Avem in fata un vin cu indicatie geografica Terasele Dunarii, din zona orasului Zimnicea, produs din varianta imbunatatita ("selectionata") a vechiului port-drapel al podgoriei Dragasani- crampoșia. Repetati dupa mine: crâmpoșie! Cum ati zis, crâmpoșenie? Nu-i bine. Crâmpoșie! Crâmpoșie! S-a înțeles, da?
Dupa ce in iarna am gustat ceea ce presupun ca era varianta beta a acestui vin si mi-a placut foarte mult, eram firesc curios sa vad cum a crescut mare tanara speranta. Din pacate, ceea ce am previzionat s-a si intamplat. Nu din vina producatorului. Toate tratamentele necesare stabilizarii etc au redus mustosul, fantasticul, extraordinarul. L-au normalizat. Cam ce face sistemul romanesc de invatamant cu tinerii extraordinari dar al caror talent nu se regaseste in analiza matematica sau in retinerea celebrelor comentariile literare. Asta se intampla cu multe vinuri, nu numai la noi, ci peste tot in lume. Savoarea, mustosul, "carnea", "fibra" vinului se subtiaza cu toate aceste tratamente, de altfel necesare, ca sa reziste intemperiilor de la raft.
Vinul are inca un "nas" turbulent, sulfuros, neplacut. Recomand aerarea in decantor 20 de minute. Izul greu se va disipa, lasand in urma un vin ale carui trasaturi aduc vag cu frumusetea vinului tanar, din iarna, precum chipul din fotografii facute la 20 de ani distanta.
Am platit 17 lei pe o sticla via Carrefour (nu stiu sigur daca e pretul normal sau o promotie de moment) si in ciuda (sau in pofida, depinde cum vezi problema) celor zise mai sus consider ca la pretul dat e un vin diferit si interesant, cu suficienta "greutate" ca sa surprinda bautorul.
82 pct.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu