Piesporter Goldtröpfchen Spätlese 2006 Josef Reuscher Erben (Germania)

 Piesporter Goldtröpfchen.  foto: riesling.de

Apelatia geografica Piesporter, cu plaiul viticol Goldtröpfchen (click aici pentru vedere din satelit) se gaseste intr-o zona foarte pitoreasca. Sa citim o scurta descriere, datorata lui Florin Jeberian, cel care a intermediat achizitionarea acestui vin:

"Un alt plai celebru de pe Mosel situat langa oraselul Piesport a primit numele de ”picaturi de aur” (Goldtröpfchen). Suna ceva mai dragut decat farmacia (Apotheke) din Trittenheim, doctorul din Bernkastel sau fecioara (Juffer) din Brauneberg, o parte din plaiurile de top de pe vale.

Ca si atractie turistica, exceptand tentatiile bahice, forma de amfiteatru natural ii sporeste frumusetea acestui loc, situat intr-una din buclele raului; viile sunt asezate in trepte, cu radacinile adanc infipte in solul bogat in cuart si ardezie albastra, ce dau nastere la vinuri minerale si cu o bogata paleta aromatica.

Istoric, zona e mentionata dpdv viticol, din perioada romana; evenimentul cel mai important s-a petrecut pe la 1760, cand un episcop local cu ceva autoritate a reusit sa impuna cateva legi legate de vie si productia de vin. In locul soiurilor de slaba calitate, care au dat vin mult si prost, s-a plantat numai riesling, care s-a dovedit un soi de ”aur” pentru economia zonei."

 Piesporter Goldtröpfchen.  foto: riesling.de

Preluand microfonul sa zic ca dintre vinurile zonei luate in vizor de presa internationala s-ar remarca, prin frecventa evaluarilor, cele produse de Hain si Reinhold Haart. 

Rieslingul de azi vine de la crama lui Josef Reuscher Erben, o crama mica, avand in vedere ca exploateaza doar 5 hectare, dintre care 3,8 plantate cu riesling. Restul e pinot blanc, rivaner si kerner. Vinul provine de pe o parcela cu steillage, adica in panta abrupta, ceea ce e de bine pentru riesling, are 58,6 grame zahar, 7,4 aciditate si 9% alcool si este un spatlese (stiti teoria- un soi de "cules tarziu"), in acest caz recoltarea avand loc pe 21.10.2006. Eticheta e placuta, colorata si are specificul heraldic traditional al vinului nemtesc. 

Anul 2006 a fost ciudat, in special in preajma recoltarii, cand o furtuna a ravasit sudul Germaniei, conducand spre o recolta slaba cantitativ. Viticultorii au fost obligati sa-si altereze si metoda de cules, trebuind- sub amenintarea furtunilor si ploilor frecvente- sa culeaga intr-un ritm mai alert decat normal. Cu toate acestea vinurile s-au dovedit, in functie de zona si producator- unele dintre cele mai reusite ale decadei 2000, aducand insa si una din marile disproportii calitative in ce priveste vinul german. Astfel, desi catalogata ca o recolta inconstanta in calitate, vintage chart-ul Wine Advocate propune un rating exceptional, de 95 pct, pentru Mosel-Saar-Ruwer (zona unde se plaseaza Piesporter), in vreme ce pentru Rhine vorbim de o recolta nu prea generoasa, de doar 86. Ca sa anticipez putin, judecand dupa rezultatul lichid, as zice ca familia Reuscher a manageriat cat se poate de corect situatia.

Licoarea in sine vine intr-o roba aurie, stralucitoare, cu un "nas" ademenitor de miere de tei, flori albe din care nu lipsesc crinii, arome fructate amintind de gutui, limeta si mandarine, trecand firesc spre un gust plin, robust, inchegat si la temperaturi mai mari decat indicatia normala de 11-12 grade. Aciditatea mare "taie" orice apasare din partea restului de zahar, facand vinul baubil si de unul singur, nu doar ca alaturare la desert. Impresia mieroasa si citrica asigura si o remanenta remarcabila.  Dupa cum se observa din poza avem si un depozit de cristale in sticla, chestiune in general indicand lucruri bune. Neavand un impact asupra gustului recomand doar separarea dintr-un pahar in altul, la sfarsit, cand va fi cazul. Nu e nevoie de o decantare propriu zisa. 

In concluzie: un vin foarte bun (87 pct), cu speranta de viata generoasa si livrat la un pret atractiv (6 euro).  

Domaine Ceptura Blanc 2013 DAVINO

DCB 2013, cupajul de sauvignon blanc, feteasca alba si riesling italian al celor de la Davino din Ceptura, vine intr-o roba galbuie cu tente verzui, stralucitoare, cu un nas placut, de fructe albe coapte si flori de soc, iar in gust livreaza robustete si rotunjime, cu descriptori amintind de mere, caise, gutui, o iluzie vanilata si condimente dulci. 86 pct, 80 de lei

Acum ca aveti vinul potrivit pentru puiul vostru cu sos de lamaie si sparanghel verde, dati-mi voie sa va ofer si materie pentru panseul de dupa cupajul oenogastronomic. E ceva usurel. Nimic foarte complicat. E un mix din doua lucruri simultan prezente in vietile noastre: computerul si sentimentele. Pe post de barman este astazi Victoria Siemer, un designer grafician din New York, pe numele de online Witchoria. Seria de fotografii editate se numeste Human Error. Enjoy!

BBdV ep. 33: Birds&Bees (Williams Brothers)

De aceasta data avem o bere scotiana, capturata contra a 5 lei, tot din Auchan, pe cand promotia la beri smechere mai era in vigoare (sorry, s-a dus!).  

Ca stil e categorisita in functie de cine intrebi: ba english bitter, ba pale ale, ba golden ale. 

Intre noi fie vorba, sa-i spui unei beri scotiene english bitter in mod cert n-o sa te face prea popular intr-un pub din Edinburgh sau Glasgow. 

Oricum, e o bere de vara, cu 4,3% alcool, aurie usor cetoasa, cu aspect frumos si perlare fina, cu "nas" de rasina, ierburi aromatice (rozmarin) si flori de soc (chiar contine flori de soc!). 

In gust descoperim o carbonatie  medie, corpolenta de categorie usoara, cu descriptori amintind de socata si kiwi. Final amarui, herbal, cu aluzii de grapefruit.

4 din 5 capace.

3 No-go Exotic Wines (Carrefour, Cora, Lidl)

E un mititel portughez din Lidl, care face 9,99. E un cupaj alb sec de Bical, Maria-Gomez si Arinto. Produs de Cooperativa Cantanhende. Cam aici se opreste si exotismul, fiind un alb trivial, neutru, acid, care curge greu la vale si- sincer sa fiu- in afara pretului mic nu i-am gasit alte calitati.

Un vin alb de Savoia, mai precis Abymes, monocepage din Jacquere, un strugure tipic zonei. E produs de Domaine Viallet. A costat 22 de lei in Cora. Aciditate iesita din corp, monodimensional, cu gust de lamaie si vitamina C. Dezamagitor. 

Alt vin alb de Savoia, astadata din Apremont, via Carrefour, pret 25 lei. Strugurele este tot Jacquere. Adien Vacher se numeste producatorul si judecand dupa acest exemplar nu are prea mari motive de mandrie. La fel de prost dispus sub aspectul aciditatii, la fel de monisilabic in exprimare. Bani aruncati pe fereastra...

In labirintul vinului- un vin alb si un dop negru. Theon Dora 2013 Stilianou Winery (Grecia)

Prima carte pe care am citit-o si recitit-o pana cand legaturile i s-au rupt si a devenit doar o colectie de fascicole pe care le lipea laolalta, cum putea, tatal meu, a fost Legendele Olimpului de Alexandru Mitru. 

Acele povesti semanau numai partial cu povestile obisnuite ale copilariei. Erau pline de omoruri, de cruzimi si tradari si totusi ceva in ele inducea un sentiment de familiar, ca sa nu mai vorbim de eroism, chestiuni care infloresc imaginatia unui baiat. Eroi, razboaie, animale mitologice. Sunt convins ca lectura aceea, la acel moment incipient al dezvoltarii mele, a lasat o marca si mi-a folosit destul de mult mai tarziu. 

Ar fi unul din motivele pentru care i-am cumparat Legendele Olimpului si fetei mele. Deocamdata e dificil de citit chiar totul la intamplare. Povestea lui Orfeu si Euridice, de exemplu, nu e tocmai clasica poveste Disney cu happy-end.   

Oricum, in aceasta vara, cu biletele spre Heraklion cumparate, n-au fost prea multe povesti mai nimerite de povestit decat cea a Minotarului, a lui Tezeu si a Ariadnei, a regilor Minos si Egeu. E una din cele mai fecunde modele culturale, o regasim in multe ipostaze modernizate.  O poveste despre fapte eroice, infrangerea regelui neindurator, care-si hranea bestialul fiu cu sangele si carnea bietilor atenieni, primiti tribut de la regele Egeu, aruncandu-i in constructia fara iesire si fara scapare- labirintul. O poveste de dragoste, in acelasi timp, Ariadna, fiica lui Minos, ajutandu-l pe Tezeu sa supravietuiasca labirintului dandu-i un ghem de lana si un pumnal. Tezeu ucide minotaurul isi salveaza atenienii si impreuna cu Ariadna parasesc Creta repejor, cat sa nu aiba regele Minos alte idei. N-o sa povestesc cu lux de amanunte ce s-a intamplat deoarece multi dintre voi stiu legenda, iar cei care n-o stiu ar trebui s-o afle, dar nu dintr-o scriere despre vinuri.

Mii de ani mai tarziu, si eu am parasit Creta intr-o corabie inaripata, dar fara o printesa cretana alaturi, deoarece am fost prevazator si mi-am adus doua de acasa. Oricum, n-am plecat cu mana goala, ci cu cateva sticle de vin. Una din ele se numeste Theon Dora 2013 si este un vin produs de Stilianou Winery, o crama mica din Kounavi, o localitate mica, la 15 km sud de Heraklion. Vinul in sine este un blend bio din varietatile locale vilana, thrapsathiri si vidiano, este sec si are 13% alcool. Se prezinta respectabil si ca ceva mai mult decat un vin turistic, de vara. In fond a si primit niste distinctii importante, la cateva concursuri internationale. Are o culoare aurie, cu arome de piesica si corcoduse galbene, dar si o latura tropicala (ananas si frutul pasiunii), detectabila mai ales in gustul plinut si cu aciditate medie, prietenoasa, care duce spre un final surprinzator de persistent. 

Theon Dora inseamna "darul zeilor" si nu e singurul aspect care leaga licoarea de mitologia greaca, si it dai seama de asta de indata de indepartaze capisonul sticlei. Dupa extragerea dopului devine evident. Dopul e negru. Asta stiati din titlu. Si ce legatura are asta cu povestea lui Tezeu? 

La plecarea lui Tezeu spre Knossos, sa-i dam legatura lui Alexandru Mitru:

"— Dacă te-ntorci cu biruinţă, să pui triremei pînze albe, a rostit regele Egeu. Acuma iată-s agăţate pînze de doliu, sus, pe stîlpi. Şi eu, de astăzi înainte, spre depărtări am să privesc… Te-oi aştepta şi zi, şi noapte, să-mi vii, băiete, înapoi…

— Prea bine, tată… şi, să ştii, la-napoiere, pînza neagră va fi schimbată de cîrmaci cu pînza albă-a veseliei… Adio… Voi veni curînd."

Dar, pe drumul de intoarcere, pentru ca zeii sunt gelosi pe oameni, iar lui Dionisos ii picase Ariadna cu tronc, Tezeu a fost nevoit s-o paraseasca in insula Naxos (sunt mai multe variante ale povestii, dar hai s-o lasam asa)

"Atîta doar că-n tulburarea ce-i cuprinsese, părăsind-o pe Ariadna, ei au uitat să dea jos pînza neagră, de doliu, ce era prinsă de cel mai-nalt catarg.

Egeu, ce-i aştepta pe coastă, văzînd că pînza nu e albă, a socotit că au pierit toţi tinerii plecaţi în Creta. Că a pierit deci şi Tezeu.

îndurerat prea mult, bătrînul s-a aruncat în apa mării. Iar valurile l-au izbit de stîncile din ţărm, zdrobindu-l.

De-atunci şi marea, unde el şi-a sfîrşit viaţa, a luat numele de Egeea."

V-am spus eu ca vinul e un portal cultural care te poate duce hat departe in spatiu si timp? 

Ei, iata un exemplu elocvent! 

PS: dar cum interpretam dopul negru din sticla cretana? Ce vrea sa spuna asta? Well, chiar daca va fi absurda si discutabila, o sa va servesc o alta poveste despre istoria religiilor si despre felul in care se scrie istoria in general,  la viitorul vin de Creta. Va fi interesant, va promit!

Alte vinuri ieftine din Lidl (12.08.2014)

Velada Moscatel 2013. Un DO Valencia cu arome tipice de muscat, cam explicite. Vin demisec, cu procent de alcool moderat (11,5%). Nu are prea mult corp, nici cine stie ce finete. Prospetimea il mai ajuta, dar aduce in gust adierea aceeasi de moscatel romanesc, amintire datatoare de batai de cap. Merge spritz, asta da. E baubil. 76 pct. 9,9 lei

Mezquiriz Garnacha rosado 2013, Un DO Navarra, socant pentru pretul de 7,99. E mai degraba un vin rubiniu, decat un rose, are o culoare de compot de visine, nas de fructe rosii, coapte, ca zmeura si capsunele, apoi banane si  un usor iz de lac de unghii care e acolo numai daca-l cauti, si un corp destul de robust, plin, chiar cu usor "smirghel". In rest: suculenta,  alcool integrat bine (12,5). 79 pct. As mai remarca ca practic nu are concurenta itre vinurile de pe piata romaneasca, la propriu, deoarece- la noi- ce in sticla de 0,75 si costa 8 lei nu prea este vin. 79

Monte Plogar Reserva 2008, e un DO Carinena, un blend de tempranillo si garnacha si are 12,5% alcool. E un vin decent, baubil, cu usoara patina de epoca, sub aspect aromatic, dar inca fructul e sus, cu visine mure, dude. Lemnul e dominant insa, atat aromatic cat si gustativ, destul de divers exprimat: vanilie, cacao, picanterii. Nu e cine stie ce, dar la 9,99 e perfect baubil si nu dezamageste. 79

Si, dupa atatea vinuri spaniole, sa incheiem cu un Bordeaux.
L'Or de L'Orangerie 2012 este un AOC Bordeaux, produs de Château de l'Orangerie, lansat in prima serie de vinuri straine din Lidl. Ambalajul e intrigant, sticla fiind mai deoasebita. Un un merlot si cabernet, cu 13% alcool si nu e un vin rau, dar nici remarcabil. Insa daca vreti un vin care sa miroasa puternic a pamant reavan- asta e! Apoi arome picante, de condimente (piperul e evident) apoi fructe cum ar fi afine, prune sau visine. Gustul e destul de "raw", fara prea mare finete, insa pare a avea un bun extract si o buna aciditate, ceea ce cred ca ii poate oferi o longevitate nesperata pentru clasa modesta din care face parte. Un vin ok. 15 lei redus de la 20. 80pct

BBdV ep. 32: Fuller's Wild River

Berea de azi (tot Auchan, tot 5 lei la reducere) vine de la cea mai veche berarie din Londra inca in activitate. Au un portofoliu foarte bogat. Aceasta este o bere "sezoniera" (nu se produce decat in anumite perioade ale anului), fiind o double hopped pale ale, adica are portie dubla de hamei, din patru tipuri americane: liberty, willamette, cascade and chinook. 

Trebuie s-o bei ca sa intelegi ce prostie de marketing e reclama la zeama aceea carbonatata "cu gust puternic si amarui". Gustul acestei beri englezesti e intruparea fidela a sloganului amintit. 

E o bere buna si racoritoare, cu o culoare aurie, usor cetoasa, cu efervescenta medie si spuma fina, alba, persistenta, cu nas de grapefruit, struguri albi, limeta si putin caramel. Gustul e evident dominat de amaruiul hameiului, totusi fara a deveni neplacut, amar. Cumva carbonatia, alaturi de tusele amintind de suc de grapefruit, lyche sustin licoarea, chiar in lipsa unui nivel de alcool prea mare (vorbim de 4,5%), desi ceva mai mult corp ar fi fost de preferat, zic eu. Finalul e extrem de persistent, chiar cu usoara astringenta, totul desigur pe fond amarui, tonic.

O bere de sete, de caldura mare. Ar trebui s-o incercati fara frica.

4 din 5 capace 

O dezamagire si doua revelatii intr-un week-end la mare: cetatea Histria si DAVINO 2013

Drumul meu de dus la mare incepe la punct trecere bac Galati. Ajunge la Macin, dupa care strabate dealuri si vai, pe marginea muntilor pitici ai Dobrogei, trece apoi prin paduri de nuci si salcami, prin localitati cu nume frumoase- Slava Rusa, Slava Cercheza, Caugagia si altele, pana se uneste cu drumul Tulcea- Constanta, unde padurile de salcam sunt inlocuite cu paduri de eoliene. Drumul e presarat cu nenumarate semne indicand diverse situri arheologice, cetati cu nume antice. Marturisesc cu rusine ca am trecut tot de atatea ori in viteza pe langa intersectiile de unde pleaca drumul spre ele, in parte deoarece in majoritatea cazurilor, aceasta nu e decat un drum de pamant, brazdat de cavernoase urme de roti de tractor. 

O exceptie o reprezinta drumul catre cetatea Histria, care se deschide la intrarea in satul Tariverde, in sensul de mers spre Constanta. Intr-o duminica dupa amiaza, pe drumul de intoarcere spre casa, am zis- atins brusc de un sentiment de comuniune cu inaintasii, precum si de pofta unui bors pescaresc- deoarece chiar langa cetate ar fi trebuit sa se afle Cherhanaua Histria, un restaurant cu specific pescareasc despre care auzisem doua-trei vorbe bune- ca e cazul sa vad cu ochii mei marea cetate de pe malul lacului Sinoe. 

Vorbim de un ocol de numai 15 kilometri de la drumul european, pe asfalt, e drept denivelat si carpit pe portiuni, dar perfect practicabil. O alta ruta de intoarcere este Navodari-Corbu-Sacele, dupa care cele doua rute se unesc. Oricum ar fi veti trece pe langa o salba de lacuri: Nuntasi, Histria, Sinoe, chestiune placuta vederii.

Si ajungi intr-o parcare unde e o cladire mare alba intr-o parte si un restaurant cu pavilioane si terasa, in partea opusa. Cladirea alba e muzeul Histria. Am ramas un pic surprins- nu ma asteptam la ditamai edificiul in mijlocul lui nicaieri. 

Biletul, din ce imi amintesc costa 7+7 (muzeu+cetate). Inauntru, caldura mare, acoperisul e tip solar iar solutii de climatizare n-am vazut. Dar...in ciuda previzibilelor deficiente, esti foarte repede coplesit de bogatia exponatelor si mai ales- de diversitatea lor culturala- din neolitic, trecand apoi spre apoi traci, greci, romani, bizantini, turci.  Revelatie, ce sa mai... 

Daca va intrebati de ce ar fi construit grecii o ditamai cetatea pe malul unui lac, ei bine, raspunsul e simplu: acum 2600 de ani, Sinoe era un golf al Marii Negre si nu un lac.

Bun, urmeaza vizitarea ruinelor cetatii. De la muzeu mergi pe un drum presarat cu vestigii, coloane de piatra, diverse decoratiuni murale, statui, care-ti iau ochii de la campurile pline de buruieni din jur. Si ajungi la poalele cetatii, unde singurul indicator (din tot complexul), ergo o sageata indreptata spre stanga, iti da de inteles ca pe acolo e intrarea, desi o alta poarta este chiar in fata ta. 

De aici doua lucruri sunt impresionante. Primul e ceea ce pare a fi o asezare stratificata, cu diferite stiluri, arhitecturale, care culmineaza, dupa ce ratacesti nitel printre ruine- cu basilica si termele. 

Am aflat ulterior ce sunt acele cladiri evident mai inalte si mai recente (vezi straturi de caramida)- deoarece (aici apare al doilea lucru remarcabil) in intrega cetate nu exista nicio placuta, panou, sau orice alt mod, oricat de rudimentar ar fi, care sa-ti indice ce anume este o cladire sau alta. Nimic! Pur si simplu contra a 7 lei nu faci decat sa te plimbi prin ruine si sa-ti dai cu parerea dupa abilitatile si cunostintele tale despre ce anume ar putea fi respectvele vestigii.

Exista locuri unde se pare ca se mai fac sapaturi. Si acelea sunt singurele curatate de buruieni. Nu ca n-ar romantic, dar... De exemplu, intr-unul din ele am zarit o sticla de Borsec. Ce dovada mai mare a renumelui multisecular a celebrei ape minerale decat acest vestigiu imcredibil de bine conservat! 

In spatele cetatii auzi valurile lacului Sinoe spargandu-se de ziduri. Se poate face si baie, in caz ca sunteti colectionari de locuri inedite de scaldat. 

In timp ce vizitam cetatea am observat un cuplu care citea o brusura si exclamau "uite, draga, aici au fost termele...".  Nu mi-a spus nimeni ca asa ceva ar fi de cumparat, greseala mea. Dupa ce am iesit, am dat niste lei pe brosura respectiva, si asa am aflat unele din lucrurile spuse mai sus. Exista si o harta in acea brosura, dar cred ca a fost desenata de Vasile Parvan insusi, eventual dupa un chef mai prelung, deoarece cu greu poti deduce ceva util turistului nestiutor din cercetarea ei. 

Dar...trecand peste toate lipsurile de care- oximoronic- tara noastra e plina, nu pot sa nu-mi amintesc in scris de amestecul interior de mandrie (pentru ca aveam asemenea bogatii istorice) si usoara dezamagire ca nu suntem in stare sa exploatam aceste resurse ("usoara", pentru ca sunt obisnuit cu dezamagirile de acest fel). Pana si bulgarii sunt in stare sa construiasca un complex, cu parc, magazin de suverniruri, etc., in jurul unei bucati de piatra sau alta ruina liliputana si lipsita de mare importanta. De greci, ce sa mai vorbim...In fond cetatea asta a fost fondata de ei- poate vor sa ne invete una alta despre exploatarea unor astfel de resurse.   

sursa foto:cugetliber.ro

Si in caz ca turismul gastronomic va este mai drag decat cel printre ruine si caldura ametitoare, sa stiti borsul pescaresc (16 lei) de la Cherhanaua Histria e autentic si competent, portiile cu animale acvatice specifice (crap, chefal, scrumbie, somn, zargan) sunt in genere mari, mai ales ca se plateste la suta de grame:) Cu un bors si doua frigarui de rapane (10 lei) puteti sa scapati destul de indestulati si fara pierderi colosale. Si saramura de crap e buna si portia mare, deci nu va recomand si altceva pe langa, decat daca aveti un apetit pantagruelic. A fost cald, nici interiorul nu avea aerul conditionat pornit (desi a fost o zi cu 36 de grade), dar asta nu a descurajat taraful de lautari (taraf clasic cu contrabas, tambal, vioara, acordeon!) sa-si faca cu aplomb datoria. 

Daca sunteti in pericol sa pierdeti ultimul bac sau telenovela favorita v-as recomanda sa rabdati pana acasa, deoarece prepararea a durat destul de mult (45 de minute?) Sau mai bine, dati comanda, vizitati muzeul si cetatea, si intoarceti-va la masa sa beti un pahar cu apa inainte de masa propriu zisa. Cred ca asa e mai intelept. Asa n-o sa fie nici revelatie, dar nici dezamagire.

Cat despre vin, ei bine, stim deja ca e un produs DAVINO, un vin scump (peste 90 in magazine specializate si online) si foarte bun. Ce a stat la baza ilustratiei de pe eticheta ar fi putut foarte bine sa fi fost excavat de la Histria. Dar nu asta le uneste, ci pur si simplu faptul ca pe Revelatio l-am incercat sambata seara, iar duminica dupa pranz am ajuns la Histria.

Daca as fi fost alt om, ati fi vazut acum poze cu sticla inspumata in valurile marii  chestiuni care au ajuns atat de comune in ceea ce vad pe facebook. Sau si mai frumos, pe zidurile de piatra ale cetatii, cu lacul Sinoe in spate, sa se vada si o coloana romana, eventual. Desi m-as fi gandit un pic la faza asta, sa nu zica producatorul care le-a trimis ca "adica ce vrea sa zica asta, ca vinul meu e ruinat!?"

Revelatio 2013 este un blend de sauvignon blanc (majoritar) si fetească albă. Aduce un "nas" de caise, coajă de gref, nuanțe minerale, physalis, si un gust plin, extractiv, citric, in care se simte si o senzatie dulce-piersicata, aroma care- dupa experientele mele trecute cu aceast vin- cel mai probabil se va disipa in timp, creand o combinatie de gutuie coapta, parfumata. Are 13,6% alcool, foarte bine ascuns printre pliurile gustative. 

In concluzie: vin serios, demn de orice masa. Fiind un vin robust si echilibrat, cred ca are un potential de pastrare de 5-7 ani, deci n-as fi surprins si de o durabilitate mai mare.

89 pct.

PS: pentru a evita alte comparatii nedorite cu starea siturilor arheologice din Romania, renumitul producator din Dealu Mare ar trebui sa faca un update al anilor de recolta pe situl propriu. Site-ul de web, nu cel arheologic. 

Alb 2013 Vinca Wines

"Alb"-ul de la Vinca Wines din Carastelec, jud. Salaj, e un blend de pinot gris, feteasca regala si riesling. Un "nas" floral, stabil, aducand in plus arome de pară si limeta. Gust dens, amintind de caracterul usor cremos al unui pinot gris, cu repere gustative avand ca descriptori caise si gutui, o aciditate ridicata. Mi s-a parut ca alcoolul (12,5%) se simte un pic, pe final, dar vremurile astea caniculare nu sunt cele mai fericite pentru evaluarea acestui aspect in vinuri. Pe ansamblu e un vin interesant, cu structura. E remarcabil acest ultim aspect, mai ales ca vorbim de vii tinere. 83

Pentru ca week-endul sta sa inceapa va invit sa cititi si sa priviti acest material multimedia despre cele mai ciudate si sucite sfarsituri sau "twist"-uri din seriale sau filme. Cine stie poate aveti timp in weekend sa revedeti unele din ele.

Castillo de Alcoy Reserva 2010. Un vin care trebuie cumparat

Castillo de Alcoy Reserva 2010 este un DO Valencia si este produs de Vinicola La Vina din localitate, o cooperativa formata din 400 de asociati care exploateaza aproximativ 2000 de hectare cu vita de vie. La randul sau Vinicola La Vina este parte din colosul agricol Anecoop S. Coop. Crama in sine exista din 1944. 

Vinul costa 9,99 in Lidl, dar arata mai bine de atat dupa straie, si poarta o distinctie destul de pretioasa: medalie de aur la CM Bruxelles 2014. Ca fapt divers la aceeasi competitie producatorii din tara noastra au obtinut 9 medalii de aur, cel mai ieftin exemplar costand undeva peste 25 lei. Sa mai amintesc ca spaniolii au plecat acasa cu...150 de medalii de aur si 13 mari medalii de aur. Mari medalii de aur romanesti? Zero.

Asadar, avem un blend de monastrell si tempranillo, o reserva, ceea ce inseamna minim 12 luni in baric si 3 ani de invechire in crama. In pahar, se observa o culoare roșie rubinie de intensitate medie, cu tuse de purpuriu. Olfactiv este placut, interesant propunand note de cireșe confiate, șofran, lemn dulce, compot de prune. Gust este suculent, rotunjor, curat, cu taninuri moi și dulci, amintind de dulceturi de fructe de padure si vișine coapte pe final. Poate fi baut direct dupa deschidere. 13,5% alcool, bine integrat.

Senzațional la pretul sau. 84 pct.

WWW-ul vinului romanesc 2014. Murfatlar SA

M-am gandit ca ar fi cazul unei nou review al prezentei online a marilor producatori de vinuri, mari cel putin dupa cifra de afaceri. 

Vreau sa spun din capul locului ca daca cineva de la aceste companii inca mai considera ca un site www si/sau o prezenta activa in mediul online (cum ar fi site-uri de socializare) reprezinta un aspect optional, daca nu o pierdere de vreme, atunci- dupa parerea mea- nu intelege contextul in care ne gasim in 2014. 

Apoi, dupa cum nu sunt specialist calificat in vinuri, tot la fel nu am vreun atestat care sa-mi certifice competenta in flash si html. Dar, atat in ce priveste informatia online, cat si la vinuri, am o calitate indubitabila: sunt consumator. De unde si dreptul meu in a-mi da cu parerea. 

Azi vom incepe cu 

Murfatlar.com

Site-ul Murfatlar este acelasi de ani de zile. Nu s-a mai introdus nimic nou. Suntem intampinati de doua casute. Daca dam click pe cea din stanga, incepe un fel de filmulet flash de prezentare, in care trebuie sa dam click pe razele de soare, albine, struguri si soparle pentru a avansa in poveste. E un lucru inedit, in masura in care acelasi lucru poate ramane inedit 4-5 ani la rand. Casuta din dreapta dupe spre un loc mai conventional, unde se prezinta portofoliul. Avem de ales intre limbi: romana, engleza, chineza si rusa. Muzica, foarte zen, e pe on in modul default. Poti sa o dezactivezi, insa de indata ce dai click pe ceva, va incepe iar. Poate fi enervant. La fel e si faptul ca indiferent ce optiune alegi, aceasta se va deschide nu in browser ci ca pop-up.

Vinurile prezentate sunt aceleasi de cand haul, prezentarile sunt generice, lipsite de specificul unui an de recolta sau altul. Etichetele s-au mai schimbat in realitate, dar pe site- nu. 

Sectiunile de "presa" si "comunicate" au cate trei intrari  cu aceleasi titluri "gggggg" sau "uuuuuu", semn ca fie un copil de 2 ani s-a jucat la tastatura cu site-ul deschis in mod developer, fie cei responsabili si-au bagat picioarele si nu in cuva plina de struguri.

In sectiunea "forum" sunt 4 "topicuri", deschise de un administrator in 2010. Niciun comentariu. 

De curiozitate am accesat si varianta in engleza a site-ului E acelasi lucru, nimic notabil.

In concluzie: un site facut ca sa fie, cu o mie de ani in urma, acum in paragina, napadit de iedera, fara valoare informativa reala. Lipsa de actualizare de la origine si pana in prezent denota un interes furibund pentru promovarea produselor in mediul online si pentru informarea clientilor. 

PS: Interesant este faptul ca un side-project Murfatlar axat pe vinuri de calitate, vorbesc aici de M1 Crama Atelier (cramaatelier.ro), beneficiaza de o prezenta online la un nivel incomparabil mai bun decat firma mama.  Si prezenta pe facebook e sustinuta, existand actualizari cel putin zilnice, pe cand colosul din spate nici nu cred ca are pagina pe respectiva retea de socializare. Daca are va fi foarte greu de gasit prin salba de "crame murfatlar"(adica francizele) din toata tara. Din nou, nu se poate sa nu sesizezi ironia.