Ce ne invata vinul despre Trump

Zilele trecute am vazut o mica stire cum ca un nou termen s-a infiripat in dictionarul Oxford: "post-truth".

Adjectivul "post-adevar" ar insemna ceva in legatura sau denotand circumstante in care fapte obiective sunt mai putin importante in formarea opiniei publice decat apelul la emotie sau la credinte personale.

Termenul s-a folosit intens in legatura cu Brexit si Donald Trump, desigur. 

sursa:blogyourwine.com

Deja se anunta ca am intrat in era post-truth, in care alegerile nu se mai castiga de partide sau candidati bine pregatiti, cu argumente, proiecte etc. Nici macar cu promisiuni desarte. Ci cu frica, cu ura, cu emotii, cu panouri ilustrand coloane de refugiati murdari si barbosi, arabi sau mexicani, dupa caz. Sau cu inducerea ideii ca America a ajuns in ultimul hal si e musai nevoie de o freza neobisnuita ca sa o faca mareata din nou. Cu poze de travestiti sau cu bisericosi, ambele insemnand pentru cineva decaderea, intunericul, groaza. 

Nici macar nu ne mai uitam la cine sunt acesti politicieni. Lumea nu prea mai e interesata, pentru ca toti par corupti. Pe cine alegem? Pe ala mai convingator in a ne picta un viitor mai negru. Desigur ca el si al lui sunt solutia. 

Pe noi, cei din Romania, acest spectru al politicii post-factuale ne inspaimanta mai putin. Pentru ca noi n-am trait multe zeci de ani intr-un mediu stabil, cu o viata politica relativ inchegata si o societate trecuta de pubertate. Pe unii francezi  ii pot apuca frisoanele gandindu-se la un Le Pen la a doua venire, acum la feminin, deci mai indulcit. Aud ca nici italienii nu par s-o duca mai bine. 

Noi ne-am nascut in post-truth, printr-o teorie romantica a latinitatii si a continuitatii in spatiul carpato-danubiano-pontic, am trecut prin pastise de rasism si antisemitism, ca toata lumea, inchizandu-ne apoi 45 de ani intr-un totalitarism in care rescrierea istoriei dupa nevoi ideologice era un soi de sport academic. Ce poate fi mai post-truth de atat? Dupa Revolutie au aparut trandafirii pe care-i sorb din priviri foarte multi si acum, la antena3&co, unde daca nici acolo nu se practica cu succes post-adevarul, nu stiu unde se mai poate practica. 

Si de ce merge, va intrebati? Adica e evident o inselatorie la mijloc, nu-i asa? Pai ce credeati ca toti anii astia de reality show-uri, Jerry Springer, Maruta si toti ceilalti, nu o sa-si faca efectul? Eu cred ca daca iei cel mai amarat si needucat om si-l intrebi de ce sta cu ochii pe prostiile astea, o sa zica ca-si da si el seama ca sunt regizate, dar macar sunt distractive. Se mai paruieste Guta cu iubita, treburi din acestea, pe care omul le intelege. Ce ati vrea, sa se uite la Teleenciclopenia? Nici nu poate pronunta titlul emisiunii! Deci treaba s-a copt! S-a intalnit hotul cu prostul! Cum altfel sa nu ramai traznit cand un cetatean condamnat penal pentru fraudarea alegerilor si nu pentru ca ar fi introdus doua buletine in urna, ci pentru ca a organizat un sistem national functionand in afara legii, vine si zice ca aceste alegeri urmeaza sa fie fraudate. Bineinteles, de catre ceilalti, de aia rai si tradatori, platiti de Soros. Ar fi interesant de stiut ce parere are Soros ca unii din Romania l-au votat ca fiind cel mai negru drac din lume. Si ungur si evreu si american si finantist fara scrupule. Deja ma astept sa reapara caricaturi ca cele din interbelic cu monstrul care suge sangele pur al natiei, asta daca nu au aparut deja.

Cand vom ramane fara dusmani, stati linistiti ca urmeaza multinationalele, asa in general. Nu in particular, pentru ca spaga vine de la particular, nu de la general. Apoi UE, pentru ca...de ce nu? In fond, a functionat la englezi.

Si in lumea vinului e cam la fel. Exista multimea, cea pentru care Grasa cu eticheta galbena e culmea bunatatii si luxului, asta daca nu apreciaza virtutile vinului rosu, cum e Zestrea Pinot Noir innobilat cu Merlot. Sigur multimea e formata din oameni, unul cate unul. Motivele pot fi diverse: dezinteresul pentru subiect, caci pana la urma nu exista vreo lege care sa te oblige sa cunosti specificul terroir-ului de Dealu Mare sau deosebirile intre un Sauvignon de clima rece si unul mediteraneean; lipsa de educatie, la unii despre vin, la altii in general; ca in politica, imposibilitatea de a discerne intre valoare si notorietate;  frica de nou, sora inofensiva a xenofobiei. 

Si apoi exista ceilalti. Iubitorul de vin apreciaza diversitatea. E mai destupat, pune argumentul in decantor, lasa ideile sa ia aer. 

Sa nu ne imbatam cu apa rece, sunt si aici hateri si trogloditi, pe care vinul, in loc sa le deschida ferestrele, ii intoxica cu propriile fumuri. Dar, in general, iubitorul de vin e cineva cu care ai ce discuta. Poate e si o chestiune de fundal social, cultural etc. Iubitorul de vin nu-l face prost pe cel care-i spune ca cel mai bun vin e X sau ca e din zona Y. Poate pentru ca a fost si el acolo, inainte sa se "converteasca". Ci incearca sa-l aduca pe interlocutor pe calea cea buna sau macar sa-i sugereze ca lumea e mai mare decat bufetul lui cu bauturi. 

Se zice ca societatea americana a iesit dezbinata din aceste alegeri, ca America s-a separat intre tineretul luminat si rednecki din parcul de rulote. Că la noi, clasa de mijloc, facebookista si voluntara cum o stiti, se lupta cu pensionarii si asistatii social, daca nu cu mortii din Teleorman. Pana la urma ca rationalul se lupta cu irationalul, argumentul cu frica si creierul cu viscerele. 

E usor sa faci din orice alegeri un armagedon si sa creezi dihotomii. Sa imparti lumea in rai si buni sau in destepti si prosti. In fond asta fac aceste trambite post-adevar. 

Asa ca, anticipand  11 Decembrie, ar trebui sa facem cu alegerile ce facem si cu sticlele noastre de vin. Mai citim ce scrie pe contraeticheta, mai cautam prin carti sau google de unde, cine, ce, invartim paharul, mirosim, votam si speram ca si gustul va fi pe masura. 

Sigur, exista o probabilitate ca postgustul sa fie cam de prostgust, dar in calitate de degustatori tot trebuie sa ne facem datoria!