Drumul meu de dus la mare incepe la punct trecere bac Galati. Ajunge la Macin, dupa care strabate dealuri si vai, pe marginea muntilor pitici ai Dobrogei, trece apoi prin paduri de nuci si salcami, prin localitati cu nume frumoase- Slava Rusa, Slava Cercheza, Caugagia si altele, pana se uneste cu drumul Tulcea- Constanta, unde padurile de salcam sunt inlocuite cu paduri de eoliene. Drumul e presarat cu nenumarate semne indicand diverse situri arheologice, cetati cu nume antice. Marturisesc cu rusine ca am trecut tot de atatea ori in viteza pe langa intersectiile de unde pleaca drumul spre ele, in parte deoarece in majoritatea cazurilor, aceasta nu e decat un drum de pamant, brazdat de cavernoase urme de roti de tractor. 
O exceptie o reprezinta drumul catre cetatea Histria, care se deschide la intrarea in satul Tariverde, in sensul de mers spre Constanta. Intr-o duminica dupa amiaza, pe drumul de intoarcere spre casa, am zis- atins brusc de un sentiment de comuniune cu inaintasii, precum si de pofta unui bors pescaresc- deoarece chiar langa cetate ar fi trebuit sa se afle Cherhanaua Histria, un restaurant cu specific pescareasc despre care auzisem doua-trei vorbe bune- ca e cazul sa vad cu ochii mei marea cetate de pe malul lacului Sinoe.
Vorbim de un ocol de numai 15 kilometri de la drumul european, pe asfalt, e drept denivelat si carpit pe portiuni, dar perfect practicabil. O alta ruta de intoarcere este Navodari-Corbu-Sacele, dupa care cele doua rute se unesc. Oricum ar fi veti trece pe langa o salba de lacuri: Nuntasi, Histria, Sinoe, chestiune placuta vederii.
Si ajungi intr-o parcare unde e o cladire mare alba intr-o parte si un restaurant cu pavilioane si terasa, in partea opusa. Cladirea alba e muzeul Histria. Am ramas un pic surprins- nu ma asteptam la ditamai edificiul in mijlocul lui nicaieri.
Biletul, din ce imi amintesc costa 7+7 (muzeu+cetate). Inauntru, caldura mare, acoperisul e tip solar iar solutii de climatizare n-am vazut. Dar...in ciuda previzibilelor deficiente, esti foarte repede coplesit de bogatia exponatelor si mai ales- de diversitatea lor culturala- din neolitic, trecand apoi spre apoi traci, greci, romani, bizantini, turci. Revelatie, ce sa mai...
Daca va intrebati de ce ar fi construit grecii o ditamai cetatea pe malul unui lac, ei bine, raspunsul e simplu: acum 2600 de ani, Sinoe era un golf al Marii Negre si nu un lac.
Bun, urmeaza vizitarea ruinelor cetatii. De la muzeu mergi pe un drum presarat cu vestigii, coloane de piatra, diverse decoratiuni murale, statui, care-ti iau ochii de la campurile pline de buruieni din jur. Si ajungi la poalele cetatii, unde singurul indicator (din tot complexul), ergo o sageata indreptata spre stanga, iti da de inteles ca pe acolo e intrarea, desi o alta poarta este chiar in fata ta.
De aici doua lucruri sunt impresionante. Primul e ceea ce pare a fi o asezare stratificata, cu diferite stiluri, arhitecturale, care culmineaza, dupa ce ratacesti nitel printre ruine- cu basilica si termele.
Am aflat ulterior ce sunt acele cladiri evident mai inalte si mai recente (vezi straturi de caramida)- deoarece (aici apare al doilea lucru remarcabil) in intrega cetate nu exista nicio placuta, panou, sau orice alt mod, oricat de rudimentar ar fi, care sa-ti indice ce anume este o cladire sau alta. Nimic! Pur si simplu contra a 7 lei nu faci decat sa te plimbi prin ruine si sa-ti dai cu parerea dupa abilitatile si cunostintele tale despre ce anume ar putea fi respectvele vestigii.
Exista locuri unde se pare ca se mai fac sapaturi. Si acelea sunt singurele curatate de buruieni. Nu ca n-ar romantic, dar... De exemplu, intr-unul din ele am zarit o sticla de Borsec. Ce dovada mai mare a renumelui multisecular a celebrei ape minerale decat acest vestigiu imcredibil de bine conservat!
In spatele cetatii auzi valurile lacului Sinoe spargandu-se de ziduri. Se poate face si baie, in caz ca sunteti colectionari de locuri inedite de scaldat.
