Despre legi, aporiile negative ale lui Platon si un pahar de Lafite


In meseria mea te intalnesti cu cele mai ciudate spete. Clientul te plateste si iti cere o parere bazata pe lege, indiferent de cat de ciudata este problema. E un domeniul de activitate unde bunul simt nu este de ajuns. Intr-o zi, mi se cere sa raspund la intrebarea: poate o firma sa ceara daune morale altei firme? Era un caz de concurenta neloiala, pe Legea 11/1991.
Bunul simt ti-ar putea raspunde repede: da, de ce nu. Dar nu e suficient. Trebuie sa-ti aduni resursele, putinul invatat in scoala, experienta, google si tratatele de specialitate si sa formulezi un raspuns motivat in drept.
Cautarea raspunsului m-a purtat inapoi in cealalta studentie, de filosof junior, care a avut loc pe Gabroveni, si uneori la facultateJ
Am gasit o decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie deosebit de…pilduitoare. Sper sa mi-o amintesc corect. Google nu m-a ajutat s-o regasesc si astfel sa v-o ofer spre delectare. O fundatie cerea, printre altele, daune morale parlamentului intr-un litigiu avand o miza aparent stupida, dar interesanta, daca stai sa te gandesti putin: publicarea ingredientelor si a pretului lor de achizitie ale felurilor din meniul cantinei parlamentului. Fundatia respectiva banuia, pe buna dreptate as zice, ca pretul mancarii la parlament este mai mic decat ar trebui, facilitatea de a manca la preturi modice nefiind un drept castigat prin lege de catre parlamentarul roman. Evident, daca o ciorba costa 6 lei, iar senatorul X o cumpara cu 2 lei, rezulta ca restul de 4 lei este platit de catre…ati ghicit…contribuabilul roman.
Fond, apel, recurs. Inalta Curte respinge intr-un final cererea, la ambele capete. Lista de ingrediente si preturile nu se pot face publice deoarece…sunteti gata? E tare asta!...reprezinta un secret profesional al bucatarului, iar celalalt capat (cel care ma interesa pe mine) a fost respins deoarece…Ei, Platon, Kant, Freud, Heidegger, filosofie fina, moncher! Persoanele juridice nu au sistem nervos central, sinapse, neuroni, etc. asadar nu au constiinta. Daca nu ai constiinta, nu ai demnitate. Daca nu ai demnitate, nu poti suferi de pe urma incalcarii ei, si daca nu poti suferii, nu poti cere daune morale. Asa ca “se respinge recursul formulat de fundatia X ca fiind nefondat”.
Aici am ramas pe ganduri. Ma gandeam la judecatorii care s-au chinuit sa formuleze aceasta decizie. Ce polemica filosofica, cu argumente psihologice, teologice si morale trebuie sa fi fost! Nici mai mult, nici mai putin, Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei a hotarat, prin acesta decizie, ca sentimentele unei fiinte umane sunt datorate existentei sistemului nervos central! Dumnezeu, Fiinta, Daimonul, toate cele! Nimicuri! Ai neuroni- ai demnitate! Sf. Anselm din Canterbury se intoarce in mormant! Burta lui Toma D’Aquino zvacneste datorita hototelor de plans! Milenii de contorsiuni dogmatice, de stradanii filosofice, de investigatii ale sufletului omenesc, rezolvate de o decizie privind pretul mustarului si al cotletului de porc in Parlamentul Romaniei!
E clar! Persoanele juridice nu au suflet! S-a hotarat! Dupa ce mi-am revenit din dezamagirea ca mi-am petrecut inutil jumatate din viata studiind meandrele inexorabile ale spiritului, o idee s-a infiripat! Cum ar putea, m-am intrebat! Asociatiile, fundatiile, societatile comerciale, pe scurt persoanele juridice- sunt niste fictiuni! Ele nu exista decat in mintile si datorita vointei celor care le-au fondat! Fictiunea juridica numita societate comerciala nu are suflet, nu este fiinta morala, si are un corp firav, format dintr-un teant de hartie aflat in sertarul unui jurist! Asta este! Firmele nu ajung in rai. Firmele sunt realitati juridice, nu fizice! Exista la fel cum exista si o ecuatie sau o formula chimica!
Cu toate acestea, firmele exista si ne influenteaza viata. Sunt ca fortele naturii. Scumpeste Petrom benzina? Sare si pretul cartofului. Economia functioneaza dupa un ciudat “butterfly effect”, cred ca sunteti de acord.
Abia ma impacasem cu Solutia, cand ce sa vezi? Guvernul in intelepciunea sa, modifica legea cazierului judiciar (290/2004), ca urmare a modificarii codului penal prin legea 278/2006. Si ce sa vezi? Se hotareste instituirea unui registru de evidenta pentru persoanele juridice. Poftim? Ca sa poate avea mentiuni in registru privind incalcarea legii penale, deci sa aiba cazier, cum se spune in limbaj obisnuit, rezulta ca societatea comerciala poate avea, pe cale de consecinta, capacitate de exercitiu, consimtamant, deci na, Suflet! Intrucat construirea de noi penitenciare, special dotate pentru societati comerciale, este exclusa din lipsa de fonduri, pedepsele aplicate firmelor infractoare sunt doar pecuniare, adica amenzi.
Sper ca ati inteles de ce mi s-a parut interesanta introducerea in codul penal a raspunderii penale pentru persoanele juridice. Pana de curand, infractiunile puteau fi comise doar de persoanele naturale. Ei, prin extinderea raspunderii si asupra persoanelor juridice, ne aflam in fata unei revolutii filosofice, avand in vedere ca firmele au aceeasi realitate precum Donald Ratoiul sau Ivan Karamazov. In lumina aceluiasi principiu, cred ca raspunderea penala ar trebui extinsa si asupra personajelor de desene animate, eroilor literari, si asupra ideilor, in general, ca sa nu ne jucam cu nuante.
Ah, chiar imi doream sa vad in zeghe a doua aporie negativa din Parmenidele lui Platon! Mi-a ranit demnitatea! O s-o denunt si ma voi constitui parte civila in proces! Voi cere daune de 1 milion de euro si munca in folosul comunitatii!
Ah, cat Lafite voi bea, asezat comod la o masuta in vreme ce ea, ignobila idee, va bate covoarele, de Pasti, in locul meu!

credit foto: iJayn

11 comentarii:

Costachel spunea...

Da' Lafite o fi având suflet? :D

George Mitea spunea...

Poti sa-ti spun sigur ca poate fi tras la raspundere penala. La alte intrebari nu raspund fara contract de asistenta:))

Ciprian spunea...

Lafite are suflet destul, n-au suflet cei care-l vand si cei care-l cumpara acum :D

Anonim spunea...

Raspunsul monser, e ca-n cunoscuta gluma: "Cu ce va servesc, ceai sau cafea? Da, va rog!" Stii f bine ca dupa revolutie, ani buni trendul a fost laissez-faire, adica, mai clar: "lasa-i sa-si faca firme la misto si sa prinda ceva cheag, fara sa plateasca mai nimic la stat". Cand am intrat in UE baietii de pe piata comuna au inceput scandalul: "pe noi ne jefuiti si ai vostri nu platesc nimic, ia revizuiti!"
PS. MI-a placut ultimul tau paragraf. Mi-a amintit de puii de gaina si de filmul lui McLuhan.
Dragos

George Mitea spunea...

Asa-i. "da, cu zahar". Marturisesc ca filmele tale pentru esteti nu-mi sunt cunoscute. Zi mai multe.

Anonim spunea...

Ma faci si snob...Nu-i nici un film de esteti. Marshall McLuhan in Galaxia Gut. parca are celebrul exemplu de antropologie "vizuala": dupa ce le-a fost aratat bastinasilor din Africa un film de 2 ore cu intriga foarte simpla, au fost intrebati ce au vazut, ce au inteles. Raspunsul a fost naucitor: 2 gaini. Cercetand filmul cadru cu cadru, caci asistenta misionara nici poveste sa vada gainile, le-au descoperit intr-un flash de vreo 2 secunde pe la mijlocul filmului cand treceau printr-un colt al ecranului.
Paste fericit!
Dragos

George Mitea spunea...

I got it now. Batranul Marshall. Prima oara m-am gandit ca o fi cine stie ce regizor ciudat, pe care nu-l gaseste imdb-ul. A dracului satul asta global, nu-i asta:)

Anonim spunea...

Da, e interesanta filosofarea inconsistenta a Inaltelor noastre curti de casatzi. Anyway, gasesc ontologia asta cam umflata, persoane fizice, persoane juridice, persoane morale - totul ar putea fi clarificat printr-o distinctie intre persoane personale (naturale si artificiale - va veni si vremea lor!) si persoane ... impersonale (artificiale, sau mai bine spus artefactuale, ca firmele, si naturale: ghinionul, nesansa, naiba, piaza rea, aia, das Man, pulimea, ca sa citez un clasic in viata, etc). Deci chestiunea se formuleaza astfel: poate o persoana impersonala artefactuala sa fie responsabila penal? Iti vine sa zici ca Nica a lu' Stefan a Petrei: to gar auto noein te kai einai!

George Mitea spunea...

"A fi si a gandi este tot una". Batranul Parmenide, eh, memories...Umflata sau nu, ontologia juridica difera de ruda ei mai subtila, cea filosofica.
Eu privesc sertarul din stanga unde sed o multime de documente de fondare a unor societati comerciale. Initial, aproape de momentul crearii lor, acele documente sunt singurele care le certifica existenta. Apoi, prin nenumarate metode, fictiunea juridica se ancoreaza in real, apare in scriptele ITM, MF, MM, AJOFM adica, fabulos, alte fictiuni care ii sustin si garanteaza existenta. Mai mult aceste fictiuni poseda lucruri, bunuri, fizice, reale dupa majoritatea definitiilor. Ce zici de asta?

Anonim spunea...

zic ca proprietatea e furt si fictiunile sunt nistre banditi.

George Mitea spunea...

:))
Exit Ghost