase. In fine, dupa atata drum, dupa jefuirea unor soci (da, am cautat in dex pluralul) de aromatele lor flori, numai bune de macerat in marele borcan al tatalui meu, am ajuns acasa. Iar acasa, insetat dupa atata sip&spill, am deschis un vestigiu al anului 2009, o feteasca regala Gramma, produsa cum stiti de Casa Olteanu. Vinul care mi-a placut initial cel mai putin. 

E extraordinar ce s-a intamplat cu el si semn ca vinurile albe seci, bine facute, se pot maturiza satisfacator si in Romania, nu numai prin unele parti din Franta. A devenit ceva mai rezervat aromatic, dar cu un gust mai dens, mai plin, rotund, in care aciditatea si zaharul s-au impletit atat de bine, incat ai impresia ca musti dintr-o gutuie coapta si zemoasa (pe cat de zemoasa poate fi o gutuie, se intelege). Acest fapt, dublat de un final placut, persistent, dulceag si moderat tonic-amarui, cu tuse picante, m-au facut sa-mi para rau ca nu am obiceiul sa-mi revizuiesc punctajele. Are sens sa nu o fac, pentru ca ele captureaza impresia de moment, dar in rarele cazuri cand revizitez vinul, si impresia difera, ma vad nevoit sa mentionez acest fapt. Aceasta feteasca regala 2009, bauta acum, in mijlocul lui Mai 2012, mi s-a mai buna ca niciodata. De 83-84 pct., pentru credinciosii ratingului. Poate ceva mai mult pentru ceilalti:)

In concluzie, un weekend plin. De viata.

Vinul B, C si alte note muzicale

Consumatorului roman ii este greu sa digere conceptul de vin secund, sau vin B. De ce sa bea un vin B cand are toata istoria neamului insirata pe o contraeticheta de super-premium la 12 lei, cu 111 medalii de aur?

Conceptul e insa vechi. Francezii sunt de vina, ca de obicei. Ei si-au dat seama ca poti mentine calitatea vinului portdrapel doar folosind strugurii cei mai buni. Si cu ceilalti ce sa faci? Ii vinzi altui producator, care face vin la un nivel de calitate mai scazut sau, mai profitabil...iti faci un vin secund. Asa cum s-a vazut, incepand cu era Parker, oamenii au devenit interesati de un produs al unui mare chateau fara a fi nevoiti sa plateasca pretul pentru vinul premium. Pana la urma si Petit Mouton 2005 e tot un Mouton-Rothschild, dar costa 150 de euro, spre deosebire de fratele mai mare care face vreo 500, nu-i asa? Si doar faptul ca sunt vinuri secunde nu inseamna ca nu sunt bune, ci doar ca sunt mai putin bune decat primul vin. La Parker e simplu, in medie: un first growth sa tot faca 95-100 puncte, vinul secund e pe la 88-94. In 2005- primul vin 96, al doilea 90 pct. E bine nu? 

Deci vin secund nu inseamna ca e ultima posirca de pe lume, ba chiar poate transmite ceva pozitiv: ca ai un vin si mai bun, ca utilizezi doar strugurii cei mai buni pentru licoarea scumpa. Sau mustul ravac intr-o parte, cel de presa la clasa a II-a. Sau vinurile cele mai bune la primul cuvee, pentru ca nu intotdeauna selectia se face pe banda, sau la presa, ci deseori aproape de sfarsitul procesului, cand se hotaraste exact ce loturi, ce butoaie, etc vor face parte din primul vin. Restul? Pai ati inteleg deja. 

Pastrand proportiile ne intoarcem in Romania. Sistemul e adoptat destul de vizibil de catre unii producatori. Unicom are Davino si Chateau Domenii ("Ceptura", mai nou), ba chiar si un vin C- Faurar. Toate sunt bune, in categoria lor. Serve are Terra Romana si Vinul Cavalerului, etc, etc. 

Si iata ca intra in lista Gramma, de la Iasi, odata cu aparitia celor trei cupaje intitulate muzical: Do, Mi si Sol. Preturile acestora sunt situate mai jos decat cele patru titulare de drept de pana acum. Vor costa intre 20-30 de lei.

Sa incep cu o concluzie, ca sa fie clar:  toate sunt vinuri cu "baubilitate" crescuta. Sunt vinuri de stat la taclale, vinuri de pus langa mancare, vinuri cu plusuri si minusuri. Vinuri din preajma celor 80 de puncte. Mai au in comun un caracter ierbos si vegetal, precum si faptul ca sunt cupaje, dar si faptul sa vinurile componente pot proveni din ani diferiti. Anul nu apare pe etichete.

DO- 70% aligote, 20% feteasca regala si 10% cuvee (adica Cuvee Visan 2010, tot un mix 40-40-20 de fr, fa si aligote). Poate gresesc dar vinul ar putea fi etichetat ca 2009. Rezultatul e interesant, un cupaj dominat evident de aligote, un aligote ceva mai brusturos si vegetal decat monovarietalul.  Prospetimea e inca vivanta  si aciditatea reconfortanta. Un vin citric, cu tuse de ardei verde, de mar, de limeta, sec. Aromatic sta un pic mai funky, cu arome grele de fermentatie, care (ciudat!) se disipa in timp. Face dor de sardine la gratar. Aduce un pic cu un sauvignon de Noua Zeelanda. 

SOL- 50% feteasca regala, 50% cuvee. Are o aromatica mai ademenitoare, florala, dar si note de pepene galben si frunze uscate. In gura simuleaza tuse citrice- dulcege, poseda un zvac acid, mere verde, tuse nitel exotice (ananas), cu tuse de ceai de tei, vin plinut, cu final de caisa verde si tonic, piperat. 

MI- 50-50 feteasca alba si regala. Pare demisec, dar aciditatea buna modereaza impactul asupra papilelor. Tot din motive de glicemie pare mai rotund si corpolent, fara a-i lipsi componenta citrica. E ca o corcodusa galbena coapta 80%. Adica are parte si de dulceata moale a pargului, si de fateta inca verzuie, cu tuse de vegetale, de zarzara. Pe final apar, in acelasi ton dulce-acrisor impresii aromate, de caisa.  E cel mai prietenos/democratic dintre ele.

Daca DO arunca in fata o rigoare citrica, iar MI ne amageste cu tuse de fructe dulci, SOL pare  la mijlocul drumului. Sunt vinuri ok, cupaje destul de bine echilibrate, care sub aspectul pret-calitate pot oferi o contraparte a primei linii de vinuri a Casei Olteanu. 

@ Vinul.ro

Raportul recoltei 2011: Moldova

In acesta regiune istorica in a carei parte de sud extrem sălăsluiesc si eu, se face vin de mai multe mii de ani. L-a baut si Stefan cel Mare, fie el sampanie sau nu, e mai bun decat vinul de Tokay, ba chiar are mai multe medalii decat orice alt vin romanesc sau chiar din sud estul Europei,  la concursuri prestigiloase din Baku, Hai Phong si Tandarei. Asa ca nu e de mirare ca departamentele de relatii cu publicul si vanzari a acestor mari case de vinuri din Vrancea si Cotnari nu au gasit ragazul necesar sa-si piarda cateva minute cu un blogger amarat.

Acuma lasand gluma la o parte, e normal: in Moldova se face atat de mult vin prost, incat asta se rasfrange firesc si asupra relationarii cu presa si publicul consumator in general. Din nou: atat de mult vin prost, incat un raport al recoltei nu are nicio importanta. 

Imi cer scuze pentru cei cativa, putini, producatori de calitate din podgoriile acestei provincii istorice, pe care nu i-am contactat, in parte pentru ca nu-i cunosc:). Poate ca adresa mea de mail s-a virusat subit si toate cererile mele s-au ascuns in spam. 

Oricum, exista un singur producator care mi-a raspuns si promt pe deasupra. E adevarat ca conditiile sale specifice (vinuri albe exclusiv, vite foarte vechi, etc) nu sunt relevante la nivel regional, dar e singura indicatie pe care o am. Avand in fata un singur raspuns m-am gandit chiar sa nu public nimic despre Moldova, din variate motive, usor de intuit. Totusi, din respect pentru singura crama care mi-a transmis informatii, sa vedem  mai jos ce zice Marian Olteanu de la Casa Olteanu, de langa Iasi, producator cunoscut pentru brandul Gramma, despre recolta anului 2011.

"Pentru noi a fost un an bun, mai mult calitativ decat cantitativ. Daca ne referim la cantitate, varsta viei si-a spus cuvantul, 38 de ani, am avut parcele de aligote si cu 1,5 t /ha. Calitativ lucrurile au mers bine, nu au fost ploi care sa favorizeze bolile si am reusit sa culegem la maturitate deplina. Concentratia alcoolica va fi in medie cu 0,5 grade mai mare ca in 2009. Aligote-ul pastreaza linia celui din 2009, Feteasca regala este mai expresiva din punct de vedere aromatic, iar Cuvee Visan in 2011 le are pe toate."

Comparativ recolta 2010 a fost din punct de vedere cantitativ groaznica- 10% din 2009.  In 2010 a fost scos pe piata un singur vin- Cuvee Visan, obtinut si acela printr-o selectie riguroasa la banda de selectare dupa deschiorchinare, dar stocurile de aligote si feteasca regala ramase din 2009 au suplinit numarul limitat de sticle din 2010. 

In concluzie, spune Marian Olteanu, "fata de 2010, 2011 este incomparabil mai bun, iar fata de 2009 as spune asemanator atat calitativ cat si cantitativ". 

Intamplarea face sa fi gustat en-primeur in toamna trecuta vinurile abia iesite din fermentatie, si pot spune ca intr-adevar, vinuri stau bine, in special aligote-ul, foarte impetuos, si feteasca regala, mai plina si mai fructata decat 2009, cu alcoolul mai bine ascuns.

Asadar in acesta frumoasa regiune istorica a patriei noastre, totul e in continuare minunat si roz, precum in fotografia atasata. 

Te-ar putea interesa si:
Raportul Recoltei 2011: Dobrogea
Raportul Recoltei 2011: Transilvania

Raportul Recoltei 2011: Oltenia

Raportul Recoltei 2011: Dealu Mare

PS: vrei sa ne impartasesti si tu din experienta anului 2011? Trimite un e-mail la agmitea@gmail.com sau publica direct un comentariu mai jos.

La Provino. 2011

N-o sa ridic in slavi organizarea, doar pentru ca am fost partener media. Totusi, sincer vorbind, se vede ca baietii au experienta in organizarea de targuri si expozitii. S-a gandit la o scara pe care niciun alt eveniment legat de vin, la care am participat eu, nu s-a situat. Pe langa spatiul expozitional generos au fost alte evenimente conexe, fie legate de servirea si degustarea vinului, fie de legatura dintre vin si gastronomie.

Aproape ciudat, aceste cursuri (deloc ieftine, am auzit) au fost accesate in numar destul de mare. La unul dintre acestea m-am aciuat si eu, vineri, mai ales ca joi am trecut in vedere, avid, mai toate vinurile.  

Marian Timofti a vorbit despre servirea vinurilor, iar Dan Boboc si Catalin Paduraru despre degustarea lor. Marturisesc ca am parasit sala, din motive obiective, la un moment dat, asa ca nu stiu ce a mai urmat. Oamenii din sala erau carciumari, ospatari, sefi de sala, patroni de restaurante. Interesul lor era viu, inedit. Nu pot decat sa sper ca vor inregistra si transmite mai departe informatiile. Data viitoare, poate, unii ospatari n-o sa mai toarne apa in vin fara sa ceara permisiunea. Si poate, doamne ajuta, patronii vor intelege ca nu exista pahar universal. Nu atat faptul ca organizatorii unui eveniment despre vin au gandit si astfel de evenimente ajutatoare a fost imbucurator pentru mine, dar mai ales ca au fost oameni din industria ospitalitatii dispusi sa se lase invatati!

Despre expozitie, sa zic ca, pentru prima editie, a fost bine. O consistenta parte a fost cu industria suport, adica instalatii de vinificatie, tratamente, sticle, etc. La vinuri , sa zic ca nu au lipsit nume grele, cum ar fi Basilescu, Vinarte si Oprisor, nici Gramma, Budureasca sau Murfatlar, dar nici, la un alt nivel, Samburesti sau Cotnari!

Eu unul am lucrat intens, carnetelul de memorii sta ca dovada, si asta se va vedea in viitorul apropiat. Pana atunci, as vrea sa va atrag atentia asupra a doi noi producatori. Despre Domeniile Nicoresti am vorbit si saptamana trecuta. Babeasca lor e "the best, up to date". Face 40 de lei, dar vorba unui hatru "e cea mai buna babeasca din lume".

Al doilea producator si-a lansat abia acum primele produse. Vinicola Averesti a venit cu o gama numita "Locurile", formata din zghihara de Husi, aligote, feteasca regala si un cuvee. O sa vorbesc cu alta ocazie despre ele. Sa zic acum ca dupa degustare mi le-am inchipuit pe doua din ele undeva peste 20 lei/butelie. Si la testul portofelului s-au dovedit a fi 12 lei. La acest pret  nu au cum sa nu aiba un impact in viitor, spun asta sincer. Sper sa fie aceleasi vinuri si in retail, daca nu mai bune, avand in vedere ca vorbim de 2011, deci vinuri inca in "beta-testing". Iar brandingul mi se pare ok, vesel, bine alaturat atat soiurilor cat si stilului.

Fructuoasa a fost si o mica excursie pe dealuri, la Gramma, unde am gustat din cisterna recolta 2011. Pentru cine are urechi de auzit, feteasca regala pare mult mai echilibrata decat 2009, aligote are o aciditate killer si promite foarte mult, iar cuvee-ul Visan este destul de echilibrat si fructat. Nu ati auzit-o de la mine, dar la anul s-ar putea lansa si un rose!

Si peste toate, cel mai frumos lucru a fost intalnirea cu multi prieteni din industrie, sau de pe marginea carcotasa a ei (unde stam si noi, de firea noastra), cu care am povestit  vrute si nevrute. Ah, si am baut vin, era sa uit:)

In final, nu pot decat sa va indrum spre Iasi, pentru ultima zi a festivalului, duminica 6 noiembrie, la Centrul expozitional Providenta, de la 10 pana la 6. 

Blogmeet Vindependent la Iasi cu Goodpoint si Gramma

In weekend-ul trecut (17-19 iunie 2011), la Iasi, bloggerii de vin s-au intalnit pentru a hotari ce vinuri sa laude si sa desfiinteze in a doua parte a anului.               Las o pauza inainte sa va spun ca desigur, glumesc. 

Ne-am intalnit pentru ca uneori este necesar ca lumea virtuala sa descalece in realitatea inconjuratoare. Un pahar ciocnit, un zambet, uneori o grimasa, un gest, fac mai multe si exprima mai multe decat niste comentarii scrise pe graba in subsolul posturilor celorlalti. Supravietuitorii primei editii, de anul trecut, au fost Mona Arsulescu, Razvan Avram si subsemnatul. Nicusor Cazan, Bogdan (+Geta) Bocse, Razvan Jurca si Marius Cristian au completat grila de start. Organizarea evenimentului a apartinut lui Razvan Avram si Ana Maria Nazarie (adicatelea magazinul de vinuri Goodpoint), dar si tanarului, dar deja cunoscutului producator iesean Casa Olteanu, si trebuie spus ca s-au achitat admirabil de sarcina.

Vineri seara, dupa sosirea tarzie in dulshele targ al Iesilor, cazati rapid la cocheta pensiune City Ambiance, de pe strada Sulfinei, am mers cativa pasi pana la Restaurantul Ralet, stabiliment elegant- pe strada omonima, plasat intr-o casa veche, cu o terasa frumoasa si discreta, unde a avut loc o petrecere de bun venit, oferita in cinstea noastra (imi indrept spatele, ridic nasul si-mi iau o mina serioasa si ganditoare cand scriu acestea). Un platou cu aperitive a fost insotit de un Lancers Brut, un spumant al producatorului portughez Jose Maria da Fonseca, care n-a fost rau, si trebuie spus ca in lista cuprinzatoare a restaurantului cu specific mediteranean (peste 170 de titluri) se regasesc multe vinuri portugheze, Tudor Balan (patronul) actionand si ca importator unic al lor. Daca doriti sa descoperiti mai multe despre vinurile portugheze, destul de slab reprezentate la noi, o vizita la restaurantul amintit va poate crea o parere despre ele. In scurta  vreme a sosit si familia Olteanu, dar si vinurile lor- Gramma. Chef-ul Florin Mocanu ne-a pregatit pastrav gatit in trei feluri si ne-a cazut noua in sarcina sa le asociem cu feteasca regala  (dau linkul, dar va spun ca mi s-a parut alt vin gustat acum- voi reveni!), aligotele si proaspatul cuvee. O distractie interesanta a fost inaltarea de baloane chinezesti, din hartie, si aeropurtate de o lumanare. Sper sincer ca s-au inaltat suficient si ca aceste randuri nu reprezinta un autodenunt numai bun pentru Inspectoratul de Pompieri Iasi. Tarziu in noapte ne-am indreptat spre provizoria casa, unde am cazut lat dupa atatea grele si gustoase incercari.

A doua zi, de dimineata, ne-am indreptat spre Institutul de Medicina Legala. Stati linistiti, nu s-a intamplat nimic rau!  Nu ca sa admiram efectele consumului de vin asupra ficatului uman, nici asupra psihicului, ne-am dus acolo, ci ca sa ne luminam in cadrul unui workshop la care au participat si surprinzator de multi studenti ai facultatii de jurnalistica. Totul a avut loc in amfiteatrul institutiei. La discutii a participat si profesorul Vasile Astărăstoaie, blogger la randul dumnealui, dar si Dan Doboș, redactorul sef al Evenimentului, care a deschis lucrarile cu speach-ul scandalos intitulat "Eu nu sunt blogger". Pai spuneti si dumneavoastra! Dupa ce ne-a trecut "indignarea", ne-am luat la harta politicos, dezbatand teme gen de ce ne-am apucat de scris, de ce pe un pe blog, si de ce un blog de vin. Sper sincer ca efuziunile mele lirice cu amintiri din copilarie au fost salvate suficient de autoironie. S-a mai plans nitel de mila presei de print care pare ca se indreapta spre un inevitabil deces, dar nu prea mult deoarece ne asteptau cateva masini care au luat in piept un drum pietros printre dealurile din imprejurul Iasilor, catre crama familiei Olteanu. 

Ajunsi la fata locului am fost intampinati de amfitrioni si de cei doi principali responsabili pentru vinurile albe remarcate de mai toti cei care le-au gustat, anume Catalin Zamfir si Iulian Teliban, care ne-au facut turul modernei crame. S-a trecut la degustarea direct din cisterna, care a adus cateva noutati. Pe langa cele patru vinuri stiute de mine, cele trei din 2009 si unicul din acest an, am mai avut ocazia sa degustam o feteasca alba vinificata in sec, neexploatata inca, probabil din motive cantitative. O alta revelatie a fost un muscat dulce, produs dupa o metoda oarecum asemanatoare cu tokay, cu adaos de must, si o cantitate enorma de zahar (peste 150 g/litru), dar tocmai din acest motiv trebuie remarcat, deoarece contrar asteptarilor, s-a prezentat extrem de proaspat si agreabil, un vin echilibrat gratie aciditatii destul de mari. N-am fost singurul care a recomandat imbuterierea acestui muscat intr-o editie limitata, si aruncarea sa pe piata. Desi piata musteste de dulcegarii, foarte putine au un caracter agreabil, precum muscatul ottonel 2009 gustat la Casa Olteanu. 

S-a purces spre aria de protocol a cramei unde ne-au asteptat platouri cu aperitive, apoi coaste de miel, asamblate ca o scoica si cu o umplutura din pui si multa verdeata, gatite de d-na Olteanu. La fel de bine facut a fost si gratarul manufacturat de capul familiei- parintele Olteanu. Vinul a fost pus la bataie de catre Razvan Avram, via Good Point, o feteasca neagra bio produsa de Domeniile Franco Romane, si care la pretul de sub 10 lei pe litru face toti banii.  La sfarsitul mesei, a mai venit o premiera- un vinars din vinuri proprii, sigur- intr-o varianta intermediara, tanara, avand 80% alcool, destul de bine ascuns avand in vedere cifra enorma. Mai punand la socoteala faptul ca era neinvechit, socotesc ca ar fi mers mai degraba ca aperitiv decat ca digestiv, dar foarte putini dintre noi s-au plans de acest lucru. 

Si dupa ce am multumit pentru ospitalitate am plecat la timp pentru a ajunge la alta degustare. Stiu ce credeti. Ca viata de blogger de vin este foarte grea si solicitanta, dar asta e,  cineva trebuie s-o faca si pe asta! La Goodpoint Iasi, magazinul cochet si plin de delicaterii al lui Razvan Avram, masa intinsa! A fost momentul degustarii vinurilor aduse de fiecare dintre noi. Pe lista ar fi fost de remarcat un Rosso di Montalcino 1987 si fratele mai mare- Brunello di Montalcino din 1978, oferite gratios de Dan Dobos, din colectia personala. Din pacate, fara a fi de nebaut, varsta si-a spus cuvantul in  cazul lor.  Cel mai placut vin a fost, dupa mine, rieslingul Hain 2009 adus de Mona. Sa mai mentionam din lista Sauvignonul Blanc Cyclos 2010 Michel Torino (Razvan Avram), Pic Saint Loup-ul  Chateau l'Euziere 2000 adus de Ciprian, syrah Nachbill 2008 (Bogdan), tamaioasa DFR Chateau Pietro 2000 (Nicusor), surprinzator de proaspata si vioaie dupa iata! 10 ani, dar si cunoscutul Nectar PX de la Gonzallo Byass (via Razvan Jurca).

Sa precizam ca adunarea a fost onorata de prezenta lui Valeriu V. Cotea, tartorul oenologilor ieseni, si nu numai. Dar si de Catalin Zamfir si Iulian Teliban. 

La revedere. Intors la pensiune, dormit tun. Ah, stati! semn ca fie suntem supra-oameni, fie ca degustarile nu inseamna baute totale si dezmatate, a mai fost o bere pe  o terasa inainte de culcare. Vorba unui inalt scriitor de vin: orice degustare de vin trebuie sa se incheie cu o bere!

A doua zi- caldura mare, pa pa, autogara, microbuz, sauna, disconfort, jurat ca nu mai calatoresc cu mijlocul acesta de transport (de fiecare data aceeasi promisiune uitata!), Galati, acasa.stop. Of, am obosit.

Ah, sa mai spun ca m-am simtit foarte bine si ca da! e adevarat! Bloggerii  de vin sunt niste persoane vesele, inteligente si pline de spirit :) . Ah, si modeste, cum altfel! Pe data viitoare, prieteni.

PS: meticulos ca de fiecare data, mi-am consemnat toate vinurile degustarii "tovarasesti" pe care le voi descrie treptat, in limita stocului disponibil, aici./ Fotografiile sunt de furat, recunosc. In mare parte de la Razvan Avram.

Antologia unui vin bun: Cuvee Visan 2010 Gramma Casa Olteanu. BONUS: Un poem de Mircea Cartarescu

Anul trecut, pus in fata unei sticle de Aligote Gramma 2009, am intitulat articolul Etimologia unui vin bun. Anul acesta, pus in fata cuvee-ului, unicul vin care va purta pecetea producatorului iesean in acest an, sunt nevoit si bucuros sa intitulez review-ul dupa cum vedeti. Trei soiuri diferite, asamblate intr-un singur vin, armonios si unitar, dar identificabile in asamblajul final. Asadar, o excelenta antologie a micii colectii ampelografice din Dealul Visanilor, mosita si in acest an de oenologul Catalin Zamfir.

Cuvee Visan 2010 Gramma, prod. Casa Olteanu, Iasi, vin alb sec, 12%, single vineyard Dealul Visanilor.

Anul 2010 n-a fost foarte reusit. Pentru a pastra calitatea a trebuit redusa drastic cantitatea. Dupa spusele producatorului daca anul trecut productia a fost de 100.000 sticle, recolta 2010 vine doar in aproximativ 20.000. Din aceasta cauza s-a optat pentru un cuvee obtinut din cele trei varietati cultivate pe proprietatea Casei Olteanu, adica feteasca alba, feteasca regala si aligote, si nu asa cum s-a intamplat cu recolta 2009- adica imbuteliarea fiecarui soi in parte.

Proportiile sunt 40-40-20, in care minorul este aligote. Dimensiunile, dar si plinatatea trupesa a acestui cupaj, ma duc cu gandul spre spre celebrul 90-60-90, dar va las pe voi, dupa ce veti gusta vinul, sa identificati care e care.

Culoare alb-aurie

Olfactiv: boaba de strugure coapta, un iz tamaios, ierburi aromatice, mandarina din compot, flori albe;

Gust: mar, para, caisa, piersica, portocala, un tenta de fruct tropical si o adiere de...lemn;

Final puternic, ierbos, amintind de aligote-le de anul trecut, lemongras, lamaie, citrice.

Un vin armonios, cu aciditate buna, plin, racoritor, un vin cu finetea tipica a unei fetesti albe, dar cu vivacitatea si fructuozitatea unei regale si caracterul delicat si tonic dat de aligote. Alcoolul (12%) este foarte bine integrat. Avem in fata o noua reusita, in crestere fata de anul trecut, care intareste impresia de producator de calitate cu care Casa Olteanu a strans atatea laude pentru vinurile recoltei 2009.

L-am incercat cu pastrav la cuptor, in folie (asezonat doar cu sare si rozmarin) scaldat in farfurie cu sos bechamel „fortificat” cu putin parmezan si usor usturoiat. Asocierea a fost minunata, punand in evidenta fructul si aciditatea vinului, dar si delicatetea preparatului culinar.

Disponibil in curand pe aceleasi canale- Horeca si magazine specialitate. Sticlele nu sunt inca etichetate.

85 pct. Un alb romanesc de top.

PS: Pentru ca simt ca acest vin ar merita un adaos de spiritualitate, si pentru ca intamplator mi-am amintit de un poem minunat, trebuie sa marturisesc ca mi-am dat seama, prin acumulari cantitative, ca alambicul meu liric nu va da niciodata distilate sufletesti de intensitatea si taria altora. Dar niciodata. De aceea am incetat sa mai incerc. As fi dorit sa scriu eu poemul din acest link si sa i-l dedic sotiei mele. Daca as fi fost adolescent, probabil as fi facut-o fara remuscareJ Asa trebuie sa precizez ca este scris de Mircea Cartarescu, si a aparut in volumul Totul (1985, Cartea Romanesca).

EDIT: unui cititor fidel amorul lui Cartarescu i s-a parut ceva mai tenebros decat vinul. Asa incat somelierul cultural isi cere scuze si ofera la schimb o elegie vesela, in sunet de fanfara CFR. Sa va fie de bine!