Goodwine Aprilie 2014. Return of the White Maiden

Gandurile mele fata de aceasta editie a targului de vinuri Goodwine sunt impartite. In primul rand as remarca ca foarte multe crame susceptibile de calitate nu au participat. Dar nu lipsa este punctul meu de interes, ci aparitia, in premiera, a unor producatori mai mici, sau daca nu mici-mici, macar asa... mai "indie". 

In aceasta ordine de idei am apreciat vinurile de la Domeniul Vladoi, toate bune, proaspete, delicioase si moderate la pret. Nu sunt vinuri ravisante, dar lasa impresia de curat si de tipicitate exemplara. Practic n-am gustat ceva dezamagitor de la ei.

Familia Hetei a prezentat doua vinuri albe 2013, dar am auzit pe multi mirandu-se de bunatatatea mai "vechiului" chardonnay 2011, care intr-adevar s-a facut numai bun! Tamaioasa in sec 2013 parca nu mai e la fel de entuziasmanta ca cea din 2012, dar e un vin perfect baubil, mai rezervat aromatic decat precedenta editie, dar reconfortant la proba practica. La fel de varatec s-a prezentat si un nou cupaj alb din feteasca regala, sauvignon blanc si pinot gris. Se intelege usor ce inseamna aciditatea intr-un vin cu aceste exponate. Am gustat si un syrah si o feteasca neagra in stadiu beta foarte promitatoare!

Balla Geza n-a venit cu mari noutati pe partea de rosu, dar cadarca, cabernetul franc si feteasca neagra s-au rotunjit bine si au tinut steagul sus. Ramane de vazut al carei tari (mai glumim si noi, usor periculos). Am trecut si pe la Nomibo, care au partea lor de autenticitate, dar mai e de lucrat. O contributie la realizarea acestor vinuri a avut-o si Darius Pripon, aka dariuswine, care a practicat acolo, in cadrul studiilor sale de specialitate. As remarca un merlot pe stil beaujolais (bine pe cat poate fi un merlot asemanator cu un gamay) si o feteasca alba decenta. Am gustat si un vin pelin produs din buruienile din jurul cramei, atipic, foarte putin pelinat, dar plin de alte arome ciudate- mazare sau fasole verde, macese. Vinul pelin e o chestiune pe care ar trebui s-o exploateze mai multi producatori.

Crama Darie (plasati-daca am inteles bine- undeva pe langa Harsova) m-a surprins cu un chardonnay puternic si proaspat. Stenota Winery (Dealu Mare) n-au inca crama, cele trei vinuri prezentate de ei (feteasca alba, merlot si feteasca neagra) fiind vinificate la DDM Urlati. Oricum, vinuri proaspete, fruste, fara brizbrizuri si fara preturi mari. M-as antura la o redegustare a fetestii albe. De la Via Sandu (Dragasani) mi-a placut cramposia. Un vin de voie buna adevarat. Tot de acolo, nu pot sa nu remarc caberneturile Avincis. De la Liliac am apreciat albele (sauvignon blanc, feteasca alba, feteasca regala)- vinuri serioase, tipice si care arata de ce zona respectiva (Lechinta- Batos) este considerata foarte buna pentru albe.

Trecand spre firme mai mari sau macar cu mai mare expunere si experienta- as aminti de prezenta mult mai consistenta a celor de la Vitis Metamorfosis- vinuri comerciale solide, din care se desprinde in sauvignon blanc 2013 inca neplasat intr-o gama anume- sau minigama Cantus Primus- acum si cu o feteasca neagra 2012 in lot.
La Casa de vinuri Cotnari am apreciat in primul rand busuioaca sec 2013 din gama Colocviu care a reusit sa captureze "nasul" ilustru al busuioacei, dar si sa livreze un gust fresh, curat si racoritor. Apoi feteasca alba, foarte robusta dar si fina. Si tamaioasa e buna, dar parca prima (2011) a fost mai. Pana la urma e bine ca exista si astfel de diferente, ca doar nu sunt toti anii la fel.
La Jidvei mi-a placut cel mai tare si mai tare...fata in iarba 2013:) Sigur e un vin aromat (doar e un muscat) cu un oarece rest de zahar (vreo 8 grame), dar gustandu-l nu poti zici ca-i rau sau ca l-ai refuza categoric in pahar. Si gamele superioare s-au prezentat bine, Ana si Maria (vinuri din 2011) tinandu-se destul de bine, mai ales chardonnay-ul. La Gama Nec plus Ultra un plus de prospetime n-ar strica. Sunt vinuri intense, rotunde, dar parca lipseste zvacul care sa te faca sa intinzi mana dupa pahar mai des. Si un Mysterium alb 2013 mi-a placut- un cupaj cu sauvignon blanc, muscat si feteasca regala. 


SERVE a adus feteasca neagra Terra Romana 2012- la fel de mustoasa si picanta precum in anii precedenti. Sta foarte bine in nivelul sau de pret. Insa surpriza mare a venit de la o feteasca alba 2013, plasata in gama Terra Romana, din plantatii vechi, si care se duce direct pe primele locuri ale expresiilor din acest strugure larg cultivat, dar prost valorificat. Fermentata partial in baric, cu tuse fine dar si untoase, arata clar ca se pot face chestiuni chiar savante din feteasca alba. Mai ramane doar ca onestul consumator roman sa doreasca sa le redescopere.

Ca veni vorba de feteasca alba, iata ca si Halewood, prin rebrandingul recent- si-a pozitionat un exemplar reusit in gama Floare de luna, vinuri care se invart in jurul valorii de 25 de lei. Partial maturata in baricuri noi din lemn exotic de acacia a oferit si ea o surpriza aromatica si plinatate gustativa. N-am avut resursele necesare, dar o sa aprofundez aceste noi game de retail. Am o banuiala ca se ascund lucruri bune pe acolo.

Basilescu...Schimbarea intempestiva de management la toate nivelurile si-a pus amprenta pe aceasta crama care pozitionase bine acolo sus printre varfurile de calitate din Romania. Iata ca s-au regasit si s-au prezentat cu o gama noua numita Emancipatio. Sunt vinuri de retail, care vizeaza un segment popular, avand in vedere ca avem de-a face cu doua cupaje demiseci- alb (sb+riesling), rosu (pinot, feteasca, cab si merlot) si unul sec (rozeul, cu o componenta inedita- pinot noir si busuioaca!). Sunt vinuri bune la nivelul lor de existenta, prospetimea compensand destul de fericit restul de zahar, acolo unde este, dar mi se par un pas inapoi din punct de vedere al imaginii. Sigur ca materia determina constiinta, vorba lui Marx, aspect vizibil atat din canalul de distributie ales pentru aceasta gama, cat si din tipul de vin produs. Inca asteptam de la Otilia Chirita editiile noi din Ingeri si Golem-urile, sau daca nu se vor numi asa- oricum ceva maiastru. Feteasca din gama Eclipse se prezinta bine, deci exista premise! 
Averesti-ul merge ceas! Aceleasi vinuri proaspete, de vara, cu aciditate mare, aceleasi preturi decente. Am gustat in premiera si primul "international"- un sauvignon blanc- foarte tipic! Noua zghihara si noul cuvee- la fel! A aparut si o busuioaca demidulce, care compenseaza prin prospetime si aciditate aromele si dulceata caracteristica. Tot respectul!

Pe unde am mai fost? Sa ma gandesc. Ah, Oprisor! Am gustat Ispita 2011, un cupaj misterios. Bun, dar foarte, foarte scump. Oricum, cine il are, sa stea linistit: dupa ce am analizat probele din dosar i-am dat 10 ani cu executare la beci :)
La Senator am gustat un Occultus 2007, cupaj de cab, merlot, feteasca si babeasca, cules tarziu- Husi. Un vin bun, serios si de perspectiva (desi nu e de azi, de ieri oricum) dar tot cu un pret datator de frisoane- Am auzit "100 si..." n-am mai fost atent la restul. Feteasca alba Hereditas 2012 se prezinta bine, am gustat o Sarba 2011 din gama Glia venita totusi cam tarziu dupa recolta, dar cu toate acestea mai are rezerve de vivacitate. Eu unul astept seria noua de babeasca, fiind un fan. La
Domeniile Ostrov am gustat cabernetul 2011 reserve- un vin bun, la un pret mai putin "premium" decat prin alte parti- si un chardonnay 2012- tot reserve, destul de fresh si mai liber de baric. Au o noua gama- Naiada cu o feteasca neagra in prim plan, dar nu mi-a lasat o impresie foarte vie. La Ostrov apreciez sincer vinurile din gama entry-level, de 12-15 lei, care nu pot fi numite altfel decat curate si corecte.
La Alcovin Macin am gustat un Renatus alb 2013, cupajul alambicat de sauvignon blanc, chardonnay, tămâioasă si muscat. E un vin bun, dar parca ceva din complexitatea deja remarcatului 2011 s-a mai pierdut la noua recolta. Sa mai amintesc de un chardonnay Curtea regala 2013- vin proaspat si crocant, de o feteasca neagra din aceeasi gama, fresh&fruity, si de un riesling de buget mic- Pelegrin 2013- mai degraba vegetal si cu usoare tuse glicerice si ceva inflexiuni minerale care-l eleveaza peste pretul sau.
 La Vinarte am incercat cateva vinuri din gama Terase Danubiene, proaspete, curate, si am banuiala si la un pret de lista mai mic decat cel previzionat la lansarea gamei. Oricum, si daca aduceau numai Soare si Prince Matei tot ar fi fost aglomeratie la stand. Ah, am trecut si pe la Agricola Stirbey, unde am gustat doua vinuri. ;-)

Intrucat mi-am propus sa gust licorile romanesti in principal, nu m-am aplecat prea tare asupra vinurilor straine. Totusi mi-a fost imposibil sa nu m-a las purtat de val, gustand si cateva exemplare de import. De regula foarte bune. Despre ele in alta editie, ca sa zic asa. 

As mai trage o concluzie, desi dupa citirea titlului e clar ca s-a dus factorul surpriza:  primavara aceasta feteasca alba e noua feteasca neagra:) Iata, am pomenit de o groaza de ori de o feteasca alba sau alta! Si acest fapt, pe langa intalnirea cu multi prieteni, a fost unul dintre punctele importante ale targului.

O romanta lenta cu Feteasca Regala 2013 Gramma

Olfactiv ne intampina o atmosfera pastorala, de baloti de lucerna, zarzare si para, un iz floral, campenesc, frumos parfumat.  In gust regasim o textura buna,  densa dar delicata,  cu accent pe aciditate, cu note de mar si cirese albe.  E un vin cu lungime buna.  

O feteasca regala autentica, usoara (11,4% alc.), diferita de anii anteriori, pentru ca si anul a fost diferit. Nu a existat o concentratie mare a zaharurilor ca in anii anteriori, dar cu toate aceste vinurile Gramma din 2013 ofera o concentratia aromatica foarte buna. Bravo. 85.

Mi-a amintit de estetica plina de culoare si infuzata in melancolie a regizorului chinez Kar Wai Wong, din pelicula Fa yeung nin wa (in traducere engleza In the Mood for Love). Ritm lent, apasator, delicat, cu multe scene in slowmotion, acompaniate de o muzica melancolica, hipnotica. Pana la urma filmul aparut in anul 2000 a ajuns aproape clasic, asa ca ma indoiesc ca sunt multi dintre voi care nu l-au vazut, dar daca cumva v-a scapat, va rog sa luati grabnic masuri reparatorii! Pentru mine, chiar daca mi-au placut foarte mult si celelalte filme ale regizorului chinez (2046, My Blueberry Nights, The Grandmaster), acest In the Mood for Love mi l-a fixat pe Kar Wai Wong in panoplia regizorilor care se regasesc pe lista scurta a atentiei mele cinematografice.

PS: Sper sa nu se supere artistul plastic Horatiu Malaele, cel care a semnat ilustratia etichetei, ca somelierul cultural de serviciu nu a asociat vinul cu Nunta Muta, filmul regizorului...Horatiu Malaele. Azi ploua, iar emisfera comica a fost napadita de cea melancolica. Oricum, in alte circumstante, presupun ca cele doua ar merge de minune impreuna. In fond, ilustratia este o trimitere la filmul maestrului si la actrita principala- ieseanca Meda Andreea Victor.

Vinul din pastile. Myth busted...unbusted

De cate ori n-am auzit intr-o conversatie despre vin ideea "toate vinurile astea din magazine sunt facute din pastile"? Ca ar exista o pastila magica care pusa intr-un pahar cu apa precum o vitamina C efervescenta va produce in cateva secunde o bautura alcoolica? 

Multi autori cu o experienta incontestabila au scris despre aceste mituri care graviteaza in jurul vinului. Principala problema in cazul vinului din pastile ar fi alcoolul. Ni se spune ca alcoolul e un lichid, el nu exista in stare solida si prin urmare nu poate exista o "pastila" care sa incapsuleze tot ceea ce face un vin sa fie un...vin. Iata cateva articole pe acesta tema:

10 mituri despre vin. Catalin Paduraru "realitatea confirma ca nu face nimeni vin aruncand, conform mitului, o pastila intr-o caldare, pastila care, dupa teoria in cauza, ar elibera si alcoolul necesar… Este hilar si lipsit de orice sustinere stiintifica"

Vinul din pastile. Revista Millesime nr.1/2011, pg 12. Dorin Popa."vinul din pastile nu exista, fiind imposibil de produs si in mod real si in mod legal"

Despre miturile moderne ale vinului. Valentin Ceafalau. Mitul vinului din pastile "nu a fost insa niciodata demonstrat, el existand doar la nivel de zvon. De asemenea, acest mit nu este justificabil si datorita faptului ca in Romania nu prea a existat problema lipsei de materie prima, de struguri."

Catalin Paduraru a atras atentia si asupra faptului ca exista un contra-argument economic. Romania, cum se stie, are o supraproductie de vin, deci nu duce lipsa de materie prima. Ar fi ilogic ca in conditiile unei supra productii sa existe falsificari de orice fel.  Cu atat mai mult cu cat, adaug eu, Statul Roman a reusit sa reglementeze aceste asa zise falsuri, prin sintagma generoasa "bauturi fermentate linistit", care sunt bauturi alcoolice in care se adauga un extract din vin sau din struguri ca sa-i dea lichidului o falsa aparenta de vin. Aici, as zice ca Statul ar trebui sa fie mult mai ferm, dar imi inchipui ca interesele sunt prea mari. Daca te uiti pe etichetele acelor peturi pline de un lichid auriu o sa vezi numai poloboace, butoaie si imagini de hruba, care dezinformeza potentialul cumparator asupra naturii bauturii din sticla. Cu atat mai mult cu cat exista bfl-uri imbuteliate in sticla de 0,75, cu dop si tot ceea ce este in mod traditional asociat ca ambalaj unei sticle de vin.

In fine...sa ajungem la concluzie. Vinul din pastile e o tampenie, e adevarat. BFL-ul nu e vin, nu-l consum si nu recomand nimanui sa-l consume, asa ca nu prea ma intereseza din ce prafuri, arome si alcool e facut.

Dar...trebuie sa va spun cu regret ca alcoolul poate exista si in alte stari de agregare decat lichida. Asa ca demontarea mitului pe latura "stiintifica" nu prea functioneaza. Cum asa? Pai in SUA exista un patent privind alcoolul pudra nu de azi de ieri, ci din 1974. Ati auzit de ciclodextrina? Nu? Nici eu pana acum cateva minute:) Ciclodextrina e o substanta chimica din familia zaharurilor care are, printre altele, proprietatea de a absorbi alcoolul. Ciclodextrina este solubila, deci intelegeti fenomenul. 

Nu este o chestiune pur teoretica- exista chiar si aplicatii practice aparute pe piata. In Germania a existat Subyou, care intre timp s-a mutat din pricini legale in Mexic. Si acum se pot cumpara cateva sortimente "Subyou be true" cu mentiunea "Alcohol in Powder - Just add Water and enjoy", 4,8% alc.  In Olanda problema a aparut in 2007 si s-a numit Booz2go, un praf care, dupa ce adaugai apa, se metamorfoza intr-o bautura carbogazoasa si slab alcoolizata. 

De remarcat ca n-a fost niciodata un fenomen prea comercial, din moment ce n-am auzit de el pana acum. Respectivele bauturi au incercat in mod imoral sa profite de portite din legislatie si sa vanda aceste produse catre minori. Cele doua tari au inclus insa ciclodextrina imbibata du alcool printre produsele alcizabile si problema a disparut in mod natural. Pentru moment.

In concluzie, vinul din pastile inca nu exista. Exista niste bauturi "sintetice" (BFL-uri) care amintesc de departe de vin. Si sunt mai ieftin de produs decat vinul. Insa acestea sunt etichetate ca atare. Sigur ca un mod de fraudare ar fi ca vinariile de cartier sa vanda vrac BFL pe post de vin varsat. Sau sa boteze vinul cu numita abominatie. Insa ar fi relativ usor de detectat organoleptic falsul, nu ca publicului tinta i-ar pasa prea tare. 

Totusi respingerea mitului vinului din pastile pe baze pur stiintifice nu sta in picioare. Exista iata! alcool pudra, deci putem sa ne inchipuim o "pastila". Insa de la inchipuire pana la realitatea de a putea avea pe un raft din bucatarie un tub de pastile efervescente numite "cabernet sauvignon de Napa Valley 2007", sau mai stiu eu ce nazbatii asemanatoare, e o cale lunga. Sper eu- prea lunga. Sigur ca exista glumite- pudra cu extract de vin alcoolizata, cum este acest produs vandut de o companie specializata in produse de "outdoor" si supravietuire. Sigur nu e "vin", nici in Germania, nici in SUA, nici in Romania- din pricini legale- vinul fiind definit ca bautura fermentata din struguri.

Insa am eu o banuiala ca toate acestea nu sunt sfarsitul epopeii. Iata- acum cateva zile citeam un articol despre un produs care sta sa apara in Statele Unite- Palcohol. Un sortiment de alcool pudra - "made from premium vodka distilled 4 times". Premium vodka, da?

PS:  Sunt curios cam in ce an se va introduce la Concours Mondial de Bruxelles categoria "vin-pudra"

Notorius 2009 Rotenberg si viata de apoi a printeselor din povesti

Merlotul 2009 e un vin bun. Are ce te astepti de la un merlot rotenberg: visine in mai multe variante, in functie de moment si imaginatia degustatorului. Dar visina din visinata nu lipseste sigur. SI as zice ca e singurul indiciu al celor 13,5% alcool.  Gustul continua lucrarea aromatica cu un sentiment puternic de cafea si trufa de ciocolata plus condimente pe final, din care nu lipseste piperul. Pentru un vin baricat 18 luni e surprinzator de viu si suculent.E un vin pe care l-as putea bea oricand (daca as avea 50-60 de lei:), dar e pe un prag mai jos din punct de vedere al rafinamentului decat vinurile Rotenberg pozitionate acolo sus la limita celor 100 de lei. 85 pct. 

De nume si eticheta, ce sa zic, parerile sunt impartite. Mai toata lumea se gandeste la Notorious BIG, rapperul mort, iar cand vede ilustratia...Ciprian a pus poza pe #winelover, care e un grup format in mare parte din straini si nicio reactie n-a fost pozitiva. Ma tem ca ideea e prea contorsionata ca sa se regaseasca lumea cu usurinta in ea.  

Dar cumva imaginea aceasta de contorsionist, de ilustratie de codex medieval migalos ilustrat, m-a dus cu gandul la cartile inflorate, de povesti, care-mi populeaza rafturile de mai bine de cinci ani. Iar impactul de la granita dintre interesant si socant mi-a amintit de viziunea fotografei israeliene Dina Goldstein, intitulata fallen princesses. Cam dau de gandit aceste puneri in scena, nu-i asa? 

Farfurii de peste 90 de puncte la Festivalul Scrumbiei din Galati (2014)

Sa va explic. Am fost unul dintre cei 3 membri ai juriului la concursul gastronomic desfasurat odata cu Festivalul Scrumbiei din Galati. Acest festival se afla din punct de vedere organizatoric la confluenta dintre Programul Operaţional UE pentru Pescuit, Primaria Galati si Dunarea SA (organizator).

A fost primul concurs de acest fel, desi festivalul in sine a devenit o traditie in Galati. In fiecare an, pe faleza Dunarii sunt concursuri de pescuit, gratare cu peste, expozitii gastronomice, acvarii cu sturioni si ale inotatoare aduse de facultatea de piscicultura din Galati, stand AJVPS pazit de un mistret taxidermic enorm, fanfara, buluc de lume mai ales ca, in ciuda prognozei meteo, nu a plouat.

Din juriu au mai facut parte chef Cezar Munteanu, precum si Emanuela Turcu, ziarist si purtator de cuvant al Primariei. Concursul s-a desfasurat in aer liber. Chestiune care a ridicat gradul de dificultate. Ingredientele au fost fixe si nu prea numeroase: peste proaspat si diverse legume. 

In prima parte a zilei s-a desfasurat concursul de "tinere sperante", adica echipe de bucatari in devenire, de la liceele si colegiile de profil din Galati. Si au fost destul de multi, intrucat Galatiul poseda cateva intitutii de invatamant liceal care au specializare in industria alimentara si a serviciilor conexe. Am fost surprins sa gust preparate decente, gatite de elevi de 17-18 ani. In final, pe prima pozitie s-au clasat fetele de la Colegiul de Industrie Alimentară "Elena Doamna". Totusi trebuie sa amintesc ca toti participantii puteau satura pe cineva, lipsind dezastrele culinare, ca sa zic asa. Viitorul suna bine! 

In partea a doua s-au infruntat echipele profesioniste, in mare parte reprezentanti ai unor restaurante cunoscute din oras. Aici a lovit ghinionul zilei de 13, intrucat cu 20 de minute inainte de expirarea timpului, care oricum a fost destul de generos- 2 ore, reteaua electrica a cazut, iar masinile de gatit n-au mai putut fi utilizate. Sigur, asta n-a fost prea cuser, dar in final, trebuie sa spun ca doar privind modul in care bucatarii au facut fata neprevazutului puteai sa pariezi pe echipele castigatoare. Sigur ca pentru unii, mai ales pentru cele cateva echipe care au mizat pe preparate la cuptor, n-a prea existat cale de intoarcere, si eu unul pot sa-i inteleg. Totusi, la degustare, doua echipe s-au desprins net. Locul I a fost adjudecat de cele doua doamne de la restaurantul Gossip (Gina Condurache si Daniela Anton- de la stanga la dreapta foto), care au reusit in timpul acordat sa aduca la desavarsire nu mai putin de patru preparate. Dar pentru mine, nu asta a facut diferenta, cat conceptul. Pana la urma a fost o competiție desfasurata pe malul Dunarii, asa ca o scordolea, o ciorba de peste, pestele fript pe langa o delicioasa reductie de ardei rosu si magnum opus al deserturilor copilariei- laptele de pasare au fost castigatoare pentru mine si la unison- pentru toti membri juriului. Puteti sa ma blamati ca n-am surprins "operele", dar de vina este bateria telefonului (rusine Alcatel si chinezilor de la TCL:), dar credeti-ma pe cuvant ca desi preparatele au fost cel putin declarativ traditionale, plating-ul si prezentarea au fost cat se poate de moderne. Locul doi a fost ocupat de bucatarii hotelului de 5 stele- Viva. Desi foarte bune si profi, cum spuneam- diferenta s-a facut in principal la nivel de concept. Locul trei a fost luat de Union Jack, desi, dupa mine cel putin, diferentele intre restul echipelor, in afara celor doua din varf, au fost mici. Dar...de aceea au existat un juriu, fise de notare (apropos- tot pana la 100 pct:) si centralizarea notelor. Sigur ca n-au participat toate restaurantele cu staif din urbe, dar in ce-i priveste pe participanti, recomandarile de mai sus sunt ferme si asumate.

In rest, s-au dat cupe, medalii, diplome. Multumesc organizatorilor pentru ocazia de a-mi petrece o dupa amiaza inedita.

Cu toate acestea, trebuie sa remarc unele curiozitati. Cum ar fi ca festivalul scrumbiei are loc in plina prohibitie, ceea ce a facut ca pentru multi galateni sa fie de fapt festivalul crapului si al macroului. Sa nu mai vorbim de concursul de pescuit, care s-a desfasurat intr-o legalitate indoielnica. Apoi, si asta desigur ca nu e vina nimanui, traditional el are loc de Florii. Cum aceasta sarbatoare nu e ancorata de o zi anume din calendar, se intampla ca insasi scrumbia sa absenteze ori sa-si faca aparitia la preturi prohibitive in farfurii. Anul acesta kilogramul de scrumbie a fost 30 de lei, adica cat tonul proaspat sau calamarul! O scrumbie fripta costa 15 lei, fapt care a cauzat o oarece dezamagire doritorilor. Dar, una peste alta, e o sarbatoare traditionala, care nicaieri nu este mai autentica decat pe malul Dunarii. Si cu fonduri UE sau nu, Dunarea va continua sa curga pe langa oras. Cel putin asta e sigur. 

PS: doi concurenti au propus pe langa preparate si un pahar cu vin. Ca fapt divers, cei de la Viva au turnat un Renatus alb de la Alcovin Macin, iar Union Jack a pariat pe un chardonnay Sole de la Recas. Nice touch! Avand in vedere ca ambele echipe s-au clasat in final pe podium...aviz amatorilor:)

foto: galtour-dunarea, presadingalati.ro

Sylvaner Jean Cornelius 2012 Henri Ehrhart (Alsacia, Franta)

Sylvaner Jean Cornelius 2012, vin alsacian de la Henri Ehrhart, 12%, 19,99 lei in Lidl. Acuma stiu ca nu va asteptati la asta la un produs de gasit la Lidl, dar Henri Ehrhart e chiar un om:) Am gasit chiar si o fotografie cu el pe net! Glumesc, dar intelegeti unde bat. E o afacere de familie, desi probabil si afacerea si familia sunt foarte mari, pentru ca d-l Henri vinde anual mai mult de 3 milioane de sticle. 

Despre sylvaner, presupun ca stie multa lume ca e un strugure cultivat cu precadere in Austria, Germania si nordul Frantei- adica Alsacia. E un cal de povara, nu un armasar. Ce stie mai putina lume e ca Sylvaner e o incrucisare de Traminer si Österreichisch-Weiß, un strugure batran din "clanul" anticului Gouais blanc, care la randul sau e un soi de Adam al speciei vitis vinifera. Si mai interesant e ca originea sa geografica, de unde probabil ii vine si numele, este...Transilvania. Na belea! Zice wikipedia, n-am scos-o eu din joben, sa stiti!

Oricum, avem un vin care, dupa descrierea soiului din canon, pare destul de aproape de natura, de unde probabil si medalia de aur pe care a luat-o la concursul de vinuri de la Macon 2013, unde s-a infruntat cu alti frati de-ai lui. La acel concurs se judeca vinurile pe soi si pe origine si au de unde alege avand in vedere ca se inscriu peste 10000 de vinuri anual, marea majoritate doar din Franta. Asadar cand vedem o bulina, un "macarons" cum ii spun ei, cu distinctie la Macon, sa stiti ca nu-i de gluma. 

Vinul in sine e din soiul rapid curgator, cu aromatica preponderenta de flori albe si fructe la fel- corcoduse galbene coapte, mar golden- treburi din acestea. Miroase a proaspat. Gustul denota o aciditate mai degraba moderata, exprimata gustativ prin note delicate de citrice si mar, tot din soiul golden, daca asa am inceput. Fara a fi in vreun fel complicat sau flamboiant, e totusi destul de persistent in regimul descris anterior.  

81 pct. Sigur ca ar fi fost de preferat un 2013, dar intelegem deja cum joaca Lidl si de ce multi producatori de vin aleg sa fie listati de acest lant de magazine.

Egregio Cabernet Sauvignon 2010 Vincon Vrancea

Egregio. In italiana inseamna "extraordinar", in latineste tot pe acolo- "excelent", deci- intelegeti dvs.- treburi de gen "nec plus ultra". 

Asa banuiesc ca au gandit si  legionarii romani ajunsi prima oara pe dealurile din jurul a ceea ce avea sa fie Cotestiul, unde au gasit trei lingouri de aur. Ca sa sarbatoreasca descoperirea, s-au autoservit cu niste vin local, "baricat" intr-un burduf de piele (asta da idee de packaging). Bastinasii n-au protestat prea tare. Iata o imagine bruta, puternica, salbatica, plin de barbatie, ce sa mai...Sunt atribute identificate pe contraeticheta. 

Nu stiu de ce mi-a adus aminte de benzile desenate din revista Cutezatorii, la care eram abonat pe vremuri.

Tot de pe contra am aflat si ceva nou, si anume ca straluceste in pahar asemenea rubinului Rosser Reeves. Cum universul pietrelor celebre imi e strain, in afara Stelei Sudului via Jules Verne, am dat fuga pe wikipedia. Am aflat aceste amanunte, dar mai pilduitoare a fost fotografia din care descoperim, intr-adevar, o piatra deosebita. Si da, e adevarat, se potriveste cu stralucirea din mijlocul paharului observabila la unele vinuri rosii turnate in unele tipuri de pahare. Vinul nu e violet, desigur, si nici nu radiaza, desi unele "irizatii" purpurii se pot identifica. 

Vinul e de partea cruda si salbatica. Nu e o bruta taninoasa, ci mai degraba un vin dur, in pozitie de drepti, ca sa nu intru in jocul adjectivelor "viguros" sau "erect". Aciditatea mare joaca un rol aici. Aromele sunt cele asteptate, de fructe rosii si negre- visine, afine, coacaze rosii, indulcite putin de un caracter confiat, dar si o impresie gustativa de cafea cafea, sesizabile pentru ca licoarea a stat 6 luni in baric si presupun ca i-a folosit. Alcoolul (13,5) sta bine la cutie, dar contribuie si el, fara doar si poate, la impresia "vanoasa".  

Nu-i un vin rau, ba chiar presupun ca ceva timp l-ar linisti un pic ba chiar l-ar complica, dar pana atunci e un vin care mi-a lasat un "feeling" de 83 pct. Adica, cum sa va spun...daca sunteti fan Vincon si fan cabernet sauvignon, cred ca pentru moment versiunea "grand reserve" de la Beciul Domnesc (iar am tresarit:) e de baut acum. Peste un an sau doi recomandarea mea va fi exact invers. Desi fiind un vin de retail (45 lei) lucrurile s-ar putea precipita acolo printre rafturi mai rapid decat anticipez eu. Oricum e un progres.

Toate bune!