Monumente istorice pe care le-am...baut: Zghihara de Husi

Una rece una calda: dupa ce vorbeam mai devreme despre decrepirea ireversibila a Galbenei de Odobesti, iata ca la Husi, ruda galbenei – zghihara se tine mai bine. Poate datorita producatorilor locali, care se incapataneaza s-o mentina, in ciuda soiurilor straine care o pandesc de dupa gardul potgoriei.

O sticla de zghihara te lasa smerit ca in fata unei biserici moldovenesti. Cum sa bei un monument istoric? Pana si numele indica subiectul extras de mine la examenul de bacalaureat si anume etnogeneza si formarea limbii romane. De aceea nu prea imi vine sa cred ca “numele ii vine de la turci, acestia incercand sa descrie gheara care le strangea gatul cand dadeau pe gat acest vin. Si fiindca nu puteau pronunta corect romaneste nici cu, nici fara vin, a iesit Zghihara” .
Zghihara este un vin neutru, fara arome deosebite, gustul acrisor si dur, vin dintr-o bucata, ca razesii care-l beau racit in racoarea noptilor de straja. N-o sa gasim inflexiuni florale, frustoase si fineturi de salon in acest vin neaos, viu si clipocind in pahar cu vioiciunea unei mici salbaticiuni. Este un vin care acompaniat cu bucate nepretentioase- nitzcaiva telemea, o zacusca, un tar(tzir) sau o scumbie afumata, cu-n fir de ceapa verde, te lasa viu si slobod ca o ceata de hartz miloasa dupa ce ti-a usurat desagele. Ar merge chiar si cu o mancarica de stoici, dar nu congelate din Brazilia, si ametite in sosuri savante bechamel ci aruncate in sila in oala de un lipovean batran si atins de “apsoara”, cu gust de balta si usturoi tanar, vorba regretatului Radu Anton Roman.
L-am gustat in doua variante:
De la 7 pacate, Vincon Vrancea, 2007- podgoria Husi (nu mai stiu exact, dar parca in jurul a 10 RON) si de la el de-acasa din 2006 – 6-8 RON, imbuteliat de Speed srl (mai baieti, dati o fuga la Registrul comertului si schimbati-va denumirea ca prea aduce a vin de garaj sau de service auto). De la inceput, as spune ca nu am remarcat nici o diferenta intre ele, asa incat de dragul autenticitatii, l-as credita pe cel imbuteliat la Husi, pe langa faptul ca are diverse alte calitati, vorba amicului Ghitza: nu costa mult, nu face gaura in buget, este ieftin, nu iti sufla vantul prin buzunare, iti ramane si rest, etc. Vin onest- adevarat, cu gust de zarzara, atacul este la fel de discret ca un hot de buzunare, tiptil ca pisica nevesti-mi. Postgust usor amarui (un -), dar macar nu alcoolic (un+).
In concluzie, un vin sincer, sociabil, fara ocolisuri, care te respecta cate vreme ii dai ceva de mancare si vorbesti ore in sir despre lucruri serioase si alte nimicuri.

Despre:
“Zghihara este unul dintre soiurile românesti a cãrui luare în culturã se pierde în marile legende ale neamului nostru. El însusi fiind o legendã.
„Nãscut” pe malurile Prutului, pe dealurile însorite încãrcate de istorie, soiul Zghiharã a fost secole de-a rândul un reprezentant de seamã al vinurilor românesti. Trebuie mentionat faptul cã soiul Zghiharã este mult mai vechi decât localitatea Husi de unde si-a luat numele.
Zghihara de Husi a fost si este un soi care a avut o arie modestã de extindere, fiind cultivat mai mult în centrul Moldovei feudale, pe raza actualã a judetului Vaslui. În decursul timpului, a fost „botezat” de nenumãrate ori. Cred cã, dintre toate soiurile românesti, Zghihara are cele mai multe sinonime.”de Dr. Ing. Ec. Ion Pusca - oenolog, de fapt din cartea sa “Vechi soiuri de vinuri romanesti”
“Ca si Galbena, Zghihara de Husi se bucura de o buna mediatizare in timp. Numai ca Zghihara s-a dovedit mai "decenta", ramanand in limitele potentialului sau adevarat, fara a se lansa in aventuri care sa o departeze de naturalete si autenticitate. Ca si Galbena, Zghihara realizeaza la Husi productii ridicate (12-15 t/ha) care asigura vinuri usoare, acide, sprintare, de tip neutral. adica fara o aroma primara anume. Ea merge excelent alaturi de peste, de scoici, de mancaruri de legume, mai mult sau mai putin cu sos” Oniv