O trecere prin Pitesti cu oameni tineri si vinuri batrane

Si asa am ajuns pe Valea Oltului si intr-un final inserat la Pitesti. Aici ospitalitate, copii jucandu-se, pastravi si pastrame rumenindu-se si vinuri bune peste tot. Serios, la Ionut Popescu e casa vinului, o concentratie mare fiind la poarta, unde exista un magazin foarte bine dotat, cu mai toate bunatatile neoase, plus vechituri din lumea larga. Cateva ne-au trecut pe la nas in acea seara. Dan Micuda a fost partas la adunare si puteti gasi notele de degustare pe blogul lui. 

Imi permit, la randul meu, sa fac unele mici selectiuni:

ameteala, ceva?

A servit drept aperitiv un Berlucchi Cuvee Imperiale Brut, spumant italian fermentat prin metoda clasica din chardonnay si pinot noir, de o calitate foarte, foarte buna! Nu sunt de acord cu Dan in ce priveste comparatia nefavorabila cu champagne, eu unul incercand cel putin doua nume mari din celebra apelatie franceza mai putin bune decat acesta. Deci aviz amatorilor!

Tondonia tinto 1984, de la Lopez de Heredia,  s-a prezentat bine, cu aromatica previzibila pentru varsta sa, de padure toamna si usoare tuse de foaie uscata de tutun si marochin. In gust baubil, agreabil, plin de dulceturi si acadele, destul de lung pe final, cu note glicerinoase, persistente. Nu mai trebuie asteptat prea mult cu aceasta Rioja de linie. Daca imi amintesc bine e o crianza, deci nici macar reserva! Oricum pedigree-ul producatorului s-a vazut si iata- chiar daca nu e cel mai bun produs al cramei l-am putut bea cu succes dupa aproape 30 de ani! 

Vegaval Plata Grand Reserva 1993 un DO Valdepenas (de la Bodega Miguel Calatayud) serios, cu nas de piele, tabac, si un gust de fructe rosii suculente, cu taninuri fine, dar prezente, cu tuse picante, de condimente si o parte vegetala aromatica. Finalul e dominat de impresii de fruct dulce-acrisor, semn ca vinul e inca in viata si mai are satisfactii de oferit. O surpriza neasteptat de placuta prin amplitudine si echilibru si un semn ca nu numai Rioja si Ribera del Duero pot oferi vinuri mari.

Fac mentiunea importanta ca aceste doua vinuri spaniole se pot cumpara de pe Vinescu.ro, alaturi de multe altele.

Geiben Thornicher Ritsch Auslese 1976 s-a prezentat destul de bine, e in continuare un vin bun (iata o impresie din martie 2012), dar mi se pare ca incet-incet se apropie recomandarea "a se bea acum". Parca a mai pierdut ceva din persistenta citrica, aromata si mieroasa de pe final, dar e in continuare un riesling stas si o afacere buna. 

O hai sa-i zicem "batranica in devenire" a fost Cuvee Charlotte 2002, cunoscutul vin al celor de la SERVE Ceptura. Desi nu a fost bine plasat in coada degustarii, din vina noastra evident, parand mai greoi decat indurau papilele la acea ora si in respectiva filiatie, cu notele sale confiate, pline, corpolente si dulcege- nu prea surprinzatoare avand in vedere ca e un blend de feteasca neagra si cabernet sauvignon, totusi ceva surprinzator a oferit: vivacitatea. Exista inca taninuri sanatoase si un pic de zvac datator de sperante si pentru cativa ani de acum incolo. Doar ca intuiesc o aromatica din ce in ce mai glicerinoasa, dulceaga, cu gemuri si dulceturi. 

E drept ca in memoria mea afectiva nu vinurile vor ramane. Cel putin nu pe termen lung. Finisul cu cea mai mare remanenta il va avea intalnirea in sine, cu doua fetite jucandu-se cu papusile lor si parintii vorbind nerozii de oameni mari la masa. Si credeti-ma cand va spun ca nu a existat un  loc mai potrivit si mai natural pentru o sticla de vin decat pe acea masa, in acea seara.