Vreau să cânt pentru prietenul meu cântecul lui de
dragoste pentru via lui (Isaia, 5.1)
Începutul
 |
| Ashurbanipal, basorelief, British Museum |
Mergem pe cărări
bătătorite. Cu toate acestea, nu e ușor. Nu incertitudinile academice sunt o
problemă, ci simpla vastitate a subiectului. În cele ce urmează vom investiga
doar câteva din bornele importante, fără nicio pretenție exhaustivă. Să mergem!
Primele dovezi
ale preparării băuturilor alcoolice au apărut ca urmare a analizei chimice a vaselor
descoperite într-un mormant din Jiahu, în nordul Chinei, datate între anii
7000-6600 î.H. După toate aparențele vasele adăpostiseră o băutură fermentată
conținând orez, miere, boabe de păducel și struguri. Glumind puțin, chiar dacă
nu putem vorbi de primul vin, suntem aproape de atestarea primului BFL (băutură
fermentată liniștit) din istorie.
Descoperirile
arheologice plasează apariția vinului în Transcaucazia, în Georgia din ziua de
azi, unde, în cadrul așezărilor neolitice datate în jurul anului 6000 î.H. s-au
gasit semințe de vița de vie care diferă de cea sălbatică, indicând așadar o
cultură a viței de vie. Pe lângă acestea, fragmentele de vase în care se păstra
vinul erau decorate cu figuri de oameni cu mâinile ridicate, în ceea ce putem
interpreta ca o sărbătoare sau chiar un ritual proto-religios.
De aici via și
vinul se răspândesc rapid în Orientul mijlociu și în Europa, dovezile în acest
sens fiind nenumărate, inclusiv pe teritoriul țării noastre.
În epopeea lui
Ghilgameș vinul apare de câteva ori, fie în povestea lui Uta-Napiștim, acest
Noe dinainte de Noe, când eroul servește constructorilor arcei vin roșu și vin
alb, apoi în ceremonia inițiatică a lui Enkidu, care se civilizează bând vin
într-un cadru ritualic, și până la hangița Siduri, cea cu vinuri pritocite în
teasc de aur.
De altfel, de la
imperiile mesopotaniene avem nenumărate vestigii în care vinul și vița de vie
apar. Sumerienii, acadienii, asirienii și babilonienii consumau vin, atât în
ritualuri religioase, cât și în agape mai laice. E celebru basorelieful din Ninive
(expus la British Museum), înfățișându-l pe regele Ashurbanipal și pe regina
sa, savurand o cupă de vin, sub o boltă de vie.
Egiptul
 |
| Vase de pastrare a vinului. Muzeul de Istorie din |
La egipteni
legătura dintre vin și religie se strânge, după cum aflam din frescele piramidelor,
dar și din Istoriile lui Herodot. În fiecare an, în Bubastis, avea loc o mare
procesiune în cinstea zeiței Bastet, la care vinul avea un rol principal.
Herodot spune că atunci se bea mai mult vin decât în tot restul anului. De la
Tim Unwin (Wine and the vine) știm că există o interdicție de comercializare a
vinului, acesta fiind de regula doar la îndemana sarcerdoților și a nobilimii.
Valoarea sacră a băuturii e reliefată și de obiectele din mormintele faraonilor.
Astfel, s-au
descoperit în mormântul lui Tutankhamon vase care au conținut indubitabil
licoarea din struguri fermentați. Evident dupa 3000 de ani, n-a mai ramas ceva
de degustat însă testele au aratăt ca în acele recipiente a fost cândva vin.
Dar nu asta este
surprinzător. Ci faptul că pe vasele respective erau inscriptionate podgoria,
anul, chiar și vinificatorul. Din cartea lui Patrick McGovern "The Search
for the Origins of Viniculture" aflăm ca regiunea din care proveneau
majoritatea vinurilor era "Râul de vest" iar vinificatorul preferat
era Khai. Acesta apare pe majoritatea vaselor găsite în mormântul faraonului,
fiind singurul căruia i se atribuie vinuri inscripționate Casa lui Tutankhamon
sau Casa lui Aton, dar și din ani diferiți (anul 4 si 5). Cel mai probabil anul
1 era anul încoronării, așadar putem afirma ca primul DOC din lume provine din
1329 î.H. Așadar la data înbălsămării lui Tutankhamon era un vin de 6 ani,
sugerând ca și egiptenii preferau vinul învechit. Trebuie spus că n-au fost la
fel de meticuloși în a consemna și soiul de viță de vie, dar n-ar fi contat
prea mult pentru că, oricum, cel mai probabil, erau vinuri îndulcite cu miere și
aromatizate cu diverse plante și condimente.
Într-o altă
inscripție (plasată undeva în jurul anului 1450 î.H.) dintr-un mormânt din Teba
egipteană, o femeie spune "Dați-mi 18 cupe de vin...nu vedeți că vreau să
mă îmbăt? Măruntaiele îmi sunt uscate ca un pai!" (Unwin, op. cit). De
unde aflam că banchetele acestea erau din ce în ce mai puțin pioase, însă, dupa
opinia cercetătorilor, păstrau un caracter ritualic, ca parte dintr-un
ceremonial elaborat al reîncarnării.
(va urma)
(scris pentru revista Millesime nr. 8/2017 pg 70-73. Revista poate fi achizitionata direct de la sursa, din sectiunea shop)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu