Rose de Provence. Kaufland. 17 lei

N-am rezistat tentatiei, recunosc. Dupa gewurz-ul alsacian si rieslingurile germane incercate din Kaufland, am ramas doar cu satisfactia ca n-au costat mult. Nu mi-au produs vreo placere, alta decat sa stiu ca oameni de aiurea, din State sau alte tari mai cu motz, platesc si dublu pentru ele. Totusi, in afara de asta, gustativ au parut cam chinuite, lipsite de prospetime/calitate, ducandu-ma cu gandul ca pret de un an au stat prin alte kauflanduri din univers, iar in pragul noii recolte s-au degajat rafturile respectivelor hypermarketuri prin trimitere la dinozaurii din Romania si Rusia.

Totusi ineditul acestor etichete, dar si indicatia geografica respectabila in cazul multora (si fara prea multa concurenta prin alte magazine), m-au facut sa recidivez. In fond, noi pasionatii de vin nu suntem ca tot omul normal care ia o sticla si o consuma linistit, fara sa-si puna problema existentei sau nu a aromelor de lemn dulce si fructe de padure. Nu, ar fi prea simplu! Noua ne trebuie mereu altceva, chiar cu riscul ridicat de a da banii de pomana pe licoarea respectiva. Ceea ce coroborat cu relativa ieftineala a noutatilor din Kaufland duce la vizitarea acestui magazin, in care nu prea obisnuiam sa-mi fac veacul.

De data asta am ales un Rose de Provence, in sticla tipica, voluptoasa. E din 2010, are indicatie geografica Cotes de Provence, si e produs de Gassier. E nitel complicat. Chateau Gassier se vinde ca o afacere de familie, desi parte din colosul francez&mondial Advini (JeanJean, Ogier, Laroche, etc). Ei sunt si negociant-eleveur, sub numele simplu de Gassier. Asta apare pe eticheta. No' amu la ce sa ne asteptam de la un rose de Provence la 17 lei a carui prezentare nu apare nicaieri, nici macar pe site-ul producatorului? 

Ei bine la...lucruri bune! E un vin simplu, dar extrem de baubil, un rose palid, cu nas proaspat de grapefruit si fragi. Gustul e liniar, dar bine construit sub tonuri de pepene rosu, zmeura si capsune mai degraba acrisoare decat aromate. Pe final se aglomereaza mineralitatea si aciditatea sub forma unei senzatii intepatoare, piperate. Finisul e curat, in spiritul vinului, cu note dulci-amarui, cu ceva vegetal, usor tonic, pelinat. Lucrul bun e ca nu exista greutate aromatica inutila, ca la atatea roseuri, ci e lin curgator, light si finut si asta fara zahar prea mult si fara pretentii de temperatura prea joasa (dimpotriva). Si alcoolul e potrivit (12,5).  De struguri nu sunt sigur, dar  probabil e un grenache, cu ceva cinsault. 

E bun de dat cadou, mai ales unor anumite persoane, avand in vedere culoarea si forma deosebita a sticlei. 

Liked it. 80 pct.
Later edit: Sau poate 85 Wine Enthusiast (vezi link-ul lui Ciprian in comentarii).