DAVINO la mine. Flamboyant 2009

Acest vin a fost luat in verb de mai multi oameni inaintea mea. In plus, marturisesc ca nu mi-am luat note de degustare, pentru simplu motiv ca m-am lasat dus de el in cel mai hedonic mod cu putinta. 

Cred ca radiografia lui Valentin Ceafalau e right on the spot: "Diferit de recoltele anterioare, care mergeau pe linia bordeleza, vinul se apropie de vinurile mari ale Lumii Noi, fara sa renunte insa la complexitate, eleganta si profunzime. Nasul aduce senzatii dulci si intense de smochine, stafide, coacaze negre si cacao, incadrate de lemnul elegant, de o mare finete. Gustul pleaca dens, concentrat si impune respect prin echilibrul foarte bun si amplitudinea sa aromatica." 95 pct.

Pot sa va spun totusi ca intr-adevar ceea ce detaseaza vinul este echilibrul si finetea gustativa, taninurile "polisate". Pot sa mai spun ca nu mi se pare genul de vin care sa necesite ore si ore de decantare, sigur ceva ii foloseste, desigur, dar poate fi "deschis" cu succes si fara "scule" profesionale, daca nu va grabiti si aveti in dotare un pahar de capacitate mai mare. Singurul neajuns ar fi ca la temperaturi care exced 20 de grade un usor iz alcoolic apare in nas si pe final. Dar daca avem grija de mentinerea la temperatura camerei, asadar undeva in jur de 16-18 grade, totul e perfect. In fond sa nu uitam ca avem o mica bestie, de 14,8% alcool.

As putea sa cant ode acestui cupaj de cabernet, merlot si ceva feteasca neagra, DOC Dealu Mare, dar azi nu ma simt in stare sa strivesc corola de minuni a lumii. Sunt inca anesteziat estetic de aceasta lucrare lichida. Ma multumesc sa adaug ca in mod cert e ceva mai sus fata de alte produse romanesti din zona superioara a pietei. In acest caz mi se pare ca pretul nu este atat de relevant in acesta discutie. Oricum nu duce lipsa de cumparatori. Sau de admiratori.