Iata ceva inedit. In primul rand ca avem de-a face cu o crama noua, Vinca Wines pe numele ei, care exploateaza in jur de 25 de hectare, intr-un loc aproape necunoscut pe harta vinului recent, dar cu veche traditie. Localitatea Carastelec face parte din IG Dealurile Crisanei, mai precis circumscrisa centrului viticol Simleul Silvaniei (de unde- odata- ieseau spumante renumite). Inteleg ca acesta este planul si acum, dar pana la dezvoltare laturii de spumante se produc vinuri linistite (de care vom vorbi in articolele viitoare), precum si o ruda a vinului spumant- anume- vinul petiant. Si acesta are...bule, insa acestea nu provin din dubla fermentatie, ci din fermentatia primara, partial realiza in cuve etanse de inox. Totusi a se remarca ca dixidul de carbon din vinul petiant este endogen, adica provine din fermentatie, si nu exogen (impregnat din exterior) ca la vinul spumos sau perlant. Din alt punct de vedere vorbim de o presiune de 1 pana la 2,5 bari, deci e ceva mai linistit decat spumantul care porneste de 3,5 bari. In ce priveste restul de zahar, vinul este catalogat demisec, dar e vorba de "demisec"-ul vinului petiant, care e diferit de cel al vinurilor linistite. Daca la un vin linistit demisecul insemna 4-12 grame zahar rezidual, la petiant vorbim de 12-30 grame. In acest caz specific e vorba de 15,1 grame zahar rezidual. Mi-as fi dorit sa stiu acestea inainte de cina, dar asta e! ne luptam fiecare cum putem cu propria ignoranta. Alti parametri: 12,5% alcool, aciditate 7 gr/l, inchidere cu filet, 25 de lei pe site-ul producatorului.
In pahar se prezinta intr- o culoare aurie moderata, cu o perlare destul de fina si persistenta. Aromatic e usor de recunoscut soiul (am mentionat ca-i o feteasca regala?), cu arome si mai impetuoase datorate dioxidului de carbon, floral, ierbos si fructat, cu note de piersici si caise. Gustul pastreaza aceleasi repere, are destula finete, dar e socant (in fine, pentru mine a fost) restul de zahar. E drept- anterior studiului- ca traiam cu impresia ca vinul petiant pastreaza aceleasi categorii precum cel linistit. Ei, niste melci au fost cam suparati pe mine din aceasta pricina, dar se exprimau destul de lent. S-a produs un melanj in mintea mea: Ardeal, melci, vin spumant, caldura mare...Trecand peste aceste aspecte, as zice ca acest vin e mult mai potrivit pentru un desert.
E desigur, vioi si de calitate. N-am sesizat "marginile" mai aspre, cum au alte efervescente romanesti.
Astept insa o varianta sec, precum si spumantele. Debutul nu-i rau, sa vedem cum evolueaza.
1 comentarii:
Trebuie sa recunoastem ca in ultima vreme asistam la o crestere a numaruluiu de crame/producatori de vinuri. E un lucru bun. Acum nu stiu ce sa zic , dar daca as fi producator de vinuri si piata mi-ar cere numai demi/dulci nu stiu ce m-as face. Asta e nivelul consumatorului la noi: mult demi sau dulce. Pacat, dar asta e realitatea. Mai avem pana sa trecem pe sec.
Trimiteți un comentariu