Un strop de arta, I

"Intre Pinot Noir-ul de Murfatlar 1999 si Pinot-ul de Prahova Valley din acelasi an exista aceeasi deosebire ca intre carpeta cu “rapirea din serai” si un tablou de Titian. Ambele se agata de perete, ambele au publicul lor si ambele indeplinesc acelasi scop decorativ/artistic, dar cata diferenta intre ele, dar si intre posesorii lor"


“A face vin” este un mestesug, o “tehne” cum ii spuneau grecii, care nu faceau diferenta intre un sculptor si un fierar. Pana si celebrul Fidias, creatorul Statuii lui Zeus din Olympia, nu era considerat un artist, ci un mestesugar, fara indoiala unul exceptional, dar atat. Pare ciudat, dar grecii nu operau cu distinctiile care astazi ne sunt uzuale.
Dar daca maieutica vinului este un mestesug, o “tehnologie”, aprecierea vinului atinge uneori valente artistice. Nu spun asta pentru a justifica “betivaneala mondiala” (e sintagma regretatului Radu Anton Roman), dar este evident ca pentru a aprecia un pahar de vin “subtil”, cum sunt majoritatea vinurilor bune, e nevoie de “cultura”.
Un pahar de Cadarca de Minis sau unul de Cabernet Sauvignon bin 707 nu sunt facil de receptat. Daca vreti, multa lume poate aprecia Aventurile lui Sherlock Holmes, dar mult mai putini resimt o “placere”, un impact estetic, in randurile unui Max Frisch, sau in Ulise al lui Joyce. E nevoie de instrumentele adecvate pentru a recepta obiectul estetic, unelte care se dezvolta fie in timp (prin “educatie”), fie “nativ”, caci sunt sommelieri-inascuti (si mai putin patologici decat eroul din Parfumul lui Suskind).
In alta ordine de idei, savurarea unui pahar de vin bun “tinde” spre (in sensul clasic al esteticii) si “este” (intr-o viziune mai “light” a acesteia) un proces artistic. Un argument ar fi ca pentru aprecierea sa avem nevoie de “valori estetice accesorii”- un vin exceptional nu poate fi baut din strachina sau direct din butoi intr-un beci mirosind a mucegai, ci are nevoie de un spatiu adecvat, de pahare potrivite, si, de ce nu?, de o companie adecvata (in sensul de “public”, ca in sala de treatru), o comuniune care sa participe indirect la realizarea actului artistic.
Am exagera totusi vorbind despre vin cu aceleasi notiuni ca pentru o opera de arta. Limbajul comun ne infraneaza: vinul este un produs util, si prin aceasta se separa de artistic. Vinul este “bun”, nu “frumos”, iar “bunul”/”binele” nu este o categorie estetica, ci una “morala”, etica. Aici ajungem intr-un loc comun: valoarea sociala a vinului nu este un mister, dupa cum nu este nici faptul ca vinul alunga inhibitiile si dezleaga limbile, aducand oamenii mai aproape, desi uneori aceasta apropiere poate fi periculoasa (cum vedem in fiecare zi la ora 17).
Dar jargonul estetic ne este folositor in descrierea vinului. De cate ori n-am auzit de vinuri “echilibrate” sau “rotunde”? Apoi, exista deosebiri majore intre vinuri, chiar daca este nevoie de “tehnologie”, de “know-how” pentru a le aprecia. Intre Pinot Noir-ul de Murfatlar 1999 si Pinot-ul de Prahova Valley din acelasi an exista aceeasi deosebire ca intre carpeta cu “rapirea din serai” si un tablou de Titian. Ambele se agata de perete, ambele au publicul lor si ambele indeplinesc acelasi scop decorativ/artistic, dar cata diferenta intre ele, dar si intre posesorii lor.

Ilustratii:

Chateau Lafitte (Bordeaux) din 1787, cu initialele lui Thomas Jefferson

Tiziano Vecellio: "Bachus şi Ariadna"

Poate fi util: un articol de pe blogul lui Cezar Ioan unde se dezbat chestiuni adiacente

8 comentarii:

Anonim spunea...

Digresiune:
Timpul imaginii berii
Tradiţional (adică marxist) preţul unui bun închide în compoziţia lui valoarea monetizată a timpului consumat în producţia sa. Provocarea marketingului a stat şi stă într-o permanentă încercare de (in)validare a acestui principiu (timp=bani) şi asta nu atât prin inversarea sa (preţ=temporalitate specifică), ci prin ceva mult mai pervers: temporalitate specifică-preţ nespecific. Conform ultimei echivalenţe chiar dacă un bidon de bere costă cât unul de suc prost (ceea ce spune suficient despre temporalitaţile aferente)resimţim timpul berii ca indefinit mai consistent decât cel al răcoritoarelor similare ca preţ. Cu alte cuvinte, ni se pare că berea se face mai greu decât sucul, cu toate că este la acelaşi preţ cu el. Ingestie de ideologie. La propriu.

George Mitea spunea...

Dragos,
Exista inca un element in ecuatia timp=bani. De fapt, ea este timp=valoare. Cititor de Marx fiind, pur-sange nu alterat de interpreti, pot spune ca mai e ceva: mijlocul de productie. Asadar, valoarea este timp/mijloc de productie. Cu cat mai costisitor mijocul de productie cu atat valoarea scade.
O bere, orisicare, numai bere sa fie, nu altceva, necesita minim 2 saptamani- timp de producere. Vinul- ceva mai mult-2-3 luni(cel putin). Pretul difera in functie de "ce", "cat" si "cum". Asta imi vine acum. Se poate mai mult, daca vrei. Sa nu uitam: azi se implinesc niste ani (imi spune widglet-ul) de la prima publicare a "Mein Kampf". Vai de noi!

Anonim spunea...

Heil!
1.Relativ la corectia teoretica, sunt total in acord cu tine: pretul (chiar si marxist) e un compozit mult mai dens, pentru care tripticul timp-valoare-bani sta ca una din determinatii, si nu ca Determinatia insasi.
2.Chiar si cele mai nobile alcooluri isi implinesc maximul ofertei lor prin alterare, prin intalnirea cu ceva mult mai ignobil, care tocmai prin aceasta le face sa fie mai mult decat ele insele.
3.La limita, am propus un exercitiu speculativ: poate fi berea coca-colizata (sub aspect temporal)? Este curios cum nici macar brand-managerii europeni ai sucului amintit nu s-au straduit sa confectioneze o mitologie a temporalitatii, cunoscuta fiind permeabilitatea continentala la astfel de sonoritati. Intrebarea este: daca berea se fabrica in atata timp "de ce" o stim? E ca-n gluma lui Freud: de ce imi spui ca te duci in Polonia daca chiar te duci in Polonia?
Extra: O speta paradoxala (sub aspect temporal) e reprezentata de produsele mutant gen Beck's lemon.

Mihnea Mironescu spunea...

Nu pot să nu-ți recomand cartea Questions of Taste: The Philosophy of Wine în care există un eseu de Tim Crane ce abordează exact subiectul tratat de tine aici: Wine as an Aesthetic Object. Cred că-ți va plăcea, de fapt, toată cartea, cu pasiunea ta pentru folosofie! Eu am luat-o de pe amazon.com.

George Mitea spunea...

@Mihnea: mi-am "aruncat un ochi" pe eseul d-lui. Am vazut pe blogul tau ca vorbeai despre cartea asta, si am cautat-o. Vorba Sf. Augustin: nu m-ai cauta, daca nu m-ai fi gasit. Caci, Google este Unul si este atotputernic! In general, spune lucruri de bun simt, dar citindu-l mi-a dat seama de un lucru: oricate teorii, oricate minunate argumente, nu pot totusi sa altereze o concluzie data de cel mai important instrument socio-etic: bunul simt. Si bunul simt ne spune ca vinul este un produs alcoolic alimentar, si nu un exponat de muzeu.
@Dragos: "daca berea se fabrica in atata timp "de ce" o stim?. Poti sa explici un pic, te rog?

Mihnea Mironescu spunea...

Ei bine, individul face o distincţie între obiectul de artă şi obiectul estetic, care cuprinde ca şi categorie categoria obiectelor de artă. Prin urmare, chiar dacă vinul nu este artă, putem totuşi discuta despre o estetică a vinului. Chiar şi tu spuneai că unui vin deosebit îi atribuim calităţi estetice, cum ar fi rotund, elegant, echilibrat. Si eu doar pentru asta ţi-am recomandat articolul, nu ca un contra-punct :-)

Anonim spunea...

@George
De ce stim ceea ce n-am intentionat niciodata sa aflam? Sigur, reprosul imediat este de gonflatie paranoica a sensului: vedem prea mult acolo unde este prea putin. Pe de alta parte, nici nu avem cum sa ignoram cvasi-prezenta temporalitatii in publicitatea bauturilor alcoolice (prin indoita sa aparitie: brand- de la..., produs- x ani,VO,XO).
Ma intreb cum ar arata "universalizarea" obligatiei de a printa pe produs timpul consumat in productia lui. Cum ar relationa consumatorul obisnuit (cum suntem toti) cele doua temporalitati : cea ideologica (2 saptamani, de exemplu) si cea reala (2 ore)?

George Mitea spunea...

@Mihnea: am apreciat eseul, e placut sa gasesti oameni operand cu aceleasi notiuni ca tine, si cu background comun(educational). Totusi, si-n calitate de fost studios institutionalizat al esteticii, distinctia arta/estetic este discutabila; este folositoare, fara indoiala, dar multi ar spune ca estetica nu este pe toate drumurile(adica si-n asfintitul in Sahara, si-ntr-o sticla de vin, si la Prado). Oricum, e fecund sa citesti si sa scrii asemenea chestii "fusion". Merci pentru semnalarea antologiei respective, cred ca voi gasi multe idei "frumoase" si in celelalte eseuri.
@Dragos
Daca un lucru este bun, timpul necesar producerii este oarecum irelevant. Sigur, e deranjant sa fii mintit, adica producatorul sa te dezinformeze asupra produsului. Dar, trecand peste asta, "bunul" este un dat senzorial. Cand beau un pahar de bere "buna", nu ma gandesc la cat a fermentat hameiul. In analogie, daca citesc "Calatorie la capatul noptii" a lui Celine, nu ma impresioneaza prea tare ca omul a scris 10000 de pagini, din care a "rafinat" doar 400. Travaliul sclavului din interiorul galerei nu ma intereseaza, pasager fiind. Important e sa ma transporte, corabie, carte sau vin.