Azi dimineata m-am trezit la Galatz, in 1901

Daca m-as trezi intr-o dimineata in orasul Galatz (oricat de absurd ar parea), in anul 1901, as face-o probabil intr-un pat de la Hotelul Splendid, pentru ca imi place cum suna. Insa nu era singurul astfel de stabiliment din urbe, nici macar singurul din Piata Domneasca. Vis-a-vis era Hotelul Imperial, care, ironic, gazduia in mare parte comis-voiajori, in camere mici dar...insufletite. 

Sigur, m-as putea trezi in propriul imobil de pe strada Domneasca, de preferinta mare si frumos. Sau pe un prici, intr-o camera a unei case tinuta de o grecoaica, din spatele strazii Portului, alaturi de alti cinci hamali. Dar, cum e vorba de imaginatia mea, prefer sa-mi inchipui una din primele variante.

In Galatz (denumirea orasului pe limba strainilor), sediu al Comisiei Europene a Dunarii, au fost, mai ales in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, nu mai putin de 16 consulate straine, afluxul de negustori si meseriasi straini, in principal evrei, italieni, armeni, greci si...elvetieni (de unul dintre ei, negustor de vinuri, am vorbit aici), neavand precedent.

Mai departe, în poveste, as fi coborat la restaurantul hotelului, unde as fi comandat un ceai Jacobson, de la Continental Tea Company din Londra. Baiatul mi-ar fi adus din partea casei niste biscuiti Ludwig Josiek, facuti nu departe, de Prima Fabrica Romana cu Aburi de Paste fainoase. Poate ambalajul ar fi avut imprimata medalia de argint obtinuta de fabrica la Expozitia Universala de la Paris 1900, cine stie. 

Luand-o la picior, as fi mers, pentru suveniruri, catre una din pravaliile-sucursale ale distileriei Prodom. Pentru ca in 1901 as fi stiut ca aceasta nu e o simpla fabrica de rachiu din Galatz, ci ca aici se obtin tot felul de specialitati, cum ar fi: absint, diverse sortimente de rom, mastica, coniac si diferite lichioruri, Benedictine, Chartreuse si Pepermint. 

Ioan Prodom isi lua mastica din Insula Chios dar zaharul si anasonul le procura din tara. Sticlele de la Azuga, iar cele mai deosebite direct din Franta si Olanda. Patronul se specializase in Franta, fiind distilator si licorist cu acte in regula. A importat alambicuri speciale pentru cognacuri si instalatii pentru lichioruri. 

La Expozitia Internationala de la Bordeaux din 1896 a primit medalie de aur, la fel un an mai tarziu la Expozitia alimentara de la Archalon des Bains si la Expozitia de la Paris. La Expozitia Universala din 1900 a primit medalie de argint, asadar nu era o distilerie obisnuita.

Pentru sufletelul meu as fi incercat un absint, iar pentru sufletelul doamnei un Chartreuse.

Cum botinele s-au prafuit de atata umblat, caut cu privirea un lustrangiu. Ma apropii si vad cu satisfactie ca foloseste celebra crema Vacs Albina, cea care va ajunge via Vlad Musatescu si Constantin Tanase sa insemne in limbajul comun "ce mare lucru!" sau "fleacuri!". Motivul consta in reclama abundenta si de lunga durata pe care fabrica lui Max Fischer din Galati a facut-o acestui produs. "Vacs" adica crema, ceara (de la wachs, in germana si wax, in engleza), iar "Albina" era atat denumirea Fabricii cat si "brandul" principal, cum am zice azi.

Apoi as fi sarit intr-un tramvai, spre strada Portului.

Opa, am nimerit intr-o inundatie. Nu se poate, de la capat!

Asa e mai bine

sau asa

As fi coborat intai la Palat, sa-l salut pe vechiul amic Basil Ionesco, care ma va forta sa degust "monstrele" sale. O voi face, cu oarece placere, gustarind o babeasca de Nicoresciu si un auriu de Dragasani. 

La plecare ii voi cere o cutie de "bombone-pernute Candite" si o punga de caramele Pelișor, produse de fabrica Ancora, amplasata aproape, pe strada Brasoveni. "Se simte vanilia in aer, amice", va zice Basil. Din fericire, voi gandi eu, pentru ca sunt destule alte miresme in jur. Privesc cutia si-mi dau seama ca Zoller si Ackermann, patronii fabricii, n-au scapat ocazia sa reproduca medalia de aur si premiul Grand Prix de la Expozitia Internationala de la Bordeaux. Cativa ani mai tarziu, in 1906, principele Ferdinand va trimite o scrisoare de apreciere fabricii.

Si pentru ca am obosit si de scris si de umblat, ma voi opri la o terasa de pe strada Domneasca, cu vedere la Parcul Municipal (azi Eminescu, pentru ca in 1911 aici se va amplasa prima statuie a poetului, din Romania). Poate la Beraria Regala, de pe "Corso"-ul galatean. Unde voi comanda o sticla de "bere de salon" Ploll. 

Minune mare, caci bucura ochiul fiind clara, una din primele Pilsen din Romania. O vreme, fabrica galateana a lui Josef Ploll a produs un milion de litri pe an, fiind una din cele mai mari din tara, beneficiind de instalatii moderne si de un maestru berar adus din Boemia, pe nume Nowacek. Cum zicea Amelia Ploll, urmasa lui Josef, intr-un anunt din 1888: „Sub-semnata aduc la cunoştinţă onor public că de astăzi pun în cosumaţiune bere PILSEN de salon şi bere Granat de primă calitate lucrată după sistemul fabricei din Bohemia.". Na' advertising cu "subsemnata"! Oricum fabrica e una din primele din Moldova, infiintata in 1842 de Marcu Schein, un evreu austriac, ceea ce nu inseamna ca nu se facea bere si inainte (in hrisoavele manastirii Mavramol exista o imputernicire domnească din secolul XVII pentru fiertul berii!). Voi manca, probabil, un muschi Wellington cu puree de broajbă, caci pe vremea aceea mai existau bucatari in Galati care sa stie cum se face, iar eu as fi stiut fara sa caut in DEX ce inseamna broajba. Si le voi impinge cu un Negru de Dealu Mare (jumate vartos, jumate moale). Poezie, nu alta!

Si uite asa, mi se facu de siesta, ma voi intorce in patul meu curat, mirosind a sapun aromat de rufe "Apollo"*. Ma voi trezi pe la 4 si voi deschide televizorul, moment in care realitatea cruda ma va face sa uit reveriile de la amiaza.

*la sfarsit de secol XIX si inceput de secol XX, Galatiul industrial era renumit nu pentru furnale si otelarii, ci pentru "stearinariile" sale, fabricile de lumanari si sapun. Fabrica Apollo s-a deschis in 1886 si avut o existenta neintrerupta mai mult de 100 de ani, pana cand a fost privatizata, inchisa si demolata in 2009.

surse: "Industriasi si comercianti galateni, harnici si de temut", Tudose Tatu, Adrian Pohrib, Galati 2013 (de unde sunt fotografiile marcilor de comert); "Berea Ploll, redescoperită după mai bine de un secol!", Ovidiu Amalinei, Viata Libera, 09 Decembrie 2011; "Monografia fabricilor din Galaţi", Codreanu George, Galati 1908; surse ilustrate: marele www si bvau.ro 

PS: un "facebook add-on", nitel neo-realist

Edit: Daca preferati sa deschideti ochii in 1929, dati click aici.