Sub Vulcan (1947) este o poveste mirosind a vin ieftin, mescalina, caldura umeda, remuscari, obsesie, tragedie greaca si un sentiment pe care il stim bine: lehamitea, acest fabulos compozit din sila, lene, plictis, sictir, dispret, ratare, dezamagire si absurd. Scriitorul englez Malcolm Lowry scrie o poveste, “semi-autobiografica” cum doar neofitii pot spune, dar mai ales: “primara”, originara, o munca de cartografie istovitoare a sufletului omenesc macinat de ratari si bolnav de imobilitate. “Nu se poate pleca”, spunea Rimbaud, si viciosul ramane captiv in propria viata ca in propriul infern, sta 
toropit pe marginea drumului, deviat si parasit de un tren care nu te mai asteapta sa iesi din restaurantul garii.
Cartea este o tragedie, spune povestea inevitabila a trei personaje Geoffrey Firmin- Consulul, Yvonne- fosta sa sotie, si fratele mai mic al personajului principal- Hugh, fiecare cu regretele si obsesiile sale. Trama se intinde pe parcursul unei singure zile- Ziua Mortilor- 1938. Atmosfera de ritual pagan si vulcanul care domina imprejurimile, discursul uneori halucinat amintind the delirurile lui Henry Miller (deosebirea dintre ei sta in impactul estetic: tragic vs tragicomic) fac aceasta carte sa fie inspaimantatoare pe alocuri, amintind de atmosfera
terifianta a povestirilor lui E.A. Poe. Dar nu va impacientati: respiratia Consulului lasa in urma o halena de sublim, cu iz joyceian.
Stilistic, Lowry este un virtuos, tehnica sa fiind cinematografica (scriitorul si-a incercat mana, fara succes, la Hollywood in ani ‘30), utilizand propozitiile ca pe niste cadre foarte lungi (aduce aminte de scoala rusa de film), oarecum intimidant si plictisitor pentru un cititor neantrenat.
Iata o fraza (scurta dupa standardele lui):
Observati cum “ochiul” povestitorului intra in cabina fotografica, observa cliseul cu taurul furios si vulcanul erupand, se intoarce spre cititor si prietena lui, apoi iese, trece odata cu personajul prin fata Consulatului Englez, observand decoratiile de pe emblema, leul si unicornul, care par sa-l priveasca la randul lor cu melancolie indoliata. Asta inseamna arta narativa!
Malcom Lowry a murit in 1958 la 47 de ani, din cauza exceselor de tot felul. Sub Vulcan ramane singura sa opera importanta, eclipsand un volum adolescentin de poezii, unul de proze scurte si doua romane postume, editate de sotia sa. Cartea locuieste constant in toate topurile si listele cu cele mai importante opere literare ale secolului XX.
De citit pe riscul dvs!
Atentie: daca sunteti adolescenti- nu o cititi, ati putea ajunge ca mine!
De asezonat cu: Monte Alban, mezcal, Mexico (50-70lei)
toropit pe marginea drumului, deviat si parasit de un tren care nu te mai asteapta sa iesi din restaurantul garii.Cartea este o tragedie, spune povestea inevitabila a trei personaje Geoffrey Firmin- Consulul, Yvonne- fosta sa sotie, si fratele mai mic al personajului principal- Hugh, fiecare cu regretele si obsesiile sale. Trama se intinde pe parcursul unei singure zile- Ziua Mortilor- 1938. Atmosfera de ritual pagan si vulcanul care domina imprejurimile, discursul uneori halucinat amintind the delirurile lui Henry Miller (deosebirea dintre ei sta in impactul estetic: tragic vs tragicomic) fac aceasta carte sa fie inspaimantatoare pe alocuri, amintind de atmosfera
terifianta a povestirilor lui E.A. Poe. Dar nu va impacientati: respiratia Consulului lasa in urma o halena de sublim, cu iz joyceian.Stilistic, Lowry este un virtuos, tehnica sa fiind cinematografica (scriitorul si-a incercat mana, fara succes, la Hollywood in ani ‘30), utilizand propozitiile ca pe niste cadre foarte lungi (aduce aminte de scoala rusa de film), oarecum intimidant si plictisitor pentru un cititor neantrenat.
Iata o fraza (scurta dupa standardele lui):
“The Counsul stumbled on without being seen, passing a booth where you could have your photograph taken with your sweetheart against a terrifying thunderous background, lurid and green, with a charging bull, and Popocatepetl in eruption, past, his face averted, the shabby little closed British Consulate, where the lion and the unicorn on the faded blue shield regarded him mournfully”
Observati cum “ochiul” povestitorului intra in cabina fotografica, observa cliseul cu taurul furios si vulcanul erupand, se intoarce spre cititor si prietena lui, apoi iese, trece odata cu personajul prin fata Consulatului Englez, observand decoratiile de pe emblema, leul si unicornul, care par sa-l priveasca la randul lor cu melancolie indoliata. Asta inseamna arta narativa!
Malcom Lowry a murit in 1958 la 47 de ani, din cauza exceselor de tot felul. Sub Vulcan ramane singura sa opera importanta, eclipsand un volum adolescentin de poezii, unul de proze scurte si doua romane postume, editate de sotia sa. Cartea locuieste constant in toate topurile si listele cu cele mai importante opere literare ale secolului XX.
De citit pe riscul dvs!
Atentie: daca sunteti adolescenti- nu o cititi, ati putea ajunge ca mine!
De asezonat cu: Monte Alban, mezcal, Mexico (50-70lei)
2 comentarii:
de vazut si filmul, cu albert finney si jaqueline bisset, regia john huston. unul din cazurile rare in care filmul nu e mai prost decit cartea.
Mda, filmul e unul din ultimele regizate de John Houston(nu trebuie sa pun mai multe). Sigur, e ok, totusi chiar daca "plotul" a fost transpus inspirat, mare parte din substanta cartii nu poate fi transmisa cinematografic. Dar, sunt de acord, e un film subapreciat, care a "beneficiat" de "anul Amadeus", neprimind laurii pe care i-ar fi meritat. De vazut, oricum.
Trimiteți un comentariu