Vinul ma urmareste si da peste mine oriunde as fi. Fiind in vacanta in Creta, am plecat intr-o excursie organizata la palatul Knossos (minotauri, regele Minos, etc). La intoarcere s-a dat o raita si prin capitala Cretei (Heraklion sau Iraklio). Si cand ghidul ne-a anuntat ca vizita prin orasul vechi- cel plin de impletituri bizantino-venetiene- se poate completa optional cu o descindere la un magazin unde urma sa aiba o degustare de ulei de masline, vinuri si lichior de mastica, am bifat cu mare bucurie aceasta optiune. Si asa am ajuns la Oinoteka, un wine-bar si boutique modern si cochet, unde am cunoscut un om cu care impart si altceva decat pasiunea pentru vin, si anume- numele. Eu-George- el- Georgios. Degustarea in sine a propus niste vinuri decente, dar fara a ma impresiona in vreun fel, dulcegarii prietenoase, in mare parte. Pe langa uleiul extravirgin de Creta si niste posmagi din paine de secara care trebuie muiati in ulei ni s-a propus si un lichior de mastica de la mama lui - din insula Chios. In fine, dupa ce si-a terminat treaba cu neofitii- l-am anturat, cerandu-i sa-mi faca o selectie de vinuri cretane "top stuff". Foloseste sa-ti faci un mini-cv comunicabil oral in 10 secunde, ca sa stie omul ca nu esti venit cu pluta in lumea vinurilor. Am ales una-alta din propunerile lui, pe langa un assyrtiko de Santorini care mi-a facut cu ochiul, si la final- mi-a zis- asa de la un Georgios la George- ca e musai sa-mi faca un cadou si m-a pus in fata unei alegeri nedrepte- un sauvignon blanc foarte bun versus vinul de azi. Cum sa refuzi un soi indigen, inedit? Care culmea era sa dea ortul popii la sfarsitul secolului 20, fiind reanimat de niste oameni inimosi, cum ne-ar folosi si noua. Oinos Adam, cum se numeste crama, are o plantatie de doar 1,5 hectare cu malagouzia si este localizata la 45 km sud-est de Tesalonic.
Oinos Adam Malagouzia 2013 culoare alb-aurie, strălucitoare, nas de vin fresh. Fructul pasiunii, piersici, grapefruit și coaja de lămâie. Gustul e fresh, cu aciditate vivace, înțepătoare, dar si robust si rotund, cu densitate buna. Final tonic, cu aluzii persistente, dulci amarui, de pulpa de grapefruit. E un vin foarte nimerit într-o seara călduroasă dar cu suficienta calitate si seriozitate ca sa faca fata si la ocazii mai sobre. Are 13% alcool, e sec pana in maduva oaselor si locuitor al unei sticle serioase cu dop lung și competent. 84 pct.
In concluzie, daca sunteti in Heraklion, traversati parcul si la 20 de metri pe o straduta in urcare, o sa dati de locanta cu pricina. Nu stiu ce or fi patit altii inaintea mea dupa ce au primit cadouri de la greci, dar cel putin in acest caz- totul a fost numai de bine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu