Pe cand Cognac-ul se facea (si) din vin de Vrancea

Acum mai bine de 10 ani un cititor al blogului mi-a transmis scan-ul unei scrisori din 1888 trimisa de un negustor de vinuri elvetian din Galati unei case producatoare din Cognac, Franta. Asta mi-a dat prilejul unei mustoase investigatii, in care am incercat sa inteleg de ce o casa de Cognac dorea sa cumpere vin din Romania. Puteti revedea articolul apasand AICI. La vreun an distanta, acelasi asiduu cititor a mai identificat alte doua scrisori care au redus si mai mult misterul, ba chiar au indicat originea vinului ce se voia a fi vandut: Vrancea.

De fapt, misterul e doar un alt nume pentru ignoranta, deoarece zilele trecute am dat peste un articol publicat in Curierul, ziar din Iasi, in 1889. Este un raport semnat de consulul Romaniei la Paris si vorbeste, printre altele, si despre exportul de vinuri romanesti in Franta. Sunt si alte informatii interesante acolo, insa pentru alta data.

Un mic citat: "S’a importat de către negustorii din Paris chiar vinuri albe din jud. Putna şi vinuri negre din Buzău; în Charentes s’a importat vinuri albe din Putna; în Hérault vinuri albe şi negre. Negustorii cari au importat aceste vinuri au fost în general mulţumiţi de calitatea lor". 

Daca va intrebati ce este in proximitatea localitatii Charentes, raspunsul este Cognac, iar daca va intrebati ce e cu judetul Putna, ei bine, sa zicem doar ca resedinta judetului era la Focsani.

Dubiile sunt spulberate definitiv de un alt pasaj:

"[...] importul vinurilor române ar putea, după calitatea recoltei, sa se desvolte in Francia in mod neîncetat atât in punctul de vedere al consumaţiunei pentru masă, cât şi din acel al fabricaţiunei rachiurilor numite Cognac. Vinurile albe de Putna sunt fórte bune pentra acesta; s’a importat pe drojdii tocmai in scopul de a fi destilate, dar obstacolul stă in enormitatea cheltuelilor de transport şi altele".

Permiteti-mi sa inchei pentru a treia oara un articol cu aceeasi fraza, pentru ca vorba celebra, restul e tacere:

"Atunci cand observam pe lista unei degustari (organizata de aceasta societate de iubitori ai vinului) un cognac Lucien Foucauld "circa 1890" nu putem sa nu ne intrebam daca prin meadrele rafinate ale acelei licori frantuzesti pur-sange nu se simte cumva o iluzorie adiere de feteasca alba sau plavaie."

Soiurile de struguri din Prahova vazute din Brasovul anului 1874

Jurnalul academic in limba romana "Transilvania" apare din 1868. Intai la Brasov, mai tarziu la Sibiu. Exista si astazi fiind editat de Muzeul Astra si si-a pastrat caracterul cultural si stiintific. 

Intr-un numar septembrie 1874 descoperim un articol intitulat "Speciile de struguri ce se gasesc in viile din Prahova" (pg. 215-218). Dupa cum veti vedea si mai jos, ortografia ilustreaza o anumita etapa in modernizarea limbii române, insa cred ca se intelege in mare ce au dorit sa transmita autorii. In continuare, ne vom referi la enumerarea soiurilor negre. Intr-o "sortie" viitoare vom vorbi si despre varietatile albe. Cei prea curiosi isi pot satisface curiozitatea de pe acum, urmand linkul de mai sus spre textul original.

Asadar:

1. Negru vîrtos Celu mai insemnatu dintre strugurii intrebuintiati pentru a face vinuri roşii. Corda sa este grosa, roşcata; frundiele pucinu despicate , grose st camu perose pe partea inferiora; strugurele are forma cilindrica; bobele săle sunt sferice, pelitia grosa si forte colorata in negru; bobele dungate cu rosiu, interiorulu loru este carnosu. Acesta varietate infloresce si se coce.- tardiu. Merita tota atenţiunea viticultoriloru si ar trebui imultita.

2. Negru moale, numitu in franciozesce Pinot de Bourgogne , — Maurillon noir, — le noirien, — si insula Madera Tinta sau Negra-mola. Acesta varietate face parte din marea familie a strugurilor negri, numita de către ampelografii francesi Pinot, familia care se bucura de mare reputatiune in multe podgorii in Burgundia.

In tierile meridionale sunt prea pucinu cunoscuţi si stimaţi, din causa ca vegetatiunea loru este slaba si producu pucinu. La noi negru-mole este clasificatu intre strugurii comuni; nu se bucura de mare reputatiune, si cu tote acestea vitiele de negru mole sunt in destulu de respandite in Prahova. In Burgundia si Champania sunt forte cautaţi, ca-ci clima le este forte priintiosa. In Ungaria si in Banatu negru-mole si alti struguri dein acesta familia sunt căutaţi.

Negru-mole are vitia slaba; coja sa este erna cam sura inchisa, sau bruna, era ver'a roscata. Foile sunt in destulu de mari, prea pucinu despicate, aspre la partea superiora si neperose la partea inferiora.

Ciorchina este mica si de forme variate; bobele sunt rodunde , de mărimea media , si camu rari, amestecate cu bobitie; colorea loru este violeta inchisa. Vinulu are o colore viua, camu inchisa, si se conserva in destulu de bine, mai cu sama candu nu se lasa se ferba cu ciorchinele la unu locu.

3. Seina, in franciozesce Meunier, pe marginea Rinului Muller Reben, varietate tardia.

4. Timpuria, in franciozesce Maurilon hatif, in Ungaria Jacovics si in nemtiesce Friih-magyar Traube, varietate care se deosibesce mai multu prin precocitatea sa. Se bucura de ore-care reputatiune. 

5. Tiegancusia, varietate care se apropie de negru vertosu. Boabele sale au colore negra deschisa. Maturitatea este media. Gustulu său este placutu; dulce si aromaticu. Are boabe verdi aici si colea, ori-catu de copta se fia

6. Vulpea său Geoglia  in frantiozesce Sarine noire , are vitia grasa si nodurile bine desvoltate ; foile sunt asemenea grase, verdi inchise, intregi, adecă nedespicate, festonate inegalu. Boabele au forma lungurătia, de colore profira său purpuria. Maturitatea este media. Se bucura de prea pucina maturitate in Podgoriile Prahovei.  

7. Coarna neagra, frantiozesce Malvoisie noire musquee, italienesce Malvasia nera di Candia, are corda grosa si lunga , colore cam roşcata , foile neperose, forte despicate si linse, ciorchina de mărime media si de forma regulata; bobele de colore neagra inchisa si de forma pucinu lungurătia, gustu dulce si temîiosu. Vinulu ce produce are o aroma delicata si plăcuta candu strugurii se cocu mai de timpuriu. In Prahova este tardia si produce vinu comunu ; se gasesce prea pucina prin vii, si nimeni nu tiene câ se o prasăsca. 

8. Razachia negra , frantiozesce Raisin perle, are foile despicate; coditiele bebeloru lungi, ciorchina formata din mai multe ciorchinitie de susu si pana josu, bobele de colore negra si de forma lungurătia. Ca strugure de vinu nu este reputata.

9. Nămu reu sau Ceolanu, varietate tardia, cu bobele vinete si de marime media. Acestu nemu de strugure este oropsitu de către toti viticultorii si se gasesce mai cu sama in viile neingrijite.

10. Braghina, varietate rara in podgoriile din Prahova ; bobele sale au colore purpuria, forma olivoida, gustu dulce si aromaticu; se cocu tardiu si produce vinu dulce si de unu gustu delicatu.

11. Tiegancusia, sau Corna roşia, frantiozesce Malvoisie rouge, italienesce Malvasia rossa, nemu de vitia robusta. Ciorchinele suntu aripate, frumose si de o colore roşia deschisa. Forte  frumosa ca strugure de mesa; pentru vinu inse tiegancusia este prea aposa.

12. Vapsitoriu, frantiozesce Gros noir Teinturier, varietate comuna, căutata mai multu pentru a colora vinurile decatu pentru cualitatile sale. Se deosebesce prin foile sale, cari incepu se se rosiăsca inainte de a se coce strugurele, si care in tempulu culesului sunt cu totulu roşii. Ciorchina pe data ce se formaza, dobandesce o colore roşia. Bobele sunt rotunde, indesate, negre. Ca strugure pentru vinu este consideratu de cualitate buna. Maturitatea sa este media, mai multu tardia decatu tempuria.

Dupa cum vedeti, nici urma de Feteasca Neagra sau Feteasca alba. De asemenea, observam niste alaturari presupuse de autori. Negru moale= Pinot noir. Sigur, daca cercetam un registru online, ca vinc.de, nu vom gasi aceasta sinonimie, ci fie =Seina sau Vânătă, fie dupa alt cultivar, chiar Cadarca sau bulgarescul Gamza. Interesant ca si autorul articolului din revista Transilvania, vorbind la pct 3 de Seina, indica o legatura de rudenie, insa tot pe filiera burgunda.  Sunt si curiozitati, sunt doua Tigancuse diferite, Razachia neagra e si Coarna neagra in registre, insa aparent nu cu Coarna neagra romaneasca ci Moldoveneasca, pentru ca par a fi diferite ca soi. E obositor :)

Nu doresc sa vorbesc prea mult despre acesti struguri, in fond nu veti gasi in rafturile magazinelor nicio sticla etichetata cu oricare dintre aceste denumiri. Sunt ca niste vestigii intr-un muzeu de istorie, desi mai exista probabil cultivate pe ici-colo, cum e Negru Vartos in colectia ampelografica a universitatii din Iasi.

Intr-o concluzie, autorul propune aceasta lista dpdv al calitatii: Negru vartos, tigancusa (nu stim care din ele, probabil prima), Seina, Vapsitoriu si Negru moale.

Acum, haideti sa facem o comparatie. In aceeasi perioada apare la Bucuresti "Manualul de agricultură" din 1869 a lui P.S. Aurelianu. Iata ce considera el mai valoros (foto de mai sus). Lasam la o parte soiurile albe (in masura in care le identificam corect) si ramanem cu: Seina, Negru Moale, Negru Vartos, Timpuria, Murga si Vulpea. Sa amintim ca si aici pot apare confuzii, in fond Seina, Negru Moale si Murga pot fi dupa registrele actuale acelasi lucru. 

Desigur, aceste soiuri par din alta lume. Intr-un fel, asa si sunt. Peste cativa ani, filoxera isi va incepe tristul marș prin podgoriile de la noi. Atat mica insecta cat si propria noastra nepricepere, delasare si inadaptare vor face ca multe din aceste varietati pomenite la 1874 sa fie azi doar niste denumiri vetuste. 

Falsificatorii de vinuri din Bucuresti, 1894

Cand "scanezi" trecutul dupa informatii despre vin, uneori gasesti mai mult decat iti doresti. Gasesti imaginea unei lumi, a unui timp, mentalitati maligne etc. Vezi micile seminte in germinare ale unui rău care va cuprinde peste ani planeta. Uitandu-ma la stiri, cumva simt o relevanta pe care vreau sa v-o impartasesc

FALSICATORII DE VINURI

Domnule Redactor, Ziarul Ţara din 5 ianuarie 1894, publica următoarele : «Primăria Capitalei a confiscat zilele acestea «o colosală cantitate de vinuri. «In dezastrul acesta al specialitate! de pun«gaşi, e de observat că maeştrii in arta de a falsifica vinurile, sunt esclusiv jidanii angrosişti. «S’au găsit vinuri despre care chimistul espert «afirma că nu conţin un strugure la vadră. «Fireşte că marfa a fost confiscată, iar negustorii daţi judecăţei». Dacă lucrurile astfel povestite ar corespunde cu realitate nu am avea absolut nimic’de obiectat, căci falsificatoriit rebuesc stigmatizaţi intru cit ei răvnesc la ciştiguri ilicite în detrimentul sănătăţei publice. Pentru ca publicul cititor insa sa fie pe deplin edificat, ţinem a rectifica informaţia căre preducînd cazul la adevărata lui proporţiune.

Este adevărat, Domnule Redactor, că mulţi comercianţi de vinuri întrebuinţează o minimă cantitate de sacharina,pentru a îndulci viţiul recoltat acru. Cestiunea de a se şti dacă aceasta substanţă schimbă caracterul higienic al vinului producând consecințe rele pentru sănătatea publică a fost mai pretutindeni rezolvată in sens negativ. Dacă la 16 Neombrie 1893 consiliul de higiena al comunei București a decis că sacharina nu poate, sub nici un cuvint fi introdusă ca mijloc de îndulcirea vinului, intervine insă o autoritate superioară, căreia consiliul de higiena al comunei București, nu poate resista. Așa, D.tir., Felix, directorul general al serviciului sanitar, a cărui solicitudine pentru sănătatea publică nu poate fi contestată este de o părere contrarie. Prin adresa No. 26.303 din 30 Octombrie 1893, D-sa comunică D-lui medic şef al comunei Iaşi, că, consiliul sanitar superior căruia s’a supus cestiunea, a opinat că sacharina se poate întrebuinţa în dose minime. Rămine clar constant că întrebuinţarea sachatrinei în dose minime nu poate fi considerată nici ca fapt delicios, nici ca fapt ilicit. Dacă sunt comercianţi cari introduc dase mai mari de sacharina,apoi acest soi de indivizi se găsesc între toate naţionalităţile şi nu sunt numai evrei; imoralitatea nu are religie şi nici naţionalitate.

De altminteri cazul ce ne preocupă poate fi invocat ca cel mai eclatant exemplu. Intr’adevăr, la rampa de vinuri din Bucureşti, sunt 25 comercianţi creştini şi numai 18 comercianţi evrei. Agenţii comunali procedind la luarea probelor, au vizitat toate vasele cu vinuriale celor 18 evrei, vizitind pe la 6 creştini numai cite două vase din eite au avut. De ce ? Acest procedeu este o insuficientă îngrijire de sănătatea publică se pare a avea tendinţa pe a ponegri pe comercianţii evrei. Totuşi nu s’a putut stabili de cit acest rezultat . La fraţii Edelstein, din 76 vase cu vin s’a găsit 4 suspecte; la Radu Constantin din 4 vase cu vin s’a găsit 1 suspect; la Lupu, Waserman, din 15 vase cu vin s’a găsit 2 suspecte ; la D. Vasiliu,din 4 vase cu vin s’a găsit 2 suspecte; la B. Carmiol, din 6 vase cu vin s’a găsit 2 suspecte; la Cos. Calinescu, din 4 vase cu vin s’a găsit 2 suspecte ; la A. Ciupescu din 39 vase cu vin s’a găsit 4 suspecte , iar de la D-nii Chiriţescu, loan Constantinescu şi I. Calinescu, s’a luat numai din cite două vase, rămănind cele l’alte vase necercate, fără a se cunoaşte pînă în acest moment rezultatul analizei. Iată, D-le redactor, cum stau lucrurile, fără teamă de dezminţire. Nu putem îndeajuns regreta că comercianţii cari îşi angajează capital şi muncă în comerciu şi căror nu li se poate nimic reproşa sub raportul onestităţeî comerciale, au fost puşi in modul unora cu cari nu au nimic de împărţit şi aceasta fără nici o rezervă.

Mai multi comercianti de vinuri.

in Adevěrul, ianuarie 1894 (Anul 7, nr. 1741-1766)

Nota de degustare, pentru unii muma, pentru altii...

E un articol recent in Decanter (Chris Losch, "Hitting The Right Note") care abordeaza problema notei
de degustare, evolutia acestei "unelte" de la "potabil/nepotabil" pana la standardizarea contemporana via WSET sau CMS, stiti voi, "aciditate medium plus etc".  Puteti sa-l cititi, este interesant.

M-a pus pe ganduri, intr-un patetic mod retro si intro-spectiv. Cand am inceput blogul acum aproape fix 14 ani, am observat felul in care se descriau vinurile pe net: Vinul.ro, Wine Spectator etc. Dupa cateva incercari de imitare, cu lista lunga de descriptori etc am ajuns la o concluzie fireasca: de ce sa le scriu? Pentru propria memorie, pentru comunicarea catre altii, pentru industrie? Ori ceea ce imi facea placere era sa scriu, sa ma exprim, ca sa zic asa. Asa am ajuns la ideea ca voi comunica un vin indicand cat pot ceea ce este, o idee despre pret-calitate, dar si legarea lui de cu totul altceva decat vinul: o carte, un film, o situatie, un meci de fotbal etc. In acest fel, in mintea mea cel putin, puteam parasi fara regrete vinul, un subiect mustos dar limitat, si plecand de la el sa ma duc cat de tare simteam pe câmpii. 

Nu era neobisnuit sa inchei un text despre un vin de exemplu astfel:

Acest Riesling este un vin adecvat pentru mesele colocviale cu sapte feluri, de la noi, merge aproape la orice, desigur cu predilectiile cunoscute: carne alba, peste, fructe de mare, etc, dar chiar si la vorba multa- saracia omului: politichie, discutiile despre nemurirea sufletului, controversa Heidegger-Carnap-Cassirer, apararea Alehin, suprematia lui Batman asupra lui Superman, si chiar oportunitatea pastrarii ca titular a lui Banel.

Uneori creativitatea o lua razna, cum a fost cazul descrierii unui vin ca parte dintr-un interogatoriu la Securitatea anilor '50. Si asa "comunicam " o Cramposie de Dragasani. Alteori, am creat texte literare intregi, doar ca sa ascund in ele o mica nota de degustare. Fiecare episod din Extraordinarele aventuri ale lui Basil Ionescu are un vin insurubat prin viscere. De ce? Nu stiu. Imi facea placere si nu pot decat sa sper ca am transmis asta cititorilor.

Cu asemenea puseuri, era evident ca voi ajunge sa scriu si in Vinul.ro, ceea ce s-a si intamplat in vreo doua, trei luni. Si in Somelierul, Millesime etc. Apoi am umplut saptamanal o pagina de ziar, un an de zile. Nu mi-am schimbat stilul, nu am devenit mai ritos, mai serios, pentru ca vorbim de vinuri aici, chef si voie buna, lautari mierosi, hai, noroc, cumetre!, nu despre holocaust sau mecanica cuantica.

Nu vreau sa spun ca felul in care scriam era exemplar, de urmat, mirobolant etc insa asa simteam eu ca trebuie scris si asa imi exprimam abilitatile si stilul cat mai bine.  

Mai tarziu am ajuns sa scriu si altfel de "note". Cand scriam pentru Selgros, de exemplu, textele, chiar daca 90% din categoria un vin-un text trebuiau sa puna in valoare acel produs, ca altfel de ce m-ar fi platit un mare retailer sa dau cu verbul in folosul lui, nu? A folosit si ca am avut libertate editoriala, puteam sa-mi aleg vinurile, erau niste conditii, insa firesti. E interesant cum se schimba tonul cand scrii astfel. De fapt, nu cred ca tonul se schimba, cat perceptia cititorului. Cand asociezi clar textul de un retailer, dintr-o data acelasi text devine publicitar si apar dubiile cititorului. E o mare diferenta intre a fi platit sa scrii si a fi platit sa lauzi, iar diferenta aceasta nu e chiar atat de sesizabila pentru public.

Ca veni vorba, in particular, neasociindu-mi numele cu textul, am scris si note de vanzare, nu de degustare. Din punctul meu de vedere, sunt dificil de scris, pentru ca daca vrei sa iesi din canonul "arome de fructe de padure, exuberant si elegant, minunat langa carne de vanat si steak de vita" si de ce sa nu vrei sa iesi?, e dificil sa transmiti si un adevar despre lichid si un "cârlig" pentru cumparator, dar suficient de succint incat sa incapa intr-un numar mic de cuvinte. Plus ca trebuie sa ai in vedere gama, canalul de distributie, publicul vizat etc. E grele!

Am scris si un meniu de vinuri, de fapt o carte de vinuri. Fiecare vin din meniu (selectia mi-a apartinut tot mie) trebuia sa aiba alaturat un text. O pagina, un vin, un text. Clientul a dorit stilul meu, mi-a transmis clar asta. Nu stiu ce s-a ales, daca s-a ales ceva de texte, dar a fost foarte distractiv si nici banii n-au fost răi :)  Par example:

Negru de Dragasani Reserve 2017 Prince Stirbey #Chill Mood

La un moment dat, in viata trista de adult, trebuie sa va fi intalnit, macar o data, cu o fosta/fost prieten din vechimea mare. Si nu ma refer la foste (ok, pentru restul textului, luati “/fost” by defaut, nu de alta dar corectitudinea politica e obositoare si repetitiva) care inca sunt in cercul de prieteni, ci la cele pe care nu le-ati mai vazut de 10, 20 de ani. La coada de la supermarket, in locul de joaca pentru copii, la o cumetrie de corporatie! Sa zicem ca sunteti abordat cu “salut, ce mai faci” Si tu te uiti cu ochi mari, caci timpul nu e amabil decat cu zeitele, incercand sa-ti amintesti cine, ce, si dupa ce izolezi cat de cat perioada si intamplarile posibile, cam cat de magar ai fost, din moment ce e o fosta. Dupa ce ai un scurt dialog generic, gen “am doi copii, unul de 20 si unul de 15” sau “n-am, m-am insurat cu cariera”, te desparti si ramai usor marcat de intalnire. Poate nu mai stii cum o cheama, nu-ti amintesti exact cum v-ati despartit, sau poate va amintiti prea exact. Efuziuni, nostalgii, furii, regrete etc. Pe scurt, sentimente. Dar filtrate, deja trecute prin terapia memoriei, imblanzite, putin periculoase.

Ei, acest vin este acompaniamentul perfect (dar si alinarea, daca anamneza a fost prea revelatoare) pentru asemenea clipe. Totodata :) merge foarte bine alaturi de fripturi, pastrame, paste cu sos, dar daca totusi amintirile va bantuiesc si taie pofta de mancare, poate doar un mic platouas cu branzeturi? Doar unul mic? Are acea suculenta, eleganta, catifelare si curgere lina pe gat potrivita intemperiilor sufletesti.

Mno, acum e clar unde ma plasez in disputa nota de degustare/text cu aiureli VS o codificare gen WSET, insa nu insemna ca nu apreziez incercarea utilitara a celei de a doua abordari. Chiar daca mi se pare usor inutil efortul. Dar este evident o diferenta intre o descriere pentru entertainment si una profesionala, menita sa comunice o radiografie usor de citit de altii din industrie. Acelasi text indreptat catre publicul larg, in fine pasionati, entuziasti etc ar fi un esec de comunicare, dupa mine. Nu sunt ipocrit, cand trebuie sa-mi notez reperele unui vin, nu o sa scriu ca-mi aminteste de prietena din a noua, ci "lamaita, caise, aciditate ridicata", urmand sa imi las fantezia sa zburde ulterior, in masura in care scopul scriiturii este sa contina fantezie. 

Amu' vad ca articolul din Decanter s-a dus in vinosfera noastra si pe pista "obiectiv vs subiectiv". Trecand peste nevoia de definire prealabila a acestor notiuni, caci fiecare poate intelege nitel altceva,  aici e usor gresit pusa problema. O nota de degustare este doar un produs din comunicarea vinului. Intrebarea mare este daca ceea ce se poate spune despre un vin este rezultatul unei experiente obiective vs subiective. Este receptarea sa ca masurarea  grosimii cu sublerul sau ca descrierea unei opere de arta? Mi se pare ridicol sa crezi ca descrierea unui vin este un proces obiectiv 100%, insa si in al doilea caz, depinde de probitatea receptorului: cum descrii acea opera de arta? Cu seriozitatea unui critic de arta profesionist, educat in acest sens, cu unelte culturale si cognitive potrivite sau ca transcriere a unui impact estetic resimtit? Descrii ce este in masura in care poti palpa acea "existenta" sau ce iti sugereaza, ce te face sa simti? Si in subiectivitate exista un procent de obiectivitate, nu-i asa?

Ei, cam atat pentru azi. Pana la urmatoarea, mai vorbiti si-ntre voi.

Am zis ca Vin la Munte si m-am tinut de cuvant

Brasovul e un oras de partea buna a Romaniei. Sunt convins ca brasovenii au destule de reprosat alesilor lor, insa privit de un venetic, acest oras are o față frumoasa, pe de o parte brazdata de ridurile nobile ale centrului vechi, iar pe alta de pielea tanara si "glossy" a noilor cartiere gandite rational, cu spatii largi, strazi pietonale, multiple centre comerciale si alte cladiri de utilitate publica, cum este de exemplu Cartierul Coresi. 

Si in mijlocul acestui cartier, la intrarea intr-o hotel (Qosmo, pentru cine se intreaba), un pasionat profesionist al vinului, adica subsemnatul, si un italian, expat veteran in patria noastra, atat de veteran incat probabil nici nu mai este expat, se intretin amical dupa ce s-au intalnit intamplator, exercitandu-si viciul comun si azi aproape vetust. Printre pufaituri, ii spun ca bunicii mei erau din satul unde locuieste acum si de aceea am un interes particular pentru vinurile cramei lui. Ii spun ca am fost de cateva ori acolo, la Somova, din judetul Tulcea, pe cand eram mic si ca imi amintesc de gâștele care incolonate disciplinat sub conducerea gascanului sef coborau dimineata la balta, iar seara se intorceau satisfacute de acolo, tot de capul lor. El imi replica ca inca mai pot privi spectacolul acesta, ca are si el gaste la crama si ca in anumite momente ale anului le lasa in vie, deoarece sunt foarte eficiente in combaterea vegetatiei dintre randuri. E o experienta de cativa ani, in care a invatat ca metoda se poate folosi doar in anumite perioade, deoarece in altele, galagioasele pasari isi pot indrepta privirea si ciocul si spre vita de vie, nu doar spre buruienile rasarite intre randuri.

Ei, acesta e motivul pentru care ocazional imi parasesc chateaul luxuriant din Galati, cel mai vechi si minunat oras din lume, un soi de Chinon din "Gargantua si Pantagruel", dar cu accent mai neaos si  șagalnic: ca sa cunosc sau sa ma reintalnesc cu oameni interesanti, vechi sau noi, pentru mine, evident. 

In seara precedenta, la o locanta din centrul vechi dominat de Tâmpa, in anturajul unor mici foarte lungi si a unor halbe de bere foarte scurte, impreuna cu concitadinul Ciprian, confratele de raspandit vorbe  pe internet si nu numai, doi oenologi cunoscuti si laudati, unul pentru performantele la un colos industrial, altul pentru vinuri de doar cateva sute sau maxim o mie de sticle, un somelier exuberant si cu un entuziasm imposibil de temperat, respectiv cu un fost membru al Divertis-ului, arhicunoscut pentru imitarea unui presedinte cu zambet larg, am combatut contondent in hohote de ras despre sexul aricilor si al albinelor, ambele fiinte intepatoare precum spiritul si vorba celor prezenti. Apropos, micii nu sunt la fel de buni ca cei de "la scari" din Piata mare din Galati, caci cum ar putea fi, ce gand nerod!

Asadar, am participat la Vin la Munte, festivalul ajuns la a sasea editie. In ziua dinaintea deschiderii pentru public, am prestat munca in folosul comunitatii, fiind membru in juriul concursului conex. Pentru ca da, aceasta e al doilea motiv pentru care particip la astfel de evenimente: vinul, aceasta serafica si imbatatoare licoare daruita omului de catre Dumnezeu. Si de diavol, de la un gramaj incolo. 

La concursuri sau targuri, pe langa o oboseală si o rutina usor ridicola, marele plus este descoperirea unor vinuri mari si necunoscute, a unui diamant de la o crama mica sau un vin solid de la o crama mare, un vin maret in ciuda prejudecatilor despre provenienta, stil sau soi. Si au fost cateva revelatii! Un Cabernet Sauvignon de la o crama din Minis (Menessi) despre care nici nu stiam ca exista, un Montepulciano d'Abruzzo stratosferic (Maja, din oferta happywines), un Tokaji Aszu Menessy cu final eternel. Apoi, lasand maretia in panteonul ei, mai la nivelul marii, descoperi o pleiada de vinuri bune de la aceeasi crama, gen Fautor sau Familia Darabont, semn ca acolo lucrurile merg bine, pe toate palierele. Apoi vine satisfactia, oarecum placida, a confirmarii in calitate a vinurilor noi de la nume vechi. Alt furmint bun de la Balla Geza, alt rosu cavernos de la Prince Matei, alt alb crocant, taios din vii de peste 100 de ani de la Zaig, nebanuita complexitate a unui Riesling transilvan de la Lechburg sau "doar" o Franciacorta corespunzatoare, un Pouilly-Fume fin, un Pecorino stas sau doar un Aligote de Somova reusit, inca o data. Sau singura ceasla imbuteliata din Romania, facuta de Adalbert Marton, sau Cabernetul lui proaspat lansat cu numele de scena Ichor, noul Mister S. Legend de la Ferdi, un Syrah extrem de reusit, seria Anno 5 de la Licorna si cate si mai cate, pe care doar memoria sau lipsa de timp le tin nepomenite aici.

De aceea, le sunt recunoscator pentru ocazie mai-marelui evenimentului, Daniel Bichir, mai mare si peste respectabilul depozit si magazin de vinuri Le Sommelier Depot, precum si amicului Radu Rizea, el grande peste concurs, Dionis si Caron deopotriva al unor nopti poate prea lungi, poate prea scurte, depinzand de care parte a nurofenului privesti lucrurile.

Si pe drumul de intoarcere spre esticul meu oras, cel atat de indepartat de orice cu semnificatie nationala,  incat daca v-as spune ca mamutii inca rumega la marginea sa, iar giganti dacici zdrobesc ghioceii din padurea Garboavele in martie, probabil m-ati crede, trecand prin marginea Covasnei pe langa cel mai fumagand si insidios omagiu adus ursului Arthur, cel impuscat de printul austriac, adica popasul de la iesire din Ojdula si salutand mai departe, pe drum, indicatoarele inscriptionate "Odobesti" sau "Panciu", am rememorat cu Ciprian cateva episoade din aventura aproape epuizata. Si prin meandrele amintirii trebuie sa fi fost si concluzia ca lumea are multe vicii, insa niciunul nu e mai nobil, mai vechi si mai inradacinat in cultura (si in celulele hepatice) decat vinul.

Radu Rizea, om de verb si de alte particule fluent curgatoare 

Comisia (de la stanga la dreapta): Ionut de la Domeniile Averesti, eu, Daniela Buzincu, George Wine, Serban Gabriel Chinole

Daniel Bichir, omul care a vrut si...a putut! (credit foto bzb.ro)

credit foto: Vin la Munte, @facebook

Bucurie Sauvignon blanc 2021 Crama Pandora (citeste si PS-ul)

"Ah, Bucurie Sauvignon Blanc 2021 de la Crama Pandora din Cotesti, Romania - un vin care te face să uiți de toate problemele din lumea asta nebună și să te bucuri de momentul prezent. Ca să fiu sincer, când l-am văzut pentru prima dată, am fost un pic sceptic - cum să faci un vin bun într-o țară care are o reputație destul de modestă în lumea vinului? Dar a trebuit să-mi schimb rapid părerea, când am turnat primul pahar.

Bucurie Sauvignon Blanc 2021 are o culoare strălucitoare și vibrantă, cu arome de fructe tropicale, piersici și un strop de citrice. Gustul este la fel de plăcut și armonios, cu note de mango, ananas și grapefruit. Finish-ul este lung și persistent, lăsând în urmă o ușoară notă de vanilie.

Nu pot să spun că este cel mai bun Sauvignon Blanc pe care l-am gustat vreodată, dar cu siguranță este un vin bun, mai ales pentru prețul său. În plus, este un vin perfect pentru a fi savurat într-o zi călduroasă de vară, cu un platou de brânzeturi și fructe proaspete.

În concluzie, Bucurie Sauvignon Blanc 2021 este un vin cu un raport calitate-preț excelent, care îți aduce un zâmbet pe buze și îți oferă un moment de bucurie într-o lume plină de probleme. Cu siguranță îl recomand, iar eu îi acord 87 de puncte din 100 - ceea ce înseamnă că este un vin solid și demn de a fi încercat. Îți recomand să-i dai o șansă, iar dacă nu-ți va plăcea, cel puțin vei fi rămas cu o experiență memorabilă. Cheers!"

PS:

Suna rezonabila recenzia acesta? Sigur, daca cineva a gustat acest vin ar putea sa conteste partea cu mango, fructe tropicale si vanilie, spunand ca e mai pe partea clasica de soc si ardei verde, insa sunt mici detalii. Vedeti voi, ChatGPT inca nu degusta vinuri, pentru ca da, recenzia e scrisa de acel AI, dupa comanda aceasta: 

"Scrie un review cu o doza de umor, in stilul lui Hugh Johnson, pentru vinul Bucurie Sauvignon blanc 2021 de la Crama Pandora din Cotesti, Romania. Eu l-am evaluat la 87 puncte din 100".  

Cat scriam acest PS, mi-am zis sa mai incerc o data, indicand pe langa punctaj si cateva repere "organoleptice", astfel:

"Scrie un review cu o doza de umor, in stilul lui Hugh Johnson, pentru vinul Bucurie Sauvignon blanc 2021 de la Crama Pandora din Cotesti, Romania. Eu l-am evaluat la 87 puncte din 100 si am detectat olfactiv flori de soc, agrise, ardei verde, lamaie, gust racoritor, cu o persistenta medie"

Vreti sa stiti ce a iesit! Iata:

"Ah, Bucurie Sauvignon Blanc, cum să nu fii bucuros când ai parte de un astfel de vin delicios? Produs de Crama Pandora din Cotesti, România, acest vin are cu siguranță un gust unic și surprinzător.

La primul nas, veți fi înconjurați de o explozie florală de flori de soc și agrise, cu un strop de ardei verde și lămâie. Un amalgam care, după părerea mea, se simte ca o grădină îmbuteliată.

În ceea ce privește gustul, Bucurie Sauvignon Blanc este, cu siguranță, un vin racoritor care vă va umple cu bucurie, cum sugerează și numele. O băutură minunată de vara, pentru o după-amiază leneșă petrecută cu prietenii, sau pur și simplu savurând o carte bună.

Cu o persitenta medie, acest vin merită cu siguranță un loc în colecția dvs. de vinuri. Personal, l-am evaluat la 87 de puncte din 100 și l-aș recomanda oricui caută un vin ușor și plăcut, care să îi