In ultima vreme am publicat mai putin. Pentru ca am simtit in calcaie nisipul fierbinte al Mediteranei, dar si coastele Rocinantei. N-o sa produc un cri de coeur, stati linistiti.
Au trecut 5 ani de scris des, uneori informativ, descriptiv, alteori angrenat, implicat, critic. 1154 de articole pe blog, cel de fata fiind al 1155-lea, alte zeci, sute de review-uri sau articole mai ample in publicatiile despre vinuri de la noi (Vinul.ro. Millesime, Somelierul), ba chiar si- mai recent- o pagina saptamanala in ziarul local cu cel mai mare tiraj- Viata Libera. Am fost jurat la Premiile Vinul.ro 2013 si invitat in panelul paralel (un eufemism pentru joaca de-a punctatul) la International Wine Challenge Bucharest 2014 (IWCB). Puteam sa fiu si in juriul PdE Vinul.ro 2012, daca sponsorii acelei editii n-ar fi protestat impotriva ideii ca un blogger le-ar putea polua manifestarea. Asta ca sa intelegeti de ce numele unor producatori din Dragasani nu se mai regasesc de atunci printre "etichetele" articolelor mele. Am fost pana si in juriul unui festival culinar (Festivalul Scrumbiei 2014, Galati), onoare inopinata si indestulatoare, ca sa zic asa.
Tot n-am o diploma pe perete si sincer sa fiu- nici nu simt nevoia deocamdata. Ii inteleg pe cei care colectioneaza orice calificare, de oriunde ar fi- somelier, ADAR, WSET, etc., dar eu unul ma consider mai degraba un scriitor despre vinuri decat un degustator ori specialist cu patalamale. Ori masura talentului sau a densitatii de neuroni este auto-evidenta, spun asta cu realism, nu cu modestie. Potpuriul personal e la vedere, il poate accesa oricine la acesta adresa virtuala. Oricum...pana una-alta, poti sa gandesti si sa scrii in tara asta despre vinuri sau orice altceva fara atestat de la Uniunea Scriitorilor, ADAR sau alta organizatie diriguitoare.
Tot n-am o diploma pe perete si sincer sa fiu- nici nu simt nevoia deocamdata. Ii inteleg pe cei care colectioneaza orice calificare, de oriunde ar fi- somelier, ADAR, WSET, etc., dar eu unul ma consider mai degraba un scriitor despre vinuri decat un degustator ori specialist cu patalamale. Ori masura talentului sau a densitatii de neuroni este auto-evidenta, spun asta cu realism, nu cu modestie. Potpuriul personal e la vedere, il poate accesa oricine la acesta adresa virtuala. Oricum...pana una-alta, poti sa gandesti si sa scrii in tara asta despre vinuri sau orice altceva fara atestat de la Uniunea Scriitorilor, ADAR sau alta organizatie diriguitoare.
Scriu mai putin si pentru am atins o masa critica de idei. Autosuficienta sau frica de ridicol, ramane de stabilit care din ele, ma impiedica sa reformulez aceleasi idei iar si iar, desi poate ar fi cazul. As avea si trafic sporit (lubrifiaza ego-ul, am auzit:) si as aminti tuturor cat mai des ca "I'm the Man". Tocmai pentru ca am abordat o gama variata, atat stilistic cat si ideatic (desi acestea suna cam sforaitor cand vorbim despre vin), ma simt uneori pierdut printre propriile mijloace.
Cam asta ar fi...Randurile de mai sus sunt practic o justificare dezlanata a cezurii din ultima perioada. Am simtit ca e nevoie sa ofer ceva mai mult celor doi cititori ai blogului (glumesc, dar apasati si voi F5 de cateva ori:) decat o intrare direct in "arome de piersica si pulpa de grepfruit".
PS: in alta ordine de idei...daca cineva doreste sa contribuie la bunastarea mea, o poate face cumparand un mic spatiu de publicitate in cotidianul amintit, pe aceeasi pagina cu maretele mele opere. Asta spune ceva si despre starea presei scrise din tara noastra. So...call me :)
6 comentarii:
Multi ani inainte!
RaSto
La multi ani uai! Auzi, da shi-o fi rau in dorinta de a invata si prea bun in autosufishienta bre? Ca io mi-s mai tinerel shi mi-i olecutzk mai greu sa pricep?
Multumesc mult. De fapt anii s-au implinit prin mai, dar nu sunt genul care sa-si propuna borne din acestea. Bineinteles ca nu-i absolut nimic rau in dorinta de a invata, Iulian. E chiar de inteles, cum am si zis, ba chiar de apreciat. Doar ca nu s-a trezit in mine dorinta de diplome, pana acum. O fi legea efortului minim, cine stie. Doar ca - paradoxal- in tara asta unde o diploma ar trebui printata pe hartie mai moale, se pune un ciudat pret pe ele, la nivel declarativ, el putin. E adevarat ca unii formatori si unele diplome sun tdestul de serioase, in masura in care mai exista ceva serios in tara asta. Dar din nou, ca sa scriu un blog despre vinuri nu-mi trebuie patalamale. Am cunoscut oameni mult mai ilustri in lumea vinului care nu poseda nicio calificare. Asta nu i-a impiedicat. Dar nici nu fac apologia autosuficientei si a autodidactului. Eu am avut 5 ani de practica intensiva. Altii poate nu doresc sa astepte atat si tot poate- nici nu-i de dorit.
Tine-o tot asa!
eu te citesc cu placere.
@cmaxic: multumesc mult!
@cmaxic: multumesc mult!
Trimiteți un comentariu