Tres bon, mon cher sau Molto buono, mio tesoro: Monfarina Domaine Giachino 2011 (Franta)

Savoia este o regiune interesanta din punct de vedere istoric. Ea este amplasata in sud-estul Frantei si a fost ducat independent vreme de 600 de ani. Din cand in cand a facut parte din Regatul Sardiniei, Sardinia-Piedmont, Italia, si in final, in urma unui plebiscit controversat din 1860, a trecut cu arme si bagaje in cel de-al doilea imperiu Francez. Si asa a ramas. Astazi teritoriul istoric este in mare parte in Franta, partea piedmonteza apartine Italiei, iar orasul Vaud si imprejurimile apartin Elvetiei. Din punct de vedere administrativ Savoia este divizata in departamentele Savoie si Haut-Savoie, avand prefectura in capitala istorica a ducatului, la Chambery.

Avand in vedere filiatiile istorice nu trebuie sa ne mire influenta si rezonanta italica a regiunii. De exemplu vinul de azi provine de la Domaine Giachino. Domeniul familial produce vinuri biologice certificate AB si Nature et Progres, de pe un areal interesant aflat la poalele muntelui Grenier. Solul contine marna si calcar. 

Varietatea folosita este comuna in Savoia, dar foarte rar intalnita in alte parti: jacquere. Denumirea comerciala e Monfarina, si sublinieaza la randul ei ce aminteam la inceputul paragrafului, fiind un dans piemontez. Se observa si simpaticul personaj de pe eticheta dansand, cu decoratiuni de petrecere atarnate pe sarma, in spatele lui, cu muntele Grenier pe fundal. Si sabotii sunt din Savoia, se vede steagul regiunii pe catarama:) De altfel mai toate etichetele Giachino din 2011 il au pe domnul in prim plan, in diferite ipostaze. "Se numeste rebranding, tata!".  

Vinul in sine se bea atat de repede si cu atat de multa placere incat in afara unei impresii foarte placute nu poti spune prea multe despre el.  Ei bine, ma stiti, nici chiar asa. In cele mai voioase ocazii ma puteti recunoaste ca fiind tipul bizar care se trage deoparte, invarte paharul si amusineaza bautura cu o fata concentrata. Asa incat va pot spune ca licoarea are o culoare galbuie, putin intensa, nas absolut minunat, mix de flori albe si mandarine proaspat decojite, piersica, tuse exotice care se vor revela plenar in gust cu nuante evidente de fructul pasiunii, lyche, limeta (degustatorul de la Giachino a nimerit-o la fix). Exista o fateta minerala evidenta, dar bine integrata printre notele fructate dulci acrisoare. Finisul e lung, "lingering", cum zic americanii, parca ramane si pe buze dulce-aromat. Impresia remanenta e de vin cu o buna intensitate aromatica dar fin, delicat, calm, fara excese exuberante. Nivelul de (doar) 11% alcool ajuta la acesta impresie foarte buna. Practic cand lasi paharul jos iti dai seama ca ceea ce ai baut e la acelasi nivel cu cele mai laudate vinuri albe romanesti, gen Solo Quinta si Cuvee Amaury, dar la un pret ceva mai mic.

9 euro (40 de lei), comandat de pe un site din Franta. 

88 pct.