Primul vin pe care l-am degustat la acest Goodwine a fost noul spumant de la Balla Geza, din mustoasa de Maderat, imbuteliat in Ungaria, la Garamvari szolobirtok vinarium. De altfel si dopul poarta marca Chateau Vincent, brand-ul de spumant al cramei ungare. E o metoda practicata de cel putin alti doi producatori din vestul tarii, care aleg sa faca fermentatia secundara in strainatate. Altfel, este un vin foarte bun, un spumant care nu e rezervat aromatic, precum atatea altele, fara arome clasice de paine si alune, ci un vin din care se revarsa fructele, atat aromatic cat si gustativ (mere, pere, piersici), foarte asemanator vinului linistit, din acest punct de vedere. Perlarea este foarte reusita, bule mici si energice, neobosite. In plus este brut si produs prin metoda traditionala. Are 13% alcool, deci o oarecare moderatie in consum e indicata. Inteleg ca va costa in jur de 40 lei. E bine.
A urmat un "calup" de crame cate ofera un sentiment asemanator. Cred ca industria noastra a depasit momentul in care daca vinul era proaspat si baubil deja era mare lucru. Acum problema e alta. Se observa o uniformizare a metodei de producere, in care produsul final difera destul de putin.
Crama Vinc (o noutate pentru mine, din judetul Dolj), Averesti, Alcovin Macin, Domeniul Vladoi si Ratesti joaca in aproximativ aceeasi grupa valorica, pretul facand diferenta.
Averesti continua sa ofere vinuri decente, low-cost (sub 20), ceea ce e de apreciat, mai ales ca acest segment de piata este inca plin de antimaterii. Pe ei ii inteleg, au plantatii foarte mari si nu pot concura cramele butic, oferind vinuri fistichii.
Alcovin Macin s-a prezentat cu un aligote bun, fresh si surprinzator de aromat, gama Curtea Regala. Si noul Renatus alb 2014 este bun, avand densitatea si "smirghelul" gustativ care-l evidentiaza in peisaj.
Vinc si Vladoi ofera ceva mai avansat calitativ, dar la un pret putin mai mare (25-30 lei). Crama Vinc aduce un sauvignon tipic si fresh, pe langa etichetele care vor face ravagii intre ornitologi. Mergea si-o barza...
Domeniul Vladoi continua linia debutului surprinzator, aducand un nou sauvignon blanc foarte bun. Mai sunt de apreciat chardonnay-urile (cu si fara lemn) si rose-ul din feteasca neagra.
Crama Ratesti se pozitioneaza mai sus. Prea sus. Dupa parerea mea- si ma stiti; n-am incercat vreodata sa fiu simpatic sau sa ma pun bine, nefiind mancator de piscoturi- "hype"-ul din jurul acestei crame din nordul tarii este inca nejustificat de vinuri. Sau din alt punct de vedere, pretul e inca nejustificat pentru calitatea unor vinuri. Poate feteasca neagra sa merite, pentru diversitate. Am gustat un riesling foarte bogat aromatic si un sauvignon foarte rezervat. Am ramas nitel nedumerit, asteptandu-ma sa fie invers.
N-am inclus Crama Darie (Topalu, Dobrogea) in lista de mai sus, pentru ca e un caz separat. Si aici pretul e sus (45-50 lei) insa sunt ceva mai naturali in abordare. Vinurile nu sunt uimitoare, cu exceptia unui chardonnay late harvest, foarte bogat si dens gustativ, cu posibilitate de invechire pe termen lung, insa cu ceva mai mult realism ar putea sa iasa in viitor chestiuni interesante de acolo.
La Vincon am gustat cateva vinuri decente, cum ar fi o feteasca neagra 2013, cu o eticheta simpatica, numita Mirabilis Machina. Am ramas placut impresionat de un riesling italian 2011, foarte tipic si rezistent la timp, inclus in gama Beciul Domnesc grand reserve (brrr!), si un muscat sec, inca neetichetat. E cam recurenta treaba asta cu neetichetatul si nepretuitul. 
La Jidvei am gustat noille vinuri 2014 din gama Owner's Choice, vinuri foarte bune, proaspete si fine, rezultat al colaborarii cu oenologul Marc Dworkin. Bine, sper sa nu coste tot 80 de lei, dar sunt vinuri bune. In special pinot gris-ul ar fi de incercat. Am gustat primul rose din gama Grigorescu (cabernet? syrah?). Fiind demisec va dati seama ca e conceput sa fie ceva mai dens si greu pe papile. N-am inteles de ce e mai scump decat dry muscatul sau celelalte din gama. Daca e vorba de rose, mult mai agreabil s-a prezentat un spumant brut, care a surprins prin aromele de alune. Ma asteptam la bombonele si aici.
La Casa de vinuri Cotnari am gustat o feteasca neagra 2013 foarte buna, diferita de multimea de pe piata. Mai rubinie, insa nu lipsita de corpolenta, cu arome placute, tipice, cu lemn bine integrat. Va fi inclusa intr-o noua gama, ceea ce imi da un sentiment de neliniste in ce priveste pretul, dar vom vedea.
Cricova. Stand mare, fete cu picioare lungi. Spumantele sunt o afacere aici, am si scris de unul acum cateva zile. In rest...stand mare, fete cu picioare lungi.
Domeniile Ostrov. Dupa roseul Grigorescu, cel de la Ostrov a stralucit. Bine, sa ne intelegem, e si vorba de preferinte personale. Mai sec, mai fin, mai ieftin. Mi-a placut si feteasca alba din gama Naiada.
Budureasca. 2013. Doua cupaje Daphix (alb, chard/feteasca regala) si Zenovius (rosu, cab/shiraz). Vinuri ok, pe care nu te-ar deranja sa le bei intr-un restaurant, dar nici nu le-ai cauta in mod special. Cel rosu are mai multa personalitate, desi e mai greu de reperat sub valurile de taninuri, e drept moi si dulci, si picanterii datorate baricului. E stilul new-world clar si asumat. Asta-i Budureasca!
Casa Panciu. Aici am avut un singur dor: sa gust spumantul brut. Asa am si facut si e intr-adevar foarte reusit, fin si bine lucrat. Desi nu cred ca e cel mai bun spumant romanesc, dar nici nu m-a intrebat nimeni asa ceva ca sa raspund. Am gustat si o feteasca neagra pe care am vazut-o si in Auchan la 50 de lei. Ok, joviala si nefortata. 
Oprisor. Aici am gustat P-ul din Ispita, Smerenie 2011, Cabernetul cu eticheta rosie 2012 si o Dragaica, la care am uitat anul. Sunt vinuri foarte bune, big&bold, insa prea asemanatoare! Bine, e doar parerea mea, gustul meu etc. Remarc cabernetul, pe stil mai catifelat si molcom, care e intr-adevar reusit an de an, dar e intotdeauna lansat prea devreme, obligand cumparatorul fie sa-l bea prea tanar si pierzand ceva din sumar, fie sa-l tina cativa ani ca sa se bucure pe deplin de el.
La Stirbey am incercat sauvignonul blanc Vitis Vetus 2011, cu aromele sale minerale, usor "funky" si corp bun, promitator in perspectiva. Sigur, as zice ca 2010 mi s-a parut un pic mai bun, insa poate ma inseala memoria. Blendul de novac si negru de Dragasani- Genius Loci 2011 nu m-a dat pe state. Fructat insa lipsit de seriozitate, de rigoare. Nu mai stiu care e starea viilor la Stribey, insa acesta pare din plante mult mai tinere decat cele din care a iesit Novacul art deco 2007. In rest spumantele si tamaioasa dulce: super!
La Via Sandu, am remarcat- ca de fiecare data- caracterul onest al vinurilor. Mi-a placut cramposia- lin curgatoare ca intotdeauna si cabernetul 2013 fara lemn, suculent si delicios.Avincis. Mi-a placut demisecul 2013 in tamaioasa si muscat, fresh, cu final tonic.
Winero. Aici mi-a placut rose-ul 2013, cel cu eticheta aurie. Remarcabil, fin, pe stil provensal. L-am gustat si pe 2014, proba de tanc, insa...mi s-a parut cam prea molcom pentru ceva atat de proaspat. Remarc si cuvee-ul 2011 din gama furculision. Ce mi se pare remarcabil aici (si mi s-a parut intotdeauna, de la merlot-ul Alira 2009) e miraculosul talent al lui Marc de a scoate vinuri atat de "grele" din vii atat de tinere. Sigur ca pentru a face asta lasa strugurii sa se supra-coaca si de aici apar niste repere aromatice si gustative mai dense si mai rascoapte. E ca diferenta dintre fructul proaspat si cel din dulceata. Ca veni vorba de dulceata, am gustat si un experiment. Un vin rosu cu 100 grame zahar. Frumos, rubiniu stralucitor, foarte fin, cu taninuri plecate in vacanta, fara sa ti se dea sentimentul de greutate. E ironic, dar vinul rosu dulce mi s-a parut mai proaspat decat vinurile seci...Poate si pentru ca e facut de altcineva, un vinificator italian tanar.
Importatori n-au prea fost. Erau niste vinuri bulgaresti. Sa remarc White Stallion 2011 de la Angelus Estate, un cupaj inca foarte proaspat. Cam prea mult lemn, dar vin de foarte buna calitate over-all. De la Tenuta Carretta/Eduardo Miroglio am gustat cel mai bun vin al zilei: Villa Ile, Ile Nero, un nebbiolo 2003 foarte bun si cu potential de inca pe atat. Sincer fiind ingramadeala mare, n-am apucat sa vad/inteleg daca era Barolo au ba, insa nu ar avea prea multa importanta in cazul de fata. Evoluat, fin si delicios!
Si asa ajungem la marea surpriza a targului. Pentru mine. Vinurile din viile celor de la 1000 de chipuri (winebarul). Nu neg ca m-am mai intalnit cu ele candva, inainte de a fi etichetate. Nu mai stiu insa daca erau chiar acestea sau dintr-o recolta anterioara. E drept ca imi reprosez cateva lucruri in ce priveste nu atat degustarea, cat mai ales transportul lor pana in vizuina. Cred ca le-am maltratat nitel, dar n-a fost in totalitate vina mea. CFR-ul a oferit in acea zi calatorilor o surpriza: sauna inclusa in pret.
Insa ce am degustat sambata asta a fost cu totul si cu totul altceva.
Am gustat cel mai bun pinot noir romanesc. 2011. "Luscan". O tipicitate si o onestitate gustiva rara prin tarisoara noastra. Si un merlot 2011 numit Distinctis, o expresie foarte elevata a acestui strugure, exprimand acelasi sentiment de naturalete si firesc. Nu sunt vinuri ieftine (aprox 60 lei) insa isi merita pretul. Cred ca au fost doua standuri la care nu am ajuns, la unul din lipsa de timp, iar la celalalt pentru ca n-am vrut.
Oricum...daca am zis cu ce am inceput, hai sa zic si cu ce am sfarsit. Cu Vinarte. Am gustat Nedeea 2013, blendul de negru, novac si feteasca neagra, cam apasat inca de baric, dar cu potential, si am incheiat ziua cu un Prince Matei 2009. Bun vin si cu multa viata in fata!
Dupa ce am trecut in revista vinurile, hai sa zic ceva si despre targ in sine. Ca au fost prea putini expozanti, prea putini vizitatori, prea putine vinuri noi, etc., sunt pareri de care vuieste facebook-ul de vineri. Eu unul m-am bucurat nespus de spatiul in plus. Fara gluma. Aglomeratiile ma fac nervos. Apoi faptul ca am trecut in revista standurile cu un confrate (Dan Micuda) a fost reconfortant. Mai schimbi o parere, mai spui o gluma.
PS: in rest Lidl a fost subiectul zilei. Mi se pare bizar. Daca va plictisiti, fratilor, jucati un solitaire sau urmariti un meci de fotbal, beti un vin, spuneti un banc. Nu va place sa cititi pareri despre vinuri din Lidl? Am cugetat adanc si cred ca am gasit o solutie surprinzatoare, dar geniala prin simplitate: nu le mai cititi! Iar apropourile cum ca ar fi o manevra, o campanie platita, etc...Stati ca ma intrerupeti din numarat: un miliard, doua miliarde...Mihai, Dan, Ciprian, voi la cat ati ajuns?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu