Daca la feteasca neagra stam mai prost, la pinoturi viitorul pare luminos. E tipic, ne-a fost intotdeauna mai greu sa manageriem ceea ce ne este propriu, dar la "importuri" ne descurcam. Asa se face ca tarisoara noastra a ajuns o mica putere condusa de niste nemti dintr-o aripa a castelului din Sigmaringen. Nu ca ar fi fost geniali, dar au descoperit ca proverbul neaos "capul plecat sabia nu-l taie" are o continuare ascunsa pe contraeticheta: "dar nici soarele nu vede", si oameni iubitori de soare fiind- au schimbat placa. Imi amintesc de o discutie aprinsa, la Azuga, cu Pivnicerul in rolul principal, si cu mine intr-un cameo, in rolul tragatorului cu urechea.
Nu discutam meciuri pro si contra monarhiei, stim cu totii ca este prea tarziu. Dar mi se pare fabulos- un soi de victorie umilitoare si degradanta a ordinii noi, ca un judecator de provincie sa unga cu mir un domn numit Paul. Este trecerea ireversibila de la dreptul divin la dreptul comun.
Ca veni vorba de regalitate- vinul de azi e Domeniul Coroanei Pinot Noir Prestige 2008 DOC Segarcea. Se pare ca sunt primul care scrie un review asupra lui. Nu pot sa ma abtin sa nu remarc brandul pretios din cale-afara. Stelute, coroane, lauri, insertii aurii, ce mai...au pus pe eticheta respectiva tot ce aminteste de regalitate. Mie imi pare cam "blink", si-mi sugereaza mai degraba regii americani ai canapelelor, ai periutelor de dinti, etc, da's mai rau-voitor de firea mea, ca sa-i fac!
Vinul in sine e bun. Nu credeti tot ce scrie pe contraeticheta, decantari peste decantari, reziduuri, aerari de 30 de minute, dar probabil ideea se inscrie in regiunea asta "classy", domnoasa si princiara unde isi plaseaza dumnealor produsul. Cred ca 20 minute in sticla la 18C sunt de-ajuns. Nici imediat nu va recomand sa-l gustati, pentru ca veti da de o amareala care va va arde papilele, si va necesita un aport de vitamina C dintr-un mar intreg, ca sa va reveniti. Vinul evolueaza, e drept, ori mai bine spus se schimba. Lasati-l prea mult in aer si veti da in final de un caracter puternic cernelos, amar. Sau poate trec eu printr-o faza:)
Culoare e rosie pura si simpla, tipica. Nasul aduce a conserva de porumb (domnu' Dan, sunteti pe receptie?), fructe de padure, note de piele, tabac, plus ceva floral, greu, si lemn umed. Gustul nu aduce aceeasi bogatie promisa de miros, dar nu dezamageste. Fructe rosii, cireasa, visina, scortisoara, o usoara (si poate iluzorie) nota de tamaie, tanin fin, aciditate buna. Lemnul cam iese in evidenta. Finalul aduce initial in prim plan cireasa, dulceata de visine sau de visina din visinata si doar un pic de ciocolata amaruie, de unde apare "visina trasa in ciocolata", iar odata cu trecerea timpului vireaza in note cerneloase, pamantoase, amarui.
Bun, destul de complex, profund si putin mizantrop.
30-40 de lei in magazinele specializate.
84 pct
3 comentarii:
sigur, sigur, domnu' George, pe receptie, ca e cam liniste la birou zilele astea. Aia cu conserva de porumb nu ma loveste asa de rau ca aia cu lemnul umed. Adica sint putin dezamagit de saracia detaliilor - ce fel de lemn? ca de exemplu, stejarul udat de ploaie va avea cu totul alta aroma decit sa zicem, marul reavan, stropit de roua diminetii. Mai era loc de lucrat la asta cu lemnul.
In ce priveste gusturile, din experienta mea perechile sint acru-sarat si dulce-amar. O mancare prea acra se echilibreaza cu un pic de sare. Iar amareala se contracareaza cu dulce, nu cu acreala. Bineinteles ca pot imediat sa ma gandesc la exceptii, insa in general asa parca functioneaza, cel putin la papilele mele ;).
Pacat ca nu pot transpune hohotul sanatos de ras pe care mi l-a cauzat primul paragraf al comentului tau :) Hai sa incerc: neindoielnic stejar, dar nu de oricare, ci o combinatie de stejar francez si stejar american, uscate la soare cativa ani(scuze nu pot detecta exact cati, asta e! am limitele mele). La o a doua inghititura pot sesiza si faptul ca 60% sunt lemne din baricuri noi, si 40% din butoaie vechi de-un an. Multumit? :)))
Cu perechile ai desigur dreptate. Totusi granita dintre amarui si amar e fina si ce pare chic la un vin cu note amarui, ca un cotes du rhone de doamne ajuta, devine rapid un lichid cu gust de calimara, greu de inghitit.
muult mai bine, abia acum incepe sa se vada mana maestrului!
Trimiteți un comentariu