 |
| sursa foto: passionatefoodie.blogspot.ro |
E vorba despre importurile de hypermarket, importul facut chiar de acel magazin anume si in unele cazuri, chestiune care abia incepe, de vinuri produse special pentru sau chiar de firma respectiva (sau de o firma din grupul din care face parte acel hypermarket).
Repet e vorba de vinuri de import, nu de un private label care, de cele mai multe ori, corespunde unei etichete proprii a respectivului producator roman.
O sa va descriu trei cazuri.
Metro. Aici inca treaba sta mai romaneste, deoarece vinurile importate chiar de ei, chiar fiind ieftine in aparenta pentru noi, un 15-20 lei, sa zicem, sunt de fapt dublu fata de cat costa in magazinele Metro de afara. Sunt vinuri produse pentru reteaua Metro si sunt multe-multe din Italia. Am vorbit despre un astfel de vin si printr-o simpla cautare prin google am descoperit un catalog Metro din Italia unde sticla era la jumatate de pret fata de cel din Romania. Fara promovare insa e greu sa capeti vizibilitate, chiar daca unele vinuri sunt peste media raportului pret calitate romanesc, chiar si la pret dublu.
Mega Image. Marturisesc ca orasul meu nu are in dotare asa ceva, dar pentru bucuresteni e imposibil de ignorat, deoarece in curand va fi cate unul la fiecare scara de bloc. Imi povestea un prieten de un anume vin frantuzesc, un umil cabernet de Pays d'Oc, importat si produs chiar de Delhaize (firma care detine marca Mega Image). Costa 8,99 si prietenul imi spunea ca in afara de eticheta de pret si poza din pliantele publicitare nu l-a vazut la raft. Pentru ca isi face cumparaturile seara. Intreband revoltat seful de raion de ce nu se gaseste acel vin la raft, i s-a raspuns calm ca raftul e plin de dimineata, dar pana seara se goleste. Daca vrea neaparat- sa vina la prima ora, sau sa spuna din timp, daca vrea mai mult de cateva sticle. Ei, poftiti!
Lidl. Lidl e un caz aparte, deoarece are o politica comerciala aparte, cu ofertele lor saptamanale si cu produsele care sunt de multe ori disponibile doar in acea saptamana. In ce priveste vinurile, dupa ce ani de zile am vazut un raion de vinuri destul de trist, din care straluceau niste private label-uri gen Chimarosa, vinuri industriale foarte ieftine (in jur sau sub 10 lei), din toamna lui 2012 s-a lansat o colectie de vinuri in principal frantuzesti, care- dupa cum stiti daca cititi vinosfera- a cauzat dese cumparaturi ale bloggerilor. Vorbeam in principal de vinuri de 25-50 de lei. Nu stiu exact cum le-a mers, probabil nu foarte bine (desi unele etichete excedeau in calitate pretul cerut) pentru ca in aceasta toamna noua colectie a coborat stacheta, propunand cumparatorului o selectie de vinuri in general sub 20 de lei. Diverse Bordeaux-uri, Languedoc-uri, dar si alte apelatii. Recent o serie de vinuri portugheze ne-a dat dureri de cap, la figurat, deoarece la propriu n-a fost cazul fiind vinuri prietenoase si corecte. Am scris despre atatea in ultima vreme, incat nici nu mai dau auto-link. Toate acestea sunt vinuri importate de Lidl si desi sunt disponibile doar aici, nu sunt in majoritate private-label ci vinuri care se pot gasi si pe alte canale, e drept- doar in tara de origine.
Dupa aceste descrieri presupun ca fiecare dintre voi a extras deja niste concluzii. O sa imi permit sa punctez si eu cate ceva:
1. aproape invariabil, raportul pret calitate la importuri este superior in cazul celor de hypermarket versus acelora care sunt importate prin filiera "conventionala" (adica exista un importator care le propune unui distribuitor care la randul sau gaseste canale de desfacere, fie ele de mare retail, fie prin magazine specializate sau horeca). Nu cred ca trebuie sa ne gandim prea mult de ce. Mai putini in lantul trofic, mai putine rate de leasing la SUV-ul fiecaruia (edit: scuze celor care n-au rate la SUV! lunea sunt mai tendentios ca de obicei :) Apoi, ca sa fim corecti, nici pretul de achizitie nu poate fi la fel. Un importator roman nu poate beneficia de aceleasi conditii de cumparare ca un lant international de magazine.
2. In mod cert exista un neajuns, un deficit de servicii pe care un mare magazin il are in fata magazinelor specializate. Nu insist aici, e evident la ce ma refer (consiliere, livrare la domiciliu, etc), dar...cumparatorul de vin la 15-20 de lei, nu il cumpara pentru revelatii oenologice ci pentru consum imediat, vinul devenind un bun de larg consum, in sensul propriu. Iti cumperi o paine cu seminte, o branza mai smechera si de rest pana la 50- o sticla, ca incape bine in coltul caruciorului, langa punga de detergent.
3. Eu cred ca impactul asupra segmentului de piata ocupat de importatorul conventional va fi devastator. Nu imi place sa folosesc cuvinte senzationale, dar cred ca pe nebagate in seama de catre restul lumii, managementul marilor hypermarketuri a sesizat ca in aceasta nisa a vinurilor de import ieftine e o paine de mancat. A fost mai greu pana s-au concentrat. Odata inceputa miscarea va fi foarte greu de oprit. Importatorul conventional nu va putea face fata, cu adaosurile si costurile sale din prezent, la ce propun in rafturi hypermarketurile. Repet, in segmentul low. Dar nici mai sus chestiunea nu e de ignorat. Eu, de exemplu, nu fac parte din publicul tinta al unui magazin gen Lidl, dar tocmai din pricina selectiei de vinuri, am devenit un cumparator destul de fidel. Ca mine imi inchipui ca sunt destul de multi.
4. Producatorul roman de vinuri, chiar daca nu imediat, va fi si el atins de aceasta (mai noua) tendinta. Aparent, nu ar avea de ce sa-si faca probleme, in fond e un razboi pe piata importurilor. Dar...am mai spus-o si doresc sa intaresc acum, ca fiecare cumparator multumit al vinurilor de import low-cost este un cumparator pierdut pentru producatorul roman, in ce priveste consumul casnic, mai ales. Sigur ca la nunti, restaurante, magazine specializate, romanul va continua sa vanda bine merci. Dar s-ar putea sa piarda sticla de vin pentru masa de duminica, si nu numai in cazul unui consumator obisnuit de vin. Asta pentru inceput. Ce il va impiedica pe viitorul ginerica sa ceara hypermaketului 20 de baxuri dintr-un anume vin strain de 8,99, pe care l-a incercat din curiozitate, impins si de ieftinatatea produsului, intr-o amiaza de duminica? Si cam asta e momentul in care va incepe totul la doara. Tare!
5. Piata romaneasca de vinuri e o bula. Totul are sens in interiorul ei. E relativ inchisa, pentru ca dupa 2007 n-am asistat la o invazie a vinurilor de import. De ce? Am o parere personala in acest sens. Pentru ca unii din primii si din cei mai mari importatori de pe piata sunt si mari producatori de vinuri. Doar n-o sa se lase singuri in offside! N-o sa propuna in veci vinuri de import la preturi care sa faca propriile vinuri ridicol de scumpe prin comparatie. Importatorul pur-sange, dupa cum stim, se va alinia pe piata cu preturi comparabile la aceeași calitate. De ce ar vinde mai ieftin, in propria sa paguba?
6. Vinul ieftin si decent e un mare mister pentru producatorul roman. Nu-mi explic de ce nu e capabil sa propuna un vin imbuteliat de 2-3 euro care sa fie corect. Dar si ceva mai scump, la 20 de lei- deci in prag de 4,5 spre 5 euro, descoperim antimaterii in sticla! Nu e de mirare ca aceste vinuri straine de hypermaket se concentreaza mai nou in acest segment. Aici e o paine de mancat, in mod evident!
PS: puteti citi pe aproximativ aceeasi tema si "Ragetul de pe urma al dinozaurilor"
3. Eu cred ca impactul asupra segmentului de piata ocupat de importatorul conventional va fi devastator. Nu imi place sa folosesc cuvinte senzationale, dar cred ca pe nebagate in seama de catre restul lumii, managementul marilor hypermarketuri a sesizat ca in aceasta nisa a vinurilor de import ieftine e o paine de mancat. A fost mai greu pana s-au concentrat. Odata inceputa miscarea va fi foarte greu de oprit. Importatorul conventional nu va putea face fata, cu adaosurile si costurile sale din prezent, la ce propun in rafturi hypermarketurile. Repet, in segmentul low. Dar nici mai sus chestiunea nu e de ignorat. Eu, de exemplu, nu fac parte din publicul tinta al unui magazin gen Lidl, dar tocmai din pricina selectiei de vinuri, am devenit un cumparator destul de fidel. Ca mine imi inchipui ca sunt destul de multi.
4. Producatorul roman de vinuri, chiar daca nu imediat, va fi si el atins de aceasta (mai noua) tendinta. Aparent, nu ar avea de ce sa-si faca probleme, in fond e un razboi pe piata importurilor. Dar...am mai spus-o si doresc sa intaresc acum, ca fiecare cumparator multumit al vinurilor de import low-cost este un cumparator pierdut pentru producatorul roman, in ce priveste consumul casnic, mai ales. Sigur ca la nunti, restaurante, magazine specializate, romanul va continua sa vanda bine merci. Dar s-ar putea sa piarda sticla de vin pentru masa de duminica, si nu numai in cazul unui consumator obisnuit de vin. Asta pentru inceput. Ce il va impiedica pe viitorul ginerica sa ceara hypermaketului 20 de baxuri dintr-un anume vin strain de 8,99, pe care l-a incercat din curiozitate, impins si de ieftinatatea produsului, intr-o amiaza de duminica? Si cam asta e momentul in care va incepe totul la doara. Tare!
5. Piata romaneasca de vinuri e o bula. Totul are sens in interiorul ei. E relativ inchisa, pentru ca dupa 2007 n-am asistat la o invazie a vinurilor de import. De ce? Am o parere personala in acest sens. Pentru ca unii din primii si din cei mai mari importatori de pe piata sunt si mari producatori de vinuri. Doar n-o sa se lase singuri in offside! N-o sa propuna in veci vinuri de import la preturi care sa faca propriile vinuri ridicol de scumpe prin comparatie. Importatorul pur-sange, dupa cum stim, se va alinia pe piata cu preturi comparabile la aceeași calitate. De ce ar vinde mai ieftin, in propria sa paguba?
6. Vinul ieftin si decent e un mare mister pentru producatorul roman. Nu-mi explic de ce nu e capabil sa propuna un vin imbuteliat de 2-3 euro care sa fie corect. Dar si ceva mai scump, la 20 de lei- deci in prag de 4,5 spre 5 euro, descoperim antimaterii in sticla! Nu e de mirare ca aceste vinuri straine de hypermaket se concentreaza mai nou in acest segment. Aici e o paine de mancat, in mod evident!
PS: puteti citi pe aproximativ aceeasi tema si "Ragetul de pe urma al dinozaurilor"
2 comentarii:
Daca tot ai amintit de Delhaize, parerea mea e ca in acest moment Cora sta cel mai bine la importuri, pe gama entry, cu gama L'ame de terroir. Cu cativa lei calatoresti virtual prin cam toate regiunile importante ale Frantei. Adica bagi un pic nasul sa vezi cam cum incepe, ca vinurile nu sunt de top.
Da, desigur, ii cunostem. Iata si ei sunt un exemplu. Nici Kaufland nu este cel mai de pe urma, desi de cand cu Lidl n-am mai dat pe acolo in scop de cumparare vinuri.
Trimiteți un comentariu