Șpriț. Borviz. Sifon. Apă minerală. "Bem un șpriț, Dorele?"
A bătut așa un vânt pe Facebook si mi-a adus la urechi niste luari de pozitiune ale unor stimabili din lumea vinului (ori numai preocupati de fenomen), cum ca spritul n-ar trebui blamat, subestimat, pus la colt si ca se poate bea sprit "cu mare drag", ba chiar, vorba aia, spritul bun se face cu vin bun, asa cum o mancare de calitate se face doar cu ingrediente de calitate, apa si vinul sunt ca micul si mustarul, etc.
Simtindu-ma un pic nelamurit de opozitie, m-am gandit sa ma dau un pic in spate si sa ma adun.
Pe scurt se zice asa: "Ce-ai dom'le cu spritul? Ce crezi ca-i numai la noi? Si ungurii si italienii si spaniolii cu sangria lor, toata lumea bea sprit sau amesteca vinul cu altele, numai snobii astia puritani ca matale tot infiereaza aceasta traditionala beutura", apoi se trece la "Pai si daca sunt 40 de grade afara, nu-i asa ca merge un sprit? Ca nu prea e bine sa bei un rose de 14,5% alcool?".
Ok, primesc pozitia dvs, dar dati-mi voie sa ma exprim:
1. Argumentul "Racoritor, de vara". Daca sunt 40 de grade o idee foarte buna ar fi sa nu bei bauturi cu alcool in ele. Indiferent ca-i vorba de bere, vin, cocktail cu umbreluta, etc. Nu de alta dar asa racorit cum o sa te simti, s-ar putea sa-ti stea pulsul. La propriu. Chestiunea cu bautul care e musai si ca sa nu te ia apoplexia bagi apa, mi se pare un soi de proto-alcoolism, nu stiu cum sa va zic...
2. Argumentul "Șprit a baut si bunicu' si tata si sa mori tu daca n-o sa beau si eu!". Si scobitul in nas e un obicei adanc incetatenit printre romani, insa asta nu-l face social acceptabil sau bifat pentru a fi valorizat in istorie si cultura.
3. Argumentul "il beau si altii, italieni, spanioli, ca doar n-or fi prosti?". Ba da, adica intr-un fel. Sangria e facuta cu vin ordinar, ca sa-i dea cat de cat un kick si o valoare adaugata. Punem zahar si acid citric. Sanatate curata! Italia. Aperol spritz. Aici se foloseste prosecco si bitter. Da, e o bautura ok, insa e un cocktail, nu vin diluat. Plus ca si nota de plata e nitel cam mare. Apoi hai sa mergem intr-o carciuma din Franta si sa cerem o apa "avec gas", cum am facut eu pe cand aveam 19 de ani. Va dau cuvantul ca amicul francez cu care eram m-a impiedicat fizic sa torn apa in vin. Mi-aduc aminte si acum privirea plina de repros si cuvantul "sacrilege".
De ce e rau spritul si de ce nu i-as aprinde nici macar o lumanare daca ar disparea?
Pentru ca e responsabil de multe rele. Parerea mea e urmatoarea: sfarsit de secol 19, inceput de 20, Filoxera, buimaceala romaneasca, lipsa totala de reactie si coordonare. Replantari cu vii hibride, plus lipsa de cunostinte si grija in vinificatie, rezultat: vin ordinar, repede perisabil. Ca sa-l bei, pentru trebuie sa-l bei, si vorba șprițarului din "Sifonul" lui Pastorel "avem noi vinuri pe care sa le putem bea pure? Daca nu le-am drege cu putin sifon nu s-ar putea bea!", trebuie sa-l "dregi". Apa si vinul ajung in aceeasi situatie ca apa si aspirina. Dai repede cu apa sa treaca amareala.
Zice Pastorel in Vremea, prin 1943, ca sifonul "e inamicul nr.1 al podgoriei noastre. De origine etnica necunoscuta, inestetic si subversiv, guitand si grohaind porcin, nu s-a multumit sa profaneze zamnicul si crama prin oribila mezalianta denumita sprit, dar de la carciuma periferica, unde stapaneste in dictator, a izbutit sa se insinueze pana in restaurantul de lux si la simandicoasele banchete. E prea mult!"
Apoi tot de la maestru cetire, de ce considera nea Jean ca vinul asta alb la sticla e apos? Pai daca pui apa in el, zici ca-i apa de ploaie. Nu e mai bun un auriu spre cioco? Cand torni de sus, ca sa se sparga molecula, se face asa o culoare aurie frumoasa, bucuria ochiului, nu alta! Sec? Pai nu-i bun, ca se face acru si amar. Mai dulce, sa ramana ceva placut pe limba, dupa mix. Mai mineral, mai sobru? Ce-ai, bre? Aromat, muscățel, sa se pastreze aroma! Si uite asa a ajuns vinul din vin- sirop! Poti sa bei siropul "sec"? Pai nu poti, ca e facut sa-l diluezi cu apa. Asa si cu "vinul" in tara șprițului. E bun asa, nu? Face parte din cultura, nu? Sa-l beti voi pe tot!
Citind "O istorie literara a vinului in Romania", de Razvan Voncu (Curtea Veche, Bucuresti, 2013), nu descoperi cuvantul șpriț pana tarziu, in interbelic. Eminescu si Creanga, in racoarea Boltei Reci, nu se intretineau cu șpriț! Dar iata ce găsim intr-un
ziar de limba romana, pastorit de Iosif Vulcan, din Nagyvarad (Oradea-Mare), in 1889, asadar dinainte de Unire! O "Doina de pe Mures", si zice-se in ea "place-mi borvizul cu vin, mandra din satul vecin". E drept ca autorului ii placea si "vinul curat si mandra din alt sat", dar sa ne intoarcem la borviz, care e cuvantul preluat din maghiara pentru apa minerala cu bule. Șpriț, Transilvania, Ungaria, Austria, o fi, n-o fi?
Sa ne intoarcem in ofensiva. A considera șprițul gingas, jucaus, retro, de bon ton, e ca si cum ai spune "hai, ma, ca maneaua nu-i asa rea. Pun pariu ca si Patapievici asculta cate un Salam cand bea si el un șpriț si nu-l vede nimeni". Nu inseamna ca esti snob, inseamna ca esti "normal la cap" sa consideri ca spritul e un obicei prost, chiar daca popular, adanc inradacinat, precum sunt si buruienile de pe camp. Ca sa iasa ceva ca lumea, trebuie sa intri cu plugul si sa dai cu niste prafuri, asa si cu obiceiul asta neaos.
Am uitat brusc cate "beneficii" ne-a adus spritul? Ca si acum, dupa 25 de ani de la Revolutie, ne chinuim sa scapam de mania vinului alb aromat si cu rest de zahar? Ca dupa atatia ani de siropel cu sifon, omului ii vine greu sa bea un vin sec fara sa-i stea in gat, fara sa zica ca-i "acru"? Pai cum ar putea zice altfel, daca atatia ani in care vinul pe care l-a baut a fost fie prea prost pentru a fi consumat in sine, fie prea pervertit, facut tocmai pentru a fi baut cu apa? Vrei ceva cu bule? Ia-ti un frizzante, un spumos, un spumant! Sunt si unele slab alcoolizate, daca te preocupa chestiunea. Dar de unde atata cunoastere, cand pentru omul obisnuit pana si apa e de doua feluri: "plata" si "minerala", de ca si cum bula, adica o mica lipsa, e echivalenta cu magneziu si calciu, iar apa plata e de ploaie, nu e "minerala" si ea...
Eu unul as zice ca noi, mai ales cei care ne dam in barci prin lumea vinului, ar trebui sa fim ceva mai responsabili cu porumbeii. O fi șprițul popular, dar de cand e "popular" sinonim cu bunul si cu valoarea? Populare sunt si asistentele de la Capatos, insa ma indoiesc ca vreti sa va insurati cu ele.
In rest si in final, sa-i dam cuvantul maestrului I.C. Teodorescu, guru al oenologiei romanesti in interbelic, cu o pastișă din "Viile Noastre" (Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1935 in "Cronica viticola a anului. Conferinta tinuta prin Radio la 24 Iulie 1933"). Combate bine venerabilul:
"In Romania, nu conteaza calitatea. Consumatorii nostri, lipsiti de cele mai elementare cunostinte in materie de vin, accepta sa li se prezinte orice fel de asemenea produs.
Se beau cu sifon tot felul de vinuri ordinare, crude, si prefacute, de orice provenienta ar fi. Nu se releva si apreciaza un vin invechit, superior, de origina vestita, prezentat la sticle infundate. Sunt prea putini amatori de vinuri fine si prea numerosi bautori de sprituri.
Cu asemenea consumatori, desigur, nu marfa superioara se va vinde cu pret, caci negustorii nu pot castiga atat de mult cu ea, cat dela una inferioara."
Daca rose-ul de top al celor de la Davino- Domaine Ceptura Rose- este respectabil si in recolta 2014, din pacate anul nu foarte favorabil pare ca si-a lasat amprenta asupra vinurilor rose din gamele inferioare. A nu se intelege ca sunt dezastre, ci doar ca sunt ceva mai putin bune decat cele din 2013, dupa parerea mea, bla-bla (text asiguratoriu menit sa protejeze autorul de intemperii). 
