Vinurile acestea atat de dense, inconjuratoare de papile si traitoare sub piele mi-au parut intotdeauna a avea ceva viu, libidinal in ele, in sensul ca misca rotite freudiene in om, uneori in sensul tenebros. Si mi-a amintit de primele pagini, poate cele mai socante, pe care le-am gasit intr-o carte de filosofie, stilistic vorbind. E adevarat ca filosofii francezi n-au prea schimbat lumea de la Descartes incoace, dar au darul de a scrie minunat despre ganditorii germani:) Asa se face ca unul din pilonii poststructuralismului este Economia Libidinala, cartea din 1974 a lui Jean-Francois Lyotard. In ea e vorba despre micropolitica dorintei via Kant, Marx, Freud, si un pic de Husserl. Dar, in fine, nu despre asta vreau sa va povestesc, ci despre impactul de a deschide o carte de filosofie in care sa citesti chiar de la inceput asta:
Flamboyant 2010 Davino si un pic de Lyotard
Cupajul etalon al celor de la Davino, avand cabernet sauvignonul in rol principal, cu aport de merlot si ceva feteasca neagra ofera si in 2010 aceleasi senzatii intense, peliculare, ca si 2009, cand pentru multi a atins o culme nu atat a elitistului producator din Ceptura, cat a oenologiei romanesti. Este un vin care in mod cert poate castiga in complexitate si finete prin invechire in sticla. Spun asta deoarece deocamdata, desi absolut agreabil, este totusi extrem de dens si condensat. Profilul aromatic este dominat de fructe negre de padure, cacao, marochin, tutun fin si piper. Idee principala din gust este un complex dens, cald si puternic, sustinut de taninurile moi, dar foarte prezente care dau o impresie apropiata de ciocolata calda, si de forta unui nivel ridicat de alcool care sustine stabilimentul aromatic. Are persistenta unei melodii obsedante. 92 pct. Chiar daca pretul, in genere de peste 150 de lei, il plaseaza pe un segment de piata nu tocmai accesibil, este totusi un vin care livreaza ceea ce promite, atat prin prisma pretului cat si a conceptului.
Vinurile acestea atat de dense, inconjuratoare de papile si traitoare sub piele mi-au parut intotdeauna a avea ceva viu, libidinal in ele, in sensul ca misca rotite freudiene in om, uneori in sensul tenebros. Si mi-a amintit de primele pagini, poate cele mai socante, pe care le-am gasit intr-o carte de filosofie, stilistic vorbind. E adevarat ca filosofii francezi n-au prea schimbat lumea de la Descartes incoace, dar au darul de a scrie minunat despre ganditorii germani:) Asa se face ca unul din pilonii poststructuralismului este Economia Libidinala, cartea din 1974 a lui Jean-Francois Lyotard. In ea e vorba despre micropolitica dorintei via Kant, Marx, Freud, si un pic de Husserl. Dar, in fine, nu despre asta vreau sa va povestesc, ci despre impactul de a deschide o carte de filosofie in care sa citesti chiar de la inceput asta:
Jean-Francois Lyotard, Economia Libidinala, traducere de Magdalena Marculescu-Cojocea, editura Pandora, 2001
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu