Despre lucruri omenesti, biserici si o feteasca regala care imbatraneste frumos

Am fost la Iasi in acest weekend. Am fost pusi la zid de un preot, in pridvorul unei biserici de cartier:) Un baietel frumos s-a lepadat de Satana, aparent si noi odata cu el. Inteleg ca e procedura standard. Poate de aceea am petrecut destul de relaxati dupa. 

Am hranit porumbeii din Piata Unirii, am vizitat imprejurimile a ceea ce in ochii unei fetite de 3 ani si patru luni este un castel de printese, si am urcat dealurile pitoresti de la Barnova spre Casa Olteanu. Care e o casa de vinuri in egala masura cu locuinta familiei parintelui Olteanu, cel care slujeste in satul din apropiere. Vedeti, ce a inceput intr-o biserica in care un copil a sorbit din vinul de impartasanie, s-a incheiat cu vinul din casa unui preot! 

A fost un balans intre divin si mundan care mi-a placut foarte mult. In plus, acest tip de afacere familiala, in care toti membri familiei participa la alchimia vinului, imi strapunge baierele obiectivitatii. E ceva frumos aici, ceva cald si omenesc. 

Vinul  nou, din 2011, se prezinta foarte promitator. Noul Cuvee Visan e mai incantator decat precedentul, cu puternice tuse florale si fructate, nas cu buchet de flori de camp, vii si ametitoare, si cos de fructe cu  mere si persici. Gustul e plin proaspat si impetuos, dominat de para coapta. Un vin seductor, bogat aromatic. 

Aligote pare urmasul firesc al "batranului" 2009, la fel de curat, moderat citric, elegant si firav, desi e o iluzie, mai ales cand afli ca toate vinurile au peste 14% alcool.
Feteasca Regala e un subiect mai ciudat pentru mine. Cand am gustat primele doua sticle din promotia 2009 mi s-au parut bizare, cu alcool iesind asimptotic din cadru, cu final puternic amarui, nu tocmai agreabil. Ulterior, la Vindependent 2011, care a avut loc chiar la Iasi, am gustat alte doua fetesti regale diferite, chiar unul dupa altul. Prima proba- un minunat fresh&fruty, a doua ceva mai molcoma, mai parguita, pe fondul potolirii prospetimii. Dar, stiti cum se spune, nu exista doua sticle la fel, mai ales daca vorbim de vinuri facute cu simt de raspundere si cu frica lui Dumnezeu:)

Acum, direct din cisterna, am incercat 3 feluri de feteasca regala. Prima, un vin inca nestabilizat, a fost ce astept eu de la o feteasca regala- de fapt de la orice vin alb: plin, cu fruct si aciditate. Al doilea exemplar a fost un mic mister. Acelasi vin, aceleasi tratamente, rezultat diferit. O feteasca virata mai spre citric, cu o amprenta aromatica purtand inca detectabile semne ale procesului de fermentatie. Dar sunt convins ca enologul Iulian Teliban va gasi solutii. Si al treilea: feteasca gata de imbuteliere. Un alb cu fruct si final persistent, picant si acid. Cateva luni de stat in sticla ii vor folosi, fara indoiala. Si vom vorbi despre ea, cu siguranta, la momentul respectiv.

E greu sa trag linie intre familia Olteanu, oameni joviali si primitori, si vinurile gustate. Vinurile au fost doar parte din experienta, cum e si normal. Fiica mea s-a jucat cu coarnele de cerb, a privit fermecata via printr-un binoclu, iar parintii si-au impartasit treburi de oameni mari. Sa gusti vinul la crama e ca si cum ai gusta marul direct dintr-o livada. E simplul adevar, poetic, dar si practic. Peste timp, "beneficiind" de neatentia intermediarilor si altele, atat vinul, cat si marul, isi pierd ceva din savoarea initiala. 

Pe drumul de intoarcere de la Barlad, am ales o ruta mai putin circulata, dar mai pitoreasca. E un lucru pe care l-am observat si in alte parti ale tarii- cu cat e mai pitoresc peisajul, cu atat sunt mai sarace asezarile, de ca si cum ar exista un echilibru al frumosului vivant. Partea buna e ca, zona favorabila pomilor fructiferi fiind, poti sa-ti faci provizii de cirese la un pret mai mic decat cel din pietele marilor orase. In fine, dupa atata drum, dupa jefuirea unor soci (da, am cautat in dex pluralul) de aromatele lor flori, numai bune de macerat in marele borcan al tatalui meu, am ajuns acasa. Iar acasa, insetat dupa atata sip&spill, am deschis un vestigiu al anului 2009, o feteasca regala Gramma, produsa cum stiti de Casa Olteanu. Vinul care mi-a placut initial cel mai putin. 

E extraordinar ce s-a intamplat cu el si semn ca vinurile albe seci, bine facute, se pot maturiza satisfacator si in Romania, nu numai prin unele parti din Franta. A devenit ceva mai rezervat aromatic, dar cu un gust mai dens, mai plin, rotund, in care aciditatea si zaharul s-au impletit atat de bine, incat ai impresia ca musti dintr-o gutuie coapta si zemoasa (pe cat de zemoasa poate fi o gutuie, se intelege). Acest fapt, dublat de un final placut, persistent, dulceag si moderat tonic-amarui, cu tuse picante, m-au facut sa-mi para rau ca nu am obiceiul sa-mi revizuiesc punctajele. Are sens sa nu o fac, pentru ca ele captureaza impresia de moment, dar in rarele cazuri cand revizitez vinul, si impresia difera, ma vad nevoit sa mentionez acest fapt. Aceasta feteasca regala 2009, bauta acum, in mijlocul lui Mai 2012, mi s-a mai buna ca niciodata. De 83-84 pct., pentru credinciosii ratingului. Poate ceva mai mult pentru ceilalti:)

In concluzie, un weekend plin. De viata.