Prizonier voluntar in Galati, cu evadari ocazionale, din 1979.
Absolvent de Filosofie, ulterior de Drept.
Publicat in reviste culturale (Dominus, Dilema veche) si de filosofie (Eidos, Analele UDJG). In lumea vinului din 2009, autor al blogului tematic lucruribune@blogspot.com, unul dintre cele mai vechi, mai bune si modeste din patria noastra, desi azi rasufla mai greu, articole publicate in print si online in Vinul.ro, Millesime, Somelierul etc. O pagina saptamanala in coditianul Viata Libera (2014-2015), aparitii in media tv, radio, influencer de rit vechi pe facebook si alte locuri iluzorii, cilibiu, iar printre alte calitati, sot, tata si alte ipostaze prozaice. Inca fumator si cititor, desi i s-a sugerat de mai multe ori sa se lase, pentru ca adevar va spun voua, timpul s-a scurtat de acum si nimeni nu mai are rabdare ca sa mearga cu tutunul si nici vreme de citit altceva decat postari, stiri mondene si mesaje ro-alert.
Remarc ca, desigur nu datorita mie sau celor 20 de vizitatori zilnici, ceva s-a schimbat! Metro si-a lansat gama Romanian Winecellars (doar etichetele- de altfel, destul de interesante, "florale"- amintind de unele beaujolais-uri- sunt produse pentru ei, vinul se gaseste si sub eticheta diversilor: Tohani, Vincon, Speed Husi, Oenoterra, Senator Foscani, etc). Vinurile sunt in marea majoritate neaose, adicatelea: feteasca alba, regala, neagra, babeasca, zghihara, sarba stiti voi, astea de care scriu eu!
Apoi, mare lansare mare- gama de vinuri Monser (moncher) de la Senator Focsani, moshite de un specialist sud-african, David Lockley, si brand-uite de George Moisescu. Etichete caragialesti, cu doi branzovenesti cinstindu-se de zor, sub titulatura: "soiuri pure romanesti pentru boieri si obrazuri subtiri". Sa mi se umple inima de bucurie, si sa dea pe afara, nu alta, cetitorilor cilibii! Monser gazduieste aceleasi soiuri romanesti ca si Metro, plus babeasca gri- o raritate in zilele noastre! Eu unul am avut ocaziunea de a sorbi un astfel de vin, de la SCVV Targu-Bujor, la un spritz birocratico-festiv, si am ramas surprins de "baubilitatea" deosebita (am pus ghilimele pentru nebautorii cititori de dex), pe langa o oaresce, surprinzatoare!, finete.
Bineinteles, am sustinut iar, din nou, iarasi, inca o data, din firavul buzunar- producatorii de vin din soiuri romanesti! caci nu m-ar invrednici si pe mine, sarmanul, cu nitzcaiva sticle de protocol- ca, de! Familie mare! Retributie mica...
Deocamdata nu stiu ce gust au, dar cand ficatul meu se va intoarce la serviciu, parol! nu-i vom ierta pe vrajmasi! Vom scrie mai pe larg despre dumnealor, acestia! O semnam si-o dam anonima! Dixit!
15.09.2009: A se citi si concluziile, cam amare(de la sulfiti): aici si aici
Un prieten imi atrage atentia ca in ultimele zile blogul ar trebui renumit “lucruri rele”. Ei, uneori, o succesiune nefericita de intalniri cu vinurile romanesti te poate “amari”.
N-a fost cazul in doua seri apropiate, care ne-au adus, mie si amicului Dragos, cate doua fete pe seara, desi eram sub supraveghere video. Acum, inainte sa muriti de indignare sau invidie, trebuie spus ca ‘fetele’ aveau cu forme atragatoare, dar [aveau si] pielea de siliciu si soda, si erau foarte sumar acoperite, lasand sa se intrevada printre randuri un corp unduitor, dar… acoperit saracacios de etichete de hartie.
In prima seara a fost vorba, prin urmare, de vinuri din soiul feteasca neagra : Special Reserve, 2007, Halewood, demisec (23 lei) si sora ei de la Oenoterra, Comoara Pivnitei, 2006 demisec (10lei).
Eu le-am ales, din dorinta de a-i raspunde amicului la intrebarea ‘ce face un vin mai bun ca
altul ?’. A nu se intelege ca ar fi oricare dintre ele un etalon de calitate, doar ca din amintirile papilelor gustative reiesea ca cea de la Halewood ar fi trebuit sa fie mai « buna ».Si nu m-am inselat. Un vin bine facut, cu arome fine de scortisoara, visine si gutui (asta ca sa pun izul usor amarui pe seama a ceva), alcoolul este bine ascuns. Totusi are un finish scurt, usor cam astringent si…ii lipseste ceva ca sa fie un vin memorabil. Vinul care m-a fermecat, din 2002, nu prea mai locuieste in aceeasi sticla. Cu toate astea- de partea buna a vietii.
Daca aveti aceleasi asteptari de la Comoara Pivnitei, Dealu Mare, 2006, veti fi
dezamagiti, pentru ca in ciuda varstei, nu a intrat inca la liceu. Se considera atragatoare, are publicul ei, dar e o faima limitata la hotarul satului. In aceasta ordine de idei, o sa descoperiti un vin vinificat traditional, intelegand prin asta ca si unui potgorean de la sat i-ar fi iesit cam la fel. Acrisor (de la ciorchine, probabil), taninos, cu gust de fructe de padure, mai astringent decat precedentul, alcoolic, dand senzatia ca este mai « tare », desi nu-i cazul. Cu toate astea, pentru cine e fanul vinurilor mai salbatice, cu un gust mai brut si nerafinat, amintind de vinul rosu al bunicului de la tara, e o solutie. Este un vin «baubil » mai ales in compania branzeturilor neaose, caci veti irosi o felie de brie sau de gorgonzola cu vinisorul asta.
In seara a doua a venit randul altora sa ne distreze si sa ne rasfete: Feteasca Neagra
Val Duna, Carl Reh, demisec din 2007(10-11 lei) si Black Peak, Vanju Mare, Vinterra, 2003, tot demisec (25 lei ).De data asta, Dragos a fost responsabil cu procurarea celor necesare.
Ei, stiu ca am laudat Feteasca Val Duna de la Oprisor, in trecut, dar pusa langa cea de Vanju Mare, pare ca tzatza Gherghina, in statia de autobuz de langa caminul cultural, asteptand nadusita rata, cu ochii pe sarsanalele burdusite cu te miri ce urat mirositor. Sa n-o judecam prea aspru, insa, caci face niste sarmale divine, iar ciorba ei de potroace e proverbiala, ca sa nu spunem ca-i de cursa lunga, de nunta de aur, nu asa- ca unele- idila de Dorobanti. Serios vorbind, aduce mirosuri de fructe de padure si visine, dar are mici defecte, cum ar fi astringenta si « subtirimea » care in functie de context poate fi un + sau un -. Nu e «de ici-colo » dar nici « cine-stie-ce », totusi e un vin accesibil, mai bun decat pretul sau.
Feteasca Black Peak de la Vinterra a sarit din context, ca fotbalistii dupa inscrierea unui
gol, prin post-gustul indelungat si condimentat (nu-mi amintesc ultima oara cand am simtit atat de acut gustul de scortisoara, cuisoara, posibil ienibahar). E sigur mai in varsta decat suratele ei, dar deloc « trecuta ». Matura, educata, echilibrata si trupesa (e un vin la genul « feminin » ). Agreabil, suficient de puternic sa tine piept unor aperitive cu branzeturi fermentate, hamon, chorizo, sau preparatelor la cuptor din miel sau vitel. Cel mai bine totusi, ii sade seara, langa Iluminatiile lui Rimbaud. Dar…cu toate ca il consider un vin bun, imi pun oaresce intrebari asupra tipicul de feteasca. Ramane o problema deschisa totusi, si care n-ar trebui sa impieteze catusi de putin receptarea acestui vin aproape rotund.
Concluzie: chiar daca toate sunt agreabile- sunt totusi cam prea diferite. La extrem, abia daca iti dai seama ca este acelasi soi, si nu vorbin de terroir(am tot facut-o). In ce priveste calitatea, sper din tot sufletul ca exista vinuri mai bune. Poate de la Davino, sau din noile game Carl Reh. Daca comparam mere cu pere, am spune ca exista cabernet-sauvignon romanesc mult mai "de calitate" decat "feteasca" degustata pana acum. Mere, pere- dar tot fructe sunt. Iar la piata, fructele se vand pe standarde de calitate.
Bine ati venit la Oldies but goldies! tam tam! Rugam ascultatorii, mai ales Vincon, Murfatlar, Jidvei, Cotnari, si inca vreo doi pe care nu-i vom mentiona- sa asculte cu atentie...tam-tam:
De suliţă, de lance aruncată, de ghioagă şi de buzdugan strunjit, de bardă, de săgeată ferecată, de paloş, de baltag şi de cuţit, de ţeapă şi de furcă otrăvită, de iatagan, de cange, de custură şi de bandiţi pândind la cotitură să fie daţi grămadă la pământ, străpunşi în inimi, sfărtecaţi pe rând, tăiaţi la beregăţi să-i rupă chinul şi-n fund de iad să stea cât mai curând crâşmarii care ne botează vinul!
De arc turcesc, de spadă-ncovoiată le fie-mpuns burtoiul ghiftuit; de foc grecesc le ardă chica toată şi creierii le urle-n nesfârţit; în ştreang le-atârne hoitul împuţit şi ciuma bată-i cu vătămătură ; ba m-aş ruga să fie traşi, cu ură, în ţepi aprinse, să-i aud zbierând; beli-i-ar zece gâzi de vii, rânjind şi în ulei încins să-şi iute cinu; legaţi de patru cai să văd crăpând crâşmarii care ne botează vinul!
Plesni-le-ar tunul căpăţâna boată, lovi-i-ar trăsnetul pe drum, cumplit şi-apoi o haită de dulăi, turbată le rupă hălci din trupul hăcuit; orbească-i fulgerul ca un cuţit, zăpezi şi grindeni bată-i pe căldură, uda-i-ar ploile fără măsură când umblă goi şi-n preajmă n-au veşmânt; să piară de pumnal făr' un cuvânt şi hoitul lor să-l vălurească Rhinul; de optzeci de ciocane piară-n vânt crâşmarii care ne botează vinul!
ÎNCHINARE: Stăpâne, blestema-i-ar Domnul sfânt să sugă până or crăpa, veninul, că necinstiţi şi fărdelege sunt crâşmarii care ne botează vinul!
Baladă veselă despre crâşmari
de François Villon, cel care a fost inmormantat in apa, ca tare i-a mai fost sete cat traia, saracu'
"De-am avea noi atatea castele cate vinuripseudo-chateau, Valea Loarei ar fi nimica fata de Valea Oltului"
Observ ca acest cuvant pune stapanire pe discursul despre vin. Imi pare o noua notiune-fetish care folosita alandala inghite adevarul si falsitatea deopotriva. Toata lumea isi lauda terroir-ul, isi pune in evidenta conditiile de clima, tehnologia, know how-ul, etc.
De traditie, la noi, nu spune nimeni nimic. Sigur, pe contraetichete Stefan cel Mare, Mihai Viteazu, si o pleiada de alti voievozi- toti beau de dimineata pana seara, ba Cotnari, ba Vincoane, ba Prince Mircea, Matei, in castelele/chateaurile lor- care sunt peste tot: chateau Cotnari, Chateau Maracine, si preferatul tuturor: Chateau Bolovalu. De-am avea noi atatea castele cate vinuri pseudo-chateau, Valea Loarei ar fi nimica fata de Valea Oltului. Apoi, daca nu sunt castele trebuie neaparat sa fie “domenii”: Domeniile Coroanei, domeniile Tohani, si iar preferata noastra a tututor Domeniile Sahateni. Traditie? Ce traditie? Traditia nationalizarii, traditia distrugerii traditiei (a irecuperabililor chiaburi), traditia vinificarii comuniste fara principii, fara valoare, fara zahar (ah, pardon! M-a luat valul!).
A existat terroir romanesc? Presupun. De aceea inca mai exista in memoria colectiva vinul de dragasani, vinul de cotnari, de odobesti, etc.
Ca au numai o legatura cu cartile de istorie, si nu cu vinariile, asta e altceva.
Observ pe sticla de Feteasca Neagra val Duna (Carl Reh Wineries) ca strugurii sunt din potgoria Dealu Mare, Prahova, indicatie geografica Dealurile Munteniei, producator Oenoterra, procesul tehnologic e supravegheat de specialistii Carl Reh, vinul e imbuteliat la Crama Oprisor din Judetul Mehedinti si comercializat de Carl Reh Winery din Bucuresti. Sa nu ma intelegeti gresit- vinul e ok, cu un raport calitate pret chiar entuziasmant. Dar Terroir? Yeah, right…
Imi place si inteleg conceptul, mi-l amintesc cu nostalgie pe Lois De Funes in “Aripioara sau picior”, dar nu se merge cam departe cu notiunea aceasta? In prezent, cand exista fluxuri de productie computerizate, cand strugurii din Chile devin vinuri nemtesti vinificate de francezi, cand vinul a devenit chimie, unde sa mai stea nea’ Francois cu micile sale inovatii “secrete” care-i faceau vinul deosebit? In ziua de astazi, cand un concern de aiurea- mare fabricant de produse alimentare cu aroma de carne- scoate pe piata salam de sibiu, sau carnati de plescoi, sau cascaval “rucar”, “bran” sau “dorna”, mai vorbim de “spiritul locului”?
edit: Imi dau seama ca cele de mai sus sunt discutabile. Asta si sper.
Cele trei vinuri accesibile publicului sunt o reinterpretare a terroir-ului din Zona Oprisor – Cetate si a tehnicilor de vinificatie utilizate pânã acum de cãtre Carl Reh.
important este că totuşi conceptul de vin de calitate a venit prin această fuziune - un capital străin şi un terroir românesc - acel ansamblu creat de apă, sol, expunere la soare, vînt, curenţi de aer, tot acest context în care se coace strugurele. Şi omul face parte, mai nou, conform specialiştilor, din el. Iar terroir-ul românesc a primit tehnologie, know-how din afară şi, mai ales, înţelegerea unei investiţii pe termen lung, aşa cum este producerea de vinuri. Cam din 2000 încoace au început să se mişte lucrurile, şi datorită legislaţiei şi retrocedărilor. Însă este clar că mai avem de lucrat mult la calitate, la tot ce înseamnă vin de excelenţă.
Oliver Bauer: Scopul este ca prin vinurile nostre sa exprimam cat se poate de bine personalitatea locului din care provin ("terroir"-ul) si caracterul soiului respectiv. In plus, noi nu oferim doar o sticla de vin. Vrem sa oferim regiunea si spiritul locului (Genius Loci), a carei expresie este acest vin. De aceea, vinurile se individualizeaza si clientii asteapta acest lucru de la noi.
Vinul.ro: Ce anume isi pune amprenta asupra vinurilor pe care le faceti: "terroir-ul", soiul, tehnologia sau factorul uman?
Oliver Bauer: Pentru vinurile noastre "terroir-ul", "terroir-ul" si din nou "terroir-ul". Abia la urma factorul uman. Soiul este deja inclus in conceptul de terroir. Tehnica este folosita doar pentru a pastra calitatea provenita ca urmare a celorlalti factori.
"A " terroir " is a group of vineyards (or even vines) from the same region, belonging to a specific appellation, and sharing the same type of soil, weather conditions, grapes and wine making savoir-faire, which contribute to give its specific personality to the wine.
"While wine experts disagree as to the "exact" definition, a large focus is given to the natural elements that are generally considered beyond the control of humans. Some of the components often described ofterroirinclude:[1]
The interaction of climate andterroiris generally broken down from themacroclimateof a larger area (For example, theCôte de Nuitsregion of Burgundy), down to themesoclimateof a smaller subsection of that region (such as the village ofVosne-Romanée) and even to the individualmicroclimateof a particular vineyard or row orgrapevines(like theGrand Cruvineyard ofLa Grande Rue). The element of soil relates both to the composition and the intrinsic nature of thevineyard soils, such as fertility, drainage and ability to retain heat. Topography refers to the natural landscape features likemountains,valleysandbodies of water, which affect how the climate interacts with the region, and includes elements ofaspectandaltitudeof the vineyard location.[1] "
^abcdefgJ. Robinson (ed)"The Oxford Companion to Wine"Third Edition pg 693-695 Oxford University Press 2006ISBN 0198609906
Articolul din enciclopedia reputatului Tom Stevenson este scris cu o obiectivitate de care pot da dovada doar strainii. Noi ne-am gasi 1001 de circumstante atenuante- ei nu., vad prin industria vinului din Romania ca prin paharul de degustare. Cu toate acestea, concluziile, prudent ascunse printre randuri, sunt clare si de bun-simt: Soiurile indigene ar trebui incurajate, vinurile obtinute sunt cam "rustice", dar promit. Odata ce problema clonelor va fi rezolvata, cand soiurile vor fi cultivate numai in zonele recomandate, iar vinificatori mai competenti vor fi angajati- atunci(si numai atunci) Romania nu va putea fi oprita sa-si ia locul pe care-l merita (nu spun care) in lumea vinurilor.
Imi permit un citat pe larg, in scop academic:
"Romania has at least as much potential as any other Eastern European winemaking country. It has a growing reputation for Pinot Noir, particularly from the Dealul Mare region, but has received a fraction of the foreign investment that Hungary has enjoyed, and needs both financial and technical expertise to compete internationally.
THE BIGGEST PROBLEM IN ROMANIA has been a lack of consistency. Since the early 1990s, we have seen flashes of promise—from exciting Gewürztraminer from Transilvania to deep, dark, brooding Cabernet Sauvignon from Dealul Mare, only to see some of these wines followed up by vintages of barely vin de table quality. Only a handful of wineries have received significant foreign investment and expertise, and it is no coincidence that they generally make the best wines in Romania today. MORE IMPORTANT THAN RUSSIA Viticulture and winemaking is an old tradition in Romania, dating back 4,000 years. In Europe, only France, Italy, Spain, and Germany are bigger wine-producing countries. Romania is significantly more important than Hungary or Russia in winemaking terms. As in Bulgaria, there was a massive planting program in the 1960s, when the country was geared up to supply Comecon states with bulk-blending fodder, but most wine today is purchased and consumed on the home market. After the fall of Ceausescu in December 1989, the area under vine increased, going against the trend of other Eastern Bloc wine-producing countries. However, much of the replanting saw vinifera varieties being replaced with hybrids, as the new private owners did not know how to look after their vineyards—or if they did, they could not care less—and hybrids are much hardier, yielding the highest volumes for the least effort. This expansion continued until 1995, when it started to decline. Both new planting and the replanting of old vineyards now represent less than two percent of the total area under vine, with a staggering amount of land planted with hybrids (estimates vary wildly between the official 75,000 acres and external observers’ 297,500 acres). Furthermore, despite privatization, almost 23 percent of the vineyards still belong to the Romanian state. There are now eight wine regions encompassing 37 winegrowing districts, and vineyard registration is slowly coming into operation in preparation for Romania’s EU membership in 2007–2010. The two largest wine-producing regions, Moldova and Mutenia, together account for more than 60 percent of all Romanian wines. THE FUTURE Despite the difficulties of the past and accession to the EU, which will present the growers with as many problems as solutions, Romania has an excellent future—if it can be grasped. According to pre-membership agreements between Romania and the EU, all hybrids must be removed by 2014; although, on past experience, this will no doubt be extended. And extended. And extended. Far more important than replanting hybrid vines with vinifera is to ensure that only the best vineyards are replanted and that an emphasis is put on growing the best indigenous varieties, such as those of the Feteasca˘ family: Feteasca˘ Alba˘, Feteasca˘ Neagra˘, and Regla˘. Other potentially interesting local varieties include Ba˘beaska˘, Busuioaca, Francusa, Galbena˘, Grasa˘, and Ta˘maîoasa˘. Most wines currently produced from these grapes are a bit rustic, but they do show promise. Once the clones are sorted out; the vines are grown in the best-suited sites, at low yields; and skilful winemakers are employed to hone the style of the wines they produce, there will be no stopping Romania taking its rightful place in the world of wine."
Tom Stevenson, THE SOTHEBY’S WINE ENCYCLOPEDIA, Fourth Edition, 2005, Dorling Kindersley Limited, London, pg. 420-421
"Intre Pinot Noir-ul de Murfatlar 1999 si Pinot-ul de Prahova Valley din acelasi an exista aceeasi deosebire ca intre carpeta cu “rapirea din serai” si un tablou de Titian. Ambele se agata de perete, ambele au publicul lor si ambele indeplinesc acelasi scop decorativ/artistic, dar cata diferenta intre ele, dar si intre posesorii lor"
“A face vin” este un mestesug, o “tehne” cum ii spuneau grecii, care nu faceau diferenta intre un sculptor si un fierar. Pana si celebrul Fidias, creatorul Statuii lui Zeus din Olympia, nu era considerat un artist, ci un mestesugar, fara indoiala unul exceptional, dar atat. Pare ciudat, dar grecii nu operau cu distinctiile care astazi ne sunt uzuale.
Dar daca maieutica vinului este un mestesug, o “tehnologie”, aprecierea vinului atinge uneori valente artistice. Nu spun asta pentru a justifica “betivaneala mondiala” (e sintagma regretatului Radu Anton Roman), dar este evident ca pentru a aprecia un pahar de vin “subtil”, cum sunt majoritatea vinurilor bune, e nevoie de “cultura”.
Un pahar de Cadarca de Minis sau unul de Cabernet Sauvignon bin 707 nu sunt facil de receptat. Daca vreti, multa lume poate aprecia Aventurile lui Sherlock Holmes, dar mult mai putini resimt o “placere”, un impact estetic, in randurile unui Max Frisch, sau in Ulise al lui Joyce. E nevoie de instrumentele adecvate pentru a recepta obiectul estetic, unelte care se dezvolta fie in timp (prin “educatie”), fie “nativ”, caci sunt sommelieri-inascuti (si mai putin patologici decat eroul din Parfumul lui Suskind).
In alta ordine de idei, savurarea unui pahar de vin bun “tinde” spre (in sensul clasic al esteticii) si “este” (intr-o viziune mai “light” a acesteia) un proces artistic. Un argument ar fi ca pentru aprecierea sa avem nevoie de “valori estetice accesorii”- un vin exceptional nu poate fi baut din strachina sau direct din butoi intr-un beci mirosind a mucegai, ci are nevoie de un spatiu adecvat, de pahare potrivite, si, de ce nu?, de o companie adecvata (in sensul de “public”, ca in sala de treatru), o comuniune care sa participe indirect la realizarea actului artistic.
Am exagera totusi vorbind despre vin cu aceleasi notiuni ca pentru o opera de arta. Limbajul comun ne infraneaza: vinul este un produs util, si prin aceasta se separa de artistic. Vinul este “bun”, nu “frumos”, iar “bunul”/”binele” nu este o categorie estetica, ci una “morala”, etica. Aici ajungem intr-un loc comun: valoarea sociala a vinului nu este un mister, dupa cum nu este nici faptul ca vinul alunga inhibitiile si dezleaga limbile, aducand oamenii mai aproape, desi uneori aceasta apropiere poate fi periculoasa (cum vedem in fiecare zi la ora 17).
Dar jargonul estetic ne este folositor in descrierea vinului. De cate ori n-am auzit de vinuri “echilibrate” sau “rotunde”? Apoi, exista deosebiri majore intre vinuri, chiar daca este nevoie de “tehnologie”, de “know-how” pentru a le aprecia. Intre Pinot Noir-ul de Murfatlar 1999 si Pinot-ul de Prahova Valley din acelasi an exista aceeasi deosebire ca intre carpeta cu “rapirea din serai” si un tablou de Titian. Ambele se agata de perete, ambele au publicul lor si ambele indeplinesc acelasi scop decorativ/artistic, dar cata diferenta intre ele, dar si intre posesorii lor.
Ilustratii:
Chateau Lafitte (Bordeaux) din 1787, cu initialele lui Thomas Jefferson
Tiziano Vecellio:"Bachus şi Ariadna"
Poate fi util: un articol de pe blogul lui Cezar Ioan unde se dezbat chestiuni adiacente
Googling, si peste ce dau? Un forum de pe softpedia.com, unde se dezbate spinoasa problema a "metasulfitilor". Discutia ia calea mahmurelii, arsurilor la stomac si a durerilor de cap. Utilizatorul @Tudomar da un raspuns de manual. Cititi-l aici. Este distractiv dar si folositor, mai ales cand nu "se recomanda consumul cu responsabilitate".
In primul rand: sentimentul de dezamagire pe care te fac sa-l traiesti; dezamagirea profunda ca in ciuda pretului platit, cei care ti-l vand isi bat joc de tine ("ca oricum nu stie asta ce-i feteasca neagra!"). In al doilea rand: banii aruncati pe apa sambetei pe vinurile lor stranii (era sambata, da). Am platit 16 lei de o sticla de feteasca neagra-Levant-din 2007 (an bun, de altfel). Si ce descopar? Un vin rubiniu, ne-taninos, un vin care- desi nu sunt cel mai mare cunoscator al soiului (si nici mare cunoscator , in general:)- nu este feteasca neagra! In trecut, am mai luat o "teapa" (da stiu, suna vulgar ca si vinurile lor) cu o "galbena"(gama Vita Romaneasca), care era un vin aromat toata ziua. De gama lor 1949, n-am ce zice, sunt vinuri ok, desi cam scumpe fata de concurenta, si prost "marketizate" (1949 ma duce cu gandul la comunisti, nationalizari, haituieli prin munti, "davai ceas" si nu la cine stie ce aniversare cu tort, cifre-lumanari, si artificii).
Aud mai peste tot drepturi la replica, post-uri zburlite pe forumuri din partea unor "angajati" care se jura ca totul e minunat, doar ca "cineva" are ceva cu ei, ca doar au facut investitii, modernizari, etc, amenintari cu procese. Citesc si un reportaj in ruinele Wine&Spirit Club in care autorul- d-l Catalin Galan- spune:
"Producţia 2007, aproape impecabilă [...] În ciuda tinereţii lor, vinurile sunt aproape impecabile, promiţând extrem de multe".
Pai, daca totul e atat de impecabil, cum de ies pe piata produse indoielnice?
Cand o sa-mi schimb parerea?
Cand feteasca voastra Beciul Domnesc sau Levant va fi cel putin la fel de buna ca feteasca Val Duna, care- colac peste pupaza- este de 2 ori mai ieftina !
Am zis! Parerea mea!
Avertisment: cele de mai sus reprezinta o opinie personala bazata doar pe vinurile consumate de mine pana acum. A nu se intelege ca toate vinurile produse de Vincon sau chiar toate exemplarele, loturile din acelasi vin prezinta aceleasi defecte. Ci doar ca sticlele respective erau cum erau. Poate nu e in totalitate vina lor, ci si a retailerului, a lantului de distributie, etc.
"Poate ca un vinificator mai competent si mai abil ar putea promova Babeasca pe post de Beaujolais moldovenesc, si poate, cine stie, pe vitrinele restaurantelor noastre va aparea afisul, ca mai-an in Franta, La Babeasca Est Arrivé!"
Babeasca Neagra este o varietate traditional romaneasca de vin rosu. Patria ei se gaseste in jurul comunei Nicoresti, judetul Galati, dar cum vita de vie nu tine cont de imparteala administrativ-teritoriala a epocii, babeasca traieste bine-merci si in localitatile limitrofe potgoriei Nicoresti din Vrancea si Vaslui, ba chiar a trecut Dunarea spre Babadag si muntii hat! pana la Minis.
Arealul babestii s-a imputinat, din multe motive, cel mai important fiind tichia de margaritare a industriei romanesti de vinuri: nu da vinuri constant superioare, iar pentru spumante, exista soiuri mai profitabile. Astazi, dupa cum observam pe rafturile magazinelor, a ajuns o raritate. Mai accesibila este o sticla de rara neagra (sinonimul basarabean) !
Exista prejudecata ca babeasca este un vin negru, “greu”, taninos, cand de fapt este cel mai “light” vin rosu din tara noastra. Are o culoare rosie-rubinie, uneori foarte putin intensa (in special in anii nefavorabili calitativ), continut scazut de tanini si aciditate neobisnuit de ridicata pentru un vin rosu. Se recomanda consumul in anul producerii, este prin excelenta un “vin nou”. E adevarat, ca in anii deosebiti, cu metode de vinificare adecvate, poate da vinuri superioare care sa poata fi inobilate prin invechire. Anul 1996, pentru potgoria Babadag, e un astfel de exemplu (cred ca se gaseste la Carrefour- vreo 80 lei). Uneori, prin comanda online, sau de la diversi intreprinzatori, se pot achizitiona sticle de babesca de Nicoresti, din 1977 sau 1983 (in jur de 100-150 lei), dar presupun ca sunt de fason, nu de baut (daca cineva le-a incercat si are alta parere, il rog s-o publice)
Intr-unul din primele mele post-uri scriam despre cele doua “babesti” incercate, una de nebaut (de la Vinexport Focsani), iar alta de evitat (de la Vinton Galati). Ei, nu m-am cumintit, si am mai incercat o Babeasca Neagra de la Vinia Iasi, centrul Iana din Vaslui (11 lei la Sellgros). Am descoperit un vin conform cu descrierile de mai sus, sec, agreabil, cu nas fructos, cu un gust condimentat, necorpolent, cu un finish scurt-mediu, care mi-a amintit de doua vinuri straine (le pot compara oarecum, a nu se intelege ca sunt la fel: Zinfandel- Sunset Canyon si mai ales: Beaujolais Nouveau al diversilor Jacques si Francois). De asociat cu carne rosie usoara, desi ar face fata si la un pui cu sos rosu, condimentat sau tochitura moldoveneasca. Ce m-a intrigat, este ca desi pe contraeticheta “se recomanda consumul cat mai aproape de imbuteliere”, data respectiva este ianuarie 2007. Unde ai stat, mai bunico, pana acum? Cat te-am cautat! Nu mai umbla brambura prin depozite! Chiar ca-mi aminteste de Beaujolais Nouveau de la Real care are 2-3 ani vechime! Al doilea aspect este pretul: daca vinisorul frantuzesc amintit (si care isi serveste onest scopul) nu sare de 8-9 lei, al nostru verde ca bradul costa 11 lei. Dar, ma rog, e bine si asa…
Poate ca un vinificator mai competent si mai abil ar putea promova Babeasca pe post de Beaujolais moldovenesc, si poate, cine stie, pe vitrinele restaurantelor noastre va aparea afisul, ca mai-an in Franta, La Babeasca Est Arrivé!
Concluzie: un "vinisor" bun, de consum curent. Am pacatui daca am avea asteptari prea mari de la el!
Despre:
“Strugurii soiului Babeasca neagra nu acumuleaza mari cantitati de zaharuri si din aceasta cauza vinurile obtinute au un continut moderat in alcool de 10% vol. – 11,5% vol., in schimb au aciditate mult mai ridicata fata de alte vinuri rosii. Culoarea vinurilor de Babeasca neagra este rosie-rubinie, nu prea intensa, dar vie si stralucitoare, in primul an de la preparare. Caracteristic acestor vinuri este faptul ca dezvolta o aroma specifica, usor de recunoscut, asemanatoare strugurilor copti de Babeasca neagra din care provin. Vinurile tinere obtinute au o fructuozitate si o prospetime caracteristica, aceasta datorita aciditatii mai ridicate de care dispun. in general, vinurile obtinute din soiul Babeasca neagra sunt vinuri rosii usoare, mai putin extractive, ce se servesc la temperaturi cuprinse intre 10° si 15°C. Este de preferat sa se consume cu mancaruri pe baza de carne de pasare, carne de vita, branzeturi usoare. Datorita continutului moderat in alcool si a aciditatii lor ridicate, vinurile obtinute din Babeasca neagra constituie o excelenta materie prima pentru obtinerea vinurilor spumante roze si rosii.” Dr. Pusca
1. “Sommelieristic”, sec, cu descrieri de manual, poate plictisitoare, dar intrucatva utile. De ex: “vin rosu sec, cu nas fructos, cu gust de prune uscate si condimente. Postgust lung. Ideal in compania carnii de vanat si vita”. Apar deseori pe contraeticheta sticlelor de vin de pretutindeni.
2. “Scriitoricesc”, poetic, cu uz (uneori ilegal) de figuri de stil. Pastorel, Anton Roman, etc.
De ex: “Negrul de Dragasani sta langa sarmale la fel de natural ca sonda de petrol langa malul Golfului Persic” sau
“Află, bând paharul Mic, dar venerabil, Că nu-i vin Cotnarul, E soare potabil.”
In vreme ce prima descriere spune cate ceva despre vinul in cauza, a doua nu spune aproape nimic despre vin, dar spune multe despre cel care vorbeste.
Dupa cum vedeti in post-urile mele, uneori folosesc vinul ca punct de initiere pentru dezbaterea altor probleme care ma framanta, sau pentru a-mi refula reziduul de verb poetic nerafinat la vremea lui. Acest blog este, daca-mi permiteti, un alambic in care imi arunc propriile trairi. Daca se vad sau nu in produsul final, well, depinde de tehnologie :)!.