In timp ce vizitam cetatea am observat un cuplu care citea o brusura si exclamau "uite, draga, aici au fost termele...". Nu mi-a spus nimeni ca asa ceva ar fi de cumparat, greseala mea. Dupa ce am iesit, am dat niste lei pe brosura respectiva, si asa am aflat unele din lucrurile spuse mai sus. Exista si o harta in acea brosura, dar cred ca a fost desenata de Vasile Parvan insusi, eventual dupa un chef mai prelung, deoarece cu greu poti deduce ceva util turistului nestiutor din cercetarea ei.
Dar...trecand peste toate lipsurile de care- oximoronic- tara noastra e plina, nu pot sa nu-mi amintesc in scris de amestecul interior de mandrie (pentru ca aveam asemenea bogatii istorice) si usoara dezamagire ca nu suntem in stare sa exploatam aceste resurse ("usoara", pentru ca sunt obisnuit cu dezamagirile de acest fel). Pana si bulgarii sunt in stare sa construiasca un complex, cu parc, magazin de suverniruri, etc., in jurul unei bucati de piatra sau alta ruina liliputana si lipsita de mare importanta. De greci, ce sa mai vorbim...In fond cetatea asta a fost fondata de ei- poate vor sa ne invete una alta despre exploatarea unor astfel de resurse.
 |
| sursa foto:cugetliber.ro |
Si in caz ca turismul gastronomic va este mai drag decat cel printre ruine si caldura ametitoare, sa stiti borsul pescaresc (16 lei) de la Cherhanaua Histria e autentic si competent, portiile cu animale acvatice specifice (crap, chefal, scrumbie, somn, zargan) sunt in genere mari, mai ales ca se plateste la suta de grame:) Cu un bors si doua frigarui de rapane (10 lei) puteti sa scapati destul de indestulati si fara pierderi colosale. Si saramura de crap e buna si portia mare, deci nu va recomand si altceva pe langa, decat daca aveti un apetit pantagruelic. A fost cald, nici interiorul nu avea aerul conditionat pornit (desi a fost o zi cu 36 de grade), dar asta nu a descurajat taraful de lautari (taraf clasic cu contrabas, tambal, vioara, acordeon!) sa-si faca cu aplomb datoria.
Daca sunteti in pericol sa pierdeti ultimul bac sau telenovela favorita v-as recomanda sa rabdati pana acasa, deoarece prepararea a durat destul de mult (45 de minute?) Sau mai bine, dati comanda, vizitati muzeul si cetatea, si intoarceti-va la masa sa beti un pahar cu apa inainte de masa propriu zisa. Cred ca asa e mai intelept. Asa n-o sa fie nici revelatie, dar nici dezamagire.
Cat despre vin, ei bine, stim deja ca e un produs DAVINO, un vin scump (peste 90 in magazine specializate si online) si foarte bun. Ce a stat la baza ilustratiei de pe eticheta ar fi putut foarte bine sa fi fost excavat de la Histria. Dar nu asta le uneste, ci pur si simplu faptul ca pe Revelatio l-am incercat sambata seara, iar duminica dupa pranz am ajuns la Histria.
Daca as fi fost alt om, ati fi vazut acum poze cu sticla inspumata in valurile marii chestiuni care au ajuns atat de comune in ceea ce vad pe facebook. Sau si mai frumos, pe zidurile de piatra ale cetatii, cu lacul Sinoe in spate, sa se vada si o coloana romana, eventual. Desi m-as fi gandit un pic la faza asta, sa nu zica producatorul care le-a trimis ca "adica ce vrea sa zica asta, ca vinul meu e ruinat!?"
Revelatio 2013 este un blend de sauvignon blanc (majoritar) si fetească albă. Aduce un "nas" de caise, coajă de gref, nuanțe minerale, physalis, si un gust plin, extractiv, citric, in care se simte si o senzatie dulce-piersicata, aroma care- dupa experientele mele trecute cu aceast vin- cel mai probabil se va disipa in timp, creand o combinatie de gutuie coapta, parfumata. Are 13,6% alcool, foarte bine ascuns printre pliurile gustative.
In concluzie: vin serios, demn de orice masa. Fiind un vin robust si echilibrat, cred ca are un potential de pastrare de 5-7 ani, deci n-as fi surprins si de o durabilitate mai mare.
89 pct.
PS: pentru a evita alte comparatii nedorite cu starea siturilor arheologice din Romania, renumitul producator din Dealu Mare ar trebui sa faca un update al anilor de recolta pe situl propriu. Site-ul de web, nu cel arheologic.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu