Vorbeam cu un an si ceva in urma cu un prieten, avand- educational, cel putin- un fundal comun. Spunea ca e nevoie de o noua revolutie, una care sa consume esecul democratiei, "capitalismului". Am pus in ghilimele "capitalism", pentru ca era vorba de o notiune usor alterata de sensul obisnuit, una fortifiata de poststructuralismul francez, in special. Prietenul se considera de stanga, dar din nou o stanga care are aceeasi legatura cu PSD-ul, pe cat are filonul meu liberal cu PNL. Adica, in aparenta, nici una. L-am intrebat de dragul discutiei ce anume ar trebui sa fie revolut? In mod cert, sistemul politic, care nu functioneaza, zice el. Desi sunt usor distrat de excentricitatea opiniilor sale, gandindu-ma la ce consecinte dezastruoase ar putea avea abolirea democratiei, trebuie sa recunosc ca are dreptate. Sistemul contitutional romanesc e atat de intortocheat si pervers incat orice schimbare care sa duca la ameliorarea mediului politic e inoperabila sau in cel mai bun caz necesita asa de multa vreme pentru a fi adusa la indeplinire incat trebuie sa fii un soi de Churchill sau Bratianu ca sa nu-ti pierzi telul.
Ma uit la tv si ma gandesc la amicul meu. Realitatea TV si Antenele mi se par atat de iresponsabile in modul in care alimenteaza convulsia sociala, acest regurgitat in piata publica a nemultumirilor unor categorii sociale, incat evit sa ma uit. Nu ca acei oameni n-ar avea partea lor de dreptate sau ca n-ar exista un numar important de oameni care traiesc la limita subzistentei, si asta trebuie luat in seama de catre guvern, dar modul in care protestele sunt analizate (daca sunt), imi pare un soi de mantra repetata iar si iar.
Remarc ca nimeni nu constata absurditatea situatiei: varful de lance, vocea revoltata care vrea sa schimbe tara este aceeasi pe care o auzim in anonimat, proferand ragusite imprecatii cand urmarim un meci de fotbal la tv. Nu numai in Bucuresti, e peste tot: Iasi, Timisoara, Brasov. Si asta e cel mai infricosator lucru: in '89 imaginea revolutiei era un bloc de oameni: scriitori, actori, profesori. Ea s-a pastrat, ba chiar s-a rafinat in Piata Universitatii din 1991. Si dupa doua decenii cine sunt si cum arata purtatorii nostri de cuvant? O hoarda rarefiata pentru a nu se rani singura cu bordurile smulse si aruncate spre jandarmi, membri galeriilor de fotbal, anonimii cu fularele la gura, ca sa nu poata fi indentificati cand fura iphonul din magazinul spart? Atat de rau am ajuns? In fond ce sa ne mire. Decerebratul cu un singur scop in viata: anihilarea celuilalt trib, si toate triburile unite impotriva morlocilor jandarmi. Sa ne mire ca de ani de zile stirile din fotbal au incetat sa fie stiri din sport, ci pe o durata egala cu a adevaratelor stiri debiteaza iar si iar aceleasi nimicuri despre iubitele fotbalistilor, despre patroni de cluburi lipsiti de orice educatie? Pana la urma aceste proteste sunt o palma adusa "societatii civile" institutionalizate. Iata! Cel mai organizat protest nu a fost al vreunei ONG, ci al unor baieti caliti in lupta cu ordinea, cu statul de drept. Sigur, au dreptul lor la opinie, frumos si muzical scandata. Doar ca nu ma intereseaza pe mine.
Si dupa 2-3 minute de informatii deformate, ca sa ma exprim deconstructivist, imi aduc aminte ca impotriva debilitatii exista un remediu simplu si sigur. Si atunci apas butonul "on" al cititorului de e-book-uri si ordinea dumnezeiasca a randurilor in pagina contrasteaza atat de tare cu nebuloasa calamandroasa de pe ecranul TV-ului, incat sunt convins ca cele cateva pagini citite, desi nu un panaceu, reprezinta pentru minte exact acelasi lucru ca paharul de vin rosu pentru inimile noastre.
Asa incat permiteti-mi sa vi le recomand pe amandoua. Zilnic.
14 comentarii:
Ai dreptate..protestele din ultimele zile cred ca au mai omorat unul dintre putinele vise frumoase care mai ramasesera. Am citit mai multe editoriale in acest sens in spatiul virtual. Nici Piata Universitatii nu mai e ce-a fost o data...atat ca fenomen cat mai ales ca participanti.
Oricum, intr-un fel sau altul, ne dadeam seama fiecare ca ramasese doar un vis. Ce se intampla acum este doar confirmarea sau infirmarea, depinde cum o privesti...
Off topic: butonul de "on" e sigura chestie care ma deranjeaza la Kindle..termenul corect cred ca ar fi "slide" nu "press" in cazul de fata..:)
@Dan: trebuie sa subliniez ca nu protestul in sine este rau, chiar daca evident "defocalizat", pana la ilizibil. Ba dimpotriva, oamenii ar trebui sa iasa in strada mai des pentru ceea ce cred. Chiar daca nu e de interes general.
offtopic: la al meu e chiar un buton care se apasa, in latura de joc, printre iesirile usb si audio.
Corect, nu ideea protestului, dar cine a ajuns sa o puna in practica..:)
Offtopic: Eu am versiunea mai veche cu slide...
Si eu am viziuni puternic liberale, dar cred ca Bratienii se rasucesc in morminte vazand ce a ajuns partidul lor :(
@Ciprian: Don't get me started...:((
Asa, repede:
1. Niste golani si derbedei de suporteri. E cunoscuta placa. '90 parca... Le dau un sfat de imagine haimanalelor care se mai gandesc la piz*eala cu mascatii : sa poarte in piept ecusoane cu "suporter"! Va fi de efect!
2.Nu suntem cu nimic mai deosebiti decat Ceilalti: buleala e si in Franta si in Grecia, proteste in Anglia si Spania, Occupy Wall Street in Us, ca sa nu mai vorbim de arabeti.
3.Nu "white collaru" a facut revolutia sau ce i-a premers (Brasov, Cluj-Napoca) ci in mare parte muncitorimea si pe alocuri golanimea (Dan Iosif &co).
4.Avea dreptate cred un francez: capitalismul a paralizat dicursiv orice tentativa de simptomatizare a lui: te apuca bazdacul, dai cu pietre da nu stii de ce. Unde sunt vremurile cand dusmanul era clar: comunismul.
5.Si asa, dragii nostri sa inchide4m geamul, sa tragem perdeaua, sa ne turnam un pahar de vin bun, si sa ne afundam cu o carte buna, in fotoliul nostru confortabil. Tanti Ludmila va ureaza: Noapte buna! :))))
Of, micule revolutionar:) Un sfat: pastreaza sticlele goale de vin, molotov-ul nu se poate face din pet-uri de bere. Asadar, adevaratii revolutionari sunt bautori de vin:)
E insuportabil sa traiesti intr-o lume fara dusmani, vorba lui Bruckner. Iti vine sa strigi "I'm mad as hell and I can take it anymore", dar statul de drept nu te ia in seama fara o cerere scrisa bine motivata. Apoi ca valutistul din fata de la Inter a fost in linia 1 e firesc: iesea de la munca si pac- o revolutie.
5. Nemultumiri am si eu multe. Sigur nu cele cu pensia sau salariul de la stat diminuat. Ma deranzeaza colapsul sistemului sanitar sau cel de invatamant. De ce au inceput protestele? Pentru ca marele sef manca chipsuri si se uita la TV, si l-a vazut pe Arafat avand opinii "personale". Au fost mici manifestatii de suport la Tg Mures si Cluj si dupa asta ce stie toata lumea. La noi nu se iese in strada pentru principii (ma intreb daca asta se intampla undeva). In strada se iese pentru ca nu ai ce manca, sau nu ai treaba in alta parte, sau pentru ca sentimentul de insuportabil e mai suportabil intr-o multime.
Si da, si in '90 au fost celebri golani, dar eticheta contrasta foarte tare cu continutul, si n-a fost prea convingatoare. Acei golani n-au spart magazine si n-au incendiat chioscuri de ziare si masini.
Si apoi, Dragos, articolul meu era despre cum se relateaza protestele, nu despre proteste/protestatari.
Offf, micule reactionar :)) Sigur ca molotovu merge in sticle de vin cum la fel de bine merge si in cele de berica sau de saniuta.
Da, ai dreptate, media cu tot cu comentatorii ei a fost si este la fel de nauca ca si evenimentul reflectat. In primele zile stupoare ulterior deriziune, ambele articulate pe un diapazon de toata jena. Oricat te-ar fi interesat evenimentul sucombai iute sub tirada plicticoseniilor repetitive.
PS Au fost simpatici flacaii aia doi cu "legalizati marijuana". Make love, not war man :))))
Stai sa-mi dreg vocea: ai vazut ce s-a intamplat ieri? Iar au venit baietii veseli.
Remarc cat de greu e sa gasesti informatia cruda, pura, fermentata pe drojdia ei, ca sa zic asa. Aproape peste tot(cu exceptia TVR) gasesti stire dramatizata, machiata, cu intro slowmotion alb negru sau decolorat si muzica de Gladiatorul, adevarul a ajuns precum gustul unui anumit tip de struguri printre vinurile industriale- e si el pe acolo, dar greu de banuit. In rest- gust de butoi(politica editoriala), de drojdii selectionate(analistii de serviciu) si enzime/aditivi (pactul politicului cu mogulii detinatori de goarne).
Ai vazut banneru de ieri "pdl+usl=acelasi rahat" sau cam asa ceva? Excelent! Oricum, e prima miscare romaneasca fara subiect (dar nu fara subiecti) si fara obiect (sau cu foarte multe, ceea ce e tot acelasi lucru).Da dincolo de lucrurile "inteligente" care se pot spune despre ea, reactia mea imediata e de solidaritate. Parca e mai mult adevar sa stai fata in fata cu scutieru' care-ti poate sparge capul decat sa scrii un articol subtil antisistem acasa la caldurica.
Daca te regasesti cu adevarat in aceste proteste sau daca consideri ca statul a intrecut masura, atunci da, be my guest.
Protestele din ultimele zile mi-au mai dat ceva combustibil la motorul iluziilor. 'Sistemul' e o idee si obscura, si vaga. In cazul nostru eu il numesc 'statul'. Si ma bucur ca oamenii au resimtit (ca n-au realizat) in vintre ca statul asta lucreaza in contra lor si-i trateaza numai ca pe supusi, nu ca pe cetateni. Ei resimt acum ilegitimitatea acestui stat. 'Sistemul', 'clasa politica' - prin aceste expresii este vizat statul. Oamenii nu-si dau seama ca ei vor de fapt inlaturarea acestei interconexiuni sistematice de institutii care este statul actual. Coruptia, dispretul total fata de interesele de subzistenta ale oamenilor, batjocorirea invatamantului si sanatatii, aservirea justitiei, reducerea parlamentului la o institutie decorativa (cata vreme guvernul nu mai termina cu asumarea responsabilitatii si ordonantele de urgenta) - toate acestea sunt simptome ale bolii; le elimini, apar altele, poate si mai nasoale. Actualul stat trebuie nu reformat, ci lasat in paragina, abandonat - daca nu avem puterea sa dam cu el de pamant. 'Cetatenii', 'poporul' - urasc incarcatura demagogica a acestor termeni - oamenii ar trebui sa-si construiasca un nou stat si pe cel actual sa-l trateze cu exact atata deferenta cu cat au tratat guvernul in exil de la Viena, al lui Horia Sima. Ce ma deranjeaza este ca oamenii n-ar fi protestat contra 'sistemului' daca le mergea bine, adica ei nu disting nici la cel mai elementar nivel intre un sistem prost si un sistem care produce consecinte nedorite. Cat timp nu sunt consecinte sensibile, calitatea sistemului nu este pusa in discutie; cum nici dictatura comunista n-a fost pusa in discutie pana nu i-a razbit mizeria materiala pe toti. Dar tot e mai bine decat nimic.
Sincer sa fiu singurul lucru bun ar fi ca 500, 1000, 10000 de oameni au dat dovada ca nu sunt oi. Insa de la o multime nemultumita la un scop realizabil e cale lunga. Prea lunga pentru aceasta miscare, cel putin.
Insa pare evident ca statul nu se poate reforma singur. Ar trebui modificate lucruri esentiale, de la Constitutie si pana la legea de funtionare a Parlamentului. Iar factorul unam din aceasta masinarie rezista cu obstinatie la schimbare.
Sentimentul greu de articulat pe care il vad in Piata, poate doar in inchipuirea mea, este ca Statul si Clasa Politica au o mare problema cu reprezentativitatea. Simplul vot, o data la 4 ani, nu e suficient pentru legitimitatea unui politician. El trebuie sa-si alimenteze periodic rezervorul de "legitimitate" facand ceva din ce a promis alegatorilor sai. Ori la noi aceasta legatura permanenta intre alegatori si ales nu exista.
Trimiteți un comentariu