Oltenia Profunda. Asa se numeste gama din care face parte acest vin. Este un cupaj din mai toate lucrurile bune, adica cabernet, merlot, pinot si shiraz.
Realizarea grafica a conceptului e ok, chiar frumoasa as zice (in ordine estetica), o reprezenzare a unui detaliu "fotografiat" de George Moisescu pe un covor popular de la Muzeul Taranului Roman. Acuma, n-o sa ma mai stradui sa gasesc semnificatii savante, si probabil incorecte, asa cum am facut cu imaginea de pe eticheta Purpurei Valahice a celor de la Davino, dar evident tot d-l Moisescu e "vinovat" si pentru aceea.
Voi spune ce cred despre concept: e o meta-Oltenie, o Oltenie care n-a fost sa fie, si care n-a fost niciodata, decat in potenta. E fabulos sa-ti inchipui ce s-ar fi intamplat daca printr-un accident istoric, poate fericit, Oltenia ar fi ramas in Imperiul Habsburgic (a si fost, fapt mai putin cunoscut, vreme de vreo 20 de ani). E o ifologie fantastica, nicaieri mai elocvent identificabila decat pe eticheta sticlei de Passarowitz ( tot din aceeasi gama), care reproduce tot un fragment de covor popular, un soldat imperial, asadar "luat" in cultura populara.
Dar n-a fost sa fie.
Totusi, teutonii de la Carl Reh au luat in posesie, peste ani, podgoria de la Oprisor. Si fac treaba.
Dragaica este un vin interesant, contradictoriu, precum conceptul, in care se impletesc atat note rustice, cat si "civilizate". E "easy-drinking", cu tanin rarefiat, "light", cu un nas in care se impletesc mirosuri extravagante de cireasa (mai apoi visina), pruna, coacaze, dar si piele, un pic de tabac si musetel (da, este!). Gustul e agreabil, cu aciditate, vin de restaurant as zice, cu coacaze, visina, pruna, un iz de tamaie, si trebuie sa spun- nu la fel de complex precum nasul, dar plin si dezirabil, in ciuda usuratatii, si fara lemn in exces. Finalul este destul de lung, in aceeasi nota alambicata de fruct si mineralitate.
In concluzie, un vin cu "zbucium" interior, combinatie de lume noua si veche in egala masura, de rustic saruros si pamantean, alaturi de o eleganta frantuzita. Concept interesant, executie buna. Daca Liviu Grigorica s-a ocupat si de "reteta" lui 2008, il felicit si ma felicit si eu ca am cumparat acest vin (merci pentru sugestie, Andrei!) in defavoarea altora in acelasi pret.
86/100
2 comentarii:
L-am incercat si eu acum cateva luni si mi-a placut mult. Totusi, nu l-am gasit contradictoriu - am "vazut" un vin subtil, neagresiv si elegant. Mi s-a parut ca tocmai elementul rustic lipsea... dar pana la urma asta nu m-a deranjat deloc. :)
Asta e ok, cred ca-i cel mai bun vin de la Oprisor pe care l-am incercat. Cabernetul m-a abuzat cu lemnul lui, iar Smerenie cel nou nu mi s-a parut un vin de 80-100 lei. Iar de fragmentarium si altele nu-mi da nici o banca credit pentru ele.
Trimiteți un comentariu