Astenia de primavara 2

A trecut un an de la precedenta astenie de primavara. Fantezia oricarui iubitor al vinului, anume de a-si produce singur vinul, care sa fie un super-vin desigur, nu s-a estompat. Doar ca pe masura ce trece vremea imi dau seama cat de greu ar fi. Pamant, tehnologie, cunostinte tehnice (pe care nu le am), etc. Multi bani, mult timp, multe dezamagiri.

A trecut un an de atunci si, daca tot ma cuprinde o melancolie astenica, imi amintesc ca in curand voi intra in al treilea an de blogereala si de munca in folosul comunitatii. Ani in care am enervat multa lume, poate am distrat ludic pe cativa, si in care sper am fost de folos pentru altii.

Un lucru interesant in ultimul an a fost intetirea actiunilor de marketing de catre unii producatori. Invitatii la evenimente, vizite la crame, mostre sosite prin curier, etc. De fapt nu-i nici un etc. Asta este. Fara sponsori. Deocamdata. Nu i-am cautat si nici ei nu au venit singuri. De ce sa platesti ceva ce vine oricum de la sine, nu?

Cumva, via din reverie mea nu este pe dealuri, ci e plana. Nu stiu de ce. Soare ucigator si o palarie din paie. Carute. De fapt, cred ca as culege via noaptea. Nu sunt o fiinta prea solara. Bine, mai sunt si comod. Nu as culege chiar eu via, se intelege. Cu atat mai putin sa o lucrez. Nu am exercitiuJ Dar as supraveghea cu ochi de soacra toate cele.

Tot la babeasca neagra am ramas. Este un soi atat de subapreciat! As face si vin alb. De fapt, n-as vrea, dar sotia mea nu bea vin rosu. Nu stiu inca ce soi. Poate sarba. Sau poate o babeasca vinificata in alb, daca voi intelege exact cum se poate face asta. Ah, si un rose. Tot din babeascaJ Poate voi fi poreclit “Domnul babeasca neagra”, cine stie.

Nu mai vreau etichete minimaliste. O sa fac o serie. Un soi de comic-book pe sticle. Colorate, copilaresti. O poveste! Patriotica, dar cu umor!

Ah, sa nu uit. In fiecare an o sa fac schimb de sticle cu amicul Catalin. Asa ca Petrus cu Lafite. Probabil, pana atunci, podgoria lui- Cotoiu Mordor- va fi recunoscuta definitiv pentru terroarea ei fantastica.

0 comentarii: