Cabernet Sauvignon Soare 2005 Vinarte. Cura te ipsum

Vinul este ca un sistem audio pentru trairi. Asta mai presupune doua postulate:1. ca vinul trebuie sa fie bun, in aceasta acceptiune sa fie capabil sa amplifice, sa playeze corect si fidel, si 2. trebuie sa ai suflet pentru a avea trairi. Daca vinul este instrumentul care te conduce in santul din fata carciumii, atunci e ca si cum ai da play supersistemului audio cu 24 de boxe, 200 de canale, etc (ok, nu ma pricep prea bine la acustica electronica, dar ati prins ideea, sper) ca sa cante o manea inregistrata pe un dec in sala de asteptare din Insuratei-gara.

Cabernetul Soare 2005, produs de Vinarte in podgoria Samburesti, este un sistem audio de precizie. Urla cat de tare vrei, dar reda incredibil de fidel. Continutul sau este difuz, o materie diforma care se poate modela cu usurinta dupa receptor.

Culoare este un cover-art clasic, rubiniu intens. In nas aromele se schimba random, aproape imperceptibil, la limita dintre precis si imprecis, in crepusculul dintre sigur si incert. E un vin care te pune in valoare sau in fata ingrijoratoarei perspective ca nu esti in stare s-o recunosti. Nasul transmite cand arome vegetale, de legume, radacinoase, plante aromatice, condimente, cand pastarnac, cand ardei verde, cand ciuperci, cand piper macinat, vanilie, note usor iodate. Nu toate o data, ci permutari de x luate cate y, acum apar si dispar, facandu-te sa te simti manipulat de propriile simturi imprecise. Gustul te socheaza cu atingerea catifelata a taninilor lustruiti la perfectie de cele 12 luni in baric. Ciocolata, un pic de menta, senzatii dulci, de lemn parfumat, fructe coapte, chiar episodic nuante sangvinice si vegetale. Finalul mediu poarta condimente, vanilie, fructe de padure, cireasa neagra zemoasa, visina si multe ierburi aromatice.

E un vin complex si profund precum un psihanalist. Nu vorbeste mult, dar e un bun ascultator.

Apoi, atentie!, nu este genul de vin pe care sa-l deschizi, il torni, si-l dai pe gat. Poti face asta, dar te vei intreba pe buna dreptate ce-i cu izul acru, de nesuferit care acopera vinul. Desfacerea cu doua ore inainte va asigura si sambrarea vinului. Tot la fel- temperatura de servire este esentiala. Eu unul as zice ca 20 de grade sunt optime, din punct de vedere al gustului, care se va limpezi si catifela brusc fata de 16-18C, desi trebuie spus nu va rezolva problema unei usoare fierbinteli care apare pe final, si asta la un vin moderat alcoolic (12,8%). Apoi vesti bune si proaste: aciditatea este mare. Pentru un vin de horeca, deci de baut la masa, e ok, dar daca il veti incerca de unul singur, va veti simti stomacul contorsionandu-se. Dar aciditatea mare si taninul barbatesc sunt elementele care i-ar putea acorda o senectute fericita. As fi curios sa-l incerc peste 5 ani. Pana atunci mica chestiune a alcoolului se poate rezolva de la sine.

Trebuie sa marturisesc ca eu unul m-am bucurat doar de un pahar in stare perfecta de functionare, restul s-a irosit cu "setarile", pe parcursul a doua zile, din acest punct de vedere e un vin "dificil". Trebuie multa grija cu el.

L-as plasa, cu toate micile defectele, pe la 86-87pct, ceea ce demonstreaza ca pana si-n anii dificili, cum a fost 2005, cu maiestrie, se poate obtine un vin mare.

Mostra primita de la producator, de gasit in horeca, magazine specializate, pret 60-100lei.