La foc automat: carti, tigari si alcool

1. La Trappe. De Koningshoeven Brewery. In varietatile Blond si Dubbel (sunt sase de toate, dar nu se gasesc la noi). Bere trapista. De fapt, este singura marca de bere trapista din afara Belgiei, si poarta pe contra-eticheta simbolul “Authentic Trappist Product”. Se gaseste la Real la pretul de 7 lei (sper ca nu gresesc). Este cea mai comercializata bere trapista, poate si din pricina acestui fapt, intre 1999-2005 fiindu-i retrasa “licenta”. Acestea sunt beri realizate prin metode de fermentatie pe cat de vechi pe atat de speciale, despre ele putandu-se spune ca sunt mai “gustoase” decat tipicul lager/pilsener. Bauturi dense si interesante. Daca Blond aduce cu berile nefiltrate care se mai gasesc ici-colo prin berarii, Dubbel este cu totul altceva. La Carrefour se gasete si Chimay, probabil cea mai celebra varietate de bere trapista (13-15 lei). De incercat cu incredere.

Credit catre Bogdan Rusu pentru iluminare.

Cine sunt trapisti si ce vor ei: aici

2. Djarum, tigarete aromate din Indonezia, in sortimentele Cherry si Black. Se gasesc in magazinele specializate. 9 lei. O aroma placuta. De departe cele mai agreabile tigari aromate de pe piata, aroma de cirese, visine, scortisoara si-un pic de menta, fiind mult mai naturala si mai fina decat a concurentei (Captain Black, Sunday Delight, etc). La o cafea buna, poate fi savurata pe riscul dumneavoastra, pentru ca nu-i asa- fumatul dauneaza grav sanatatii. Ca si viata, de altfel: cine traieste, moare.

3. Feteasca Alba, 2006, Chateau Arthur, Ceptura Serve. 10 lei. Are un gust fructos, de strugure

proaspat, nu-i rea dar nici nemaipomenita. Gustul demidulce altereaza oarecum

standardul varietatii, facand izul de muskat mai prezent decat ar trebui. Nu este o situatie unica: si feteasca alba, 2008, de la Hallewood e mult mai “regala” decat surata din 2007.

4. Alb de Murfatlar- Cramposie, 2006, Vinarte- 19 lei. Vin agreabil, proaspat, nas de

must si miere de albine, sec (dar nu din cale-afara), aciditate medie. Unul din vinurile de vara “absolute”. As putea spune mai multe, dar intre timp(in sfarsitul asta de saptamana) atat Cezar Ioan, cat si Mihnea Mironescu (sa fi baut impreuna sticla aceea de vin?), au dezbatut aceasta varietate, e drept de la alt producator.

5. Neuromancer, William Gibson, 1984. Biblia subgenului cyberpunk in literatura SF. Aparut in romaneste sub titlul Neuromantul, atat la editura LIDA, 2005, cat si in populara colectie Cotidianul in 2008, in traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu. Sincer, cred ca over-all traducatorul a facut o treaba buna, avand in vedere stilul jargon/pseudo-tehnic al autorului, totusi sunt cativa termeni care ar fi meritat o traducere mai putin contondenta (the Sprawl “intinderea urbana”- tradus prin mult prea-vulgarul “labartare”). Daca aveti posibilitatea si capacitatea incercati versiunea originala (care electronic vorbind, se gaseste mai peste tot, deci nu spui unde)

Romanul de debut al autorului americano-canadian, publicat in 1984, a fost recompensat cu premiile Hugo, Philip K. Dick şi Nebula, fiind singura opera care fost apreciat unanim de “sfanta treime” a premiilor SF.

Nefind cel mai frenetic cititor de science-fiction, Neuromancer m-a surprins total, facandu-ma sa citesc si celelalte titluri din trilogia Spawl (cum altfel?) Count Zero si Monalisa Overdrive. Nu este un roman sf clasic, tramele aducand cu povestile noir ale lui Raymond Chandler (poate nu stiti nimic despre el, dar influenta sa asupra filmului noir si a literaturii pulp este recunoscuta; poate personajul sau emblematic va spune ceva: detectivul Phillip Marlowe din filmul The Big Sleep cu Humphrey Bogart in rolul amintitului). Este, daca vreti, ilustrarea dictonului (cred ca al CTP-ului): literatura mainstream scrie despre situatii noi intr-o lume veche, in vreme ce SF-ul scrie despre situatii vechi intr-o lume noua.

In fapt, actiunea din Neuromancer este un fast-paced thriller, in care fostul cowboy (nu va lasati inselati, la Gibson cowboy=hacker; doar ca termenul din urma nu se inventase inca) Henry Case este recrutat de un angajator misterios sa faca ce stia el mai bine: sa “sparga gheata”. Imaginatia lui Gibson intrevede viitorul: diversele companii existand si in cyberspace (prin site-urile lor), iar ice fiind “firewall”-ul pe care il stim cu totii. Console Cowboys folosesc un icebreaker (un program special creat) pentru a sparge gheata si pentru a accesa informatiile din interior. Suna cunoscut, nu? In fine, nu vreau sa va stric placerea parcurgerii cartii. Case este un veritabil erou-noir aruncat in situatii pe care nu le poate controla, in voia sortii si a celor mai puternici, lasandu-se purtat de curentul unor stranii interese, unele depasand lumea fizica.

In concluzie: un roman captivant care transcende genul science-fiction. Nu o sa castige vreodata premiul Nobel, dar merita cu siguranta cateva ore din timpul dumneavoastra.

6. Sa uit, nu alta: Poire de Normandie, Reflets de France, 8-9 lei. O bauturica frantuzeasca din pere(poire), slab alcoolizata- vreo 2% , racoritoare, de evitat mirosul drojdios, dar foarte potrivita cand sunt 35 de grade afara. Desi asemanatoare in tehnica de fabricare cu cidrul, ma surprinde ca tocmai Carrefour (sau poate importatorul) trece pe sticker-ul explicativ in romana :"cidru de pere". Asta vine ca si cum ai spune "visinata de caise".