Pe 1 mai, cand tot romanul pangareste padurile si campiile patriei cu peturile de bere si tavile goale de mici uitate in iarba, sarbatorind Ziua internationala a muncii, la Dragasani, Crama Stirbey cel mai bun reprezentant la zi al ilustrei podgorii, organizeaza o sarbatoare diferita.
Evident, ar fi ironic ca urmasii unei familii care a dat Romaniei domnitori, boieri, printi si printese, familie care a luat calea exilului dupa 1947 si care si-a vazut toate posesiunile nationalizate, sa sarbatoreasca cu elan patriotic un eveniment proletar. Nu, de 1 mai, pe coama semeata a unui deal, de unde urbea Dragasanilor si Oltul se vad mai mici decat in realitate, dar la fel de pitoresti, se petrece in amintirea printesei Maria Stirbey, bunica Ileanei Kripp (actualul proprietar alaturi de sotul ei- Jakob, un jovial baron austriac), ultima proprietara a domeniului inainte de nationalizare, si a carei zi de nastere era, ati ghicit, 1 mai.
Plecati de dimineata, in formula testata si alta data- Sorin Pamint, Alina… si Ciprian Haret, profitand de o Romanie adormita sau plecata la munte si la mare, de aproape toti kilometri de autostrada din patria noastra, cei 500 si ceva de km ai distantei dintre Galati si Dragasani au fost parcursi in ceva mai mult de sase ore. In Dragasani, chiar daca nitel incurcati initial de stradutele cu sens unic si nume de revolutionari si scriitori, de un numar de semafoare platate cu mandrie inutila de edili, am nimerit in buricul targului la Hotel Max, cladire de sticla, grupand postmodern un restaurant, un hotel, un bazar de haine, un supermarket si un magazin chinezesc deopotriva. Dupa un check-in rapid, un microbuz ne-a purtat pe drumul ingust, dintre vii, printre crame mai mari sau mai mici, cu proprietari celebri sau mai putin, care s-a sfarsit la Stirbey. S-a mai mers pe jos cateva sute de metri, pe un drum cimentuit printre vii pana la muchia dealului, unde este construita crama, frumos gandita si profitand de o priveliste minunata.
Am ajuns fix la timp, baronul Kripp tocmai urand multimii de ziaristi, parteneri de afaceri si curiosi, un “bine ati venit si aveti grija unde stingeti tigarile”. De aici, dupa ciocnirea unui pahar din proaspatul spumant (despre care puteti citi aici), suflarea iubitoare a vinului s-a divizat intre sala baricurilor de unde se puteau gusta toate vinurile Stirbey si pivnita unde se organizase sala de mese. Bunatati de mancare au fost destule, neose si bune precum vinurile, de la cas proaspat la salata de icre, de la muchi afumat la babic, de la fripturi pana la mici. Am mancat un pic, deoarece rezervele calorice acumulate la petrecerea de botez din noaptea precedenta (ah, am uitat sa va spun ca n-am dormit in noaptea dinainte?J) se stingeau cu repeziciune.
Dupa masa, mi-am strans puterile si am socializat cu prietenii cunoscuti, veniti ca si mine de aiurea, din Bucuresti sau din Arad sau Timisoara, sau cu Raluca si Oliver Bauer, un cuplu potrivit, simpatic, pasionat si vesel. Apoi, dupa ce multimea s-a binedispus un pic, figura mea nedormita si obosita n-a mai iesit in evidenta, si m-am incumetat spre sala de degustare.
Si le-am degustat. Pe toate.
Stay tuned for part II
credit foto: 1,2,4, 9 - avram.ro; 6- punctulpevin.ro; 7, 10-cazancuvin.ro, 3,5,8- Lucruri bune via Sorin Pamint
2 comentarii:
Sa iti fie de bine. Frumoasa poveste, frumoase locuri si abia astept sa vad cu ti s-au parut vinurile.
Multam fain. Au sosit si notele de degustare:)
Trimiteți un comentariu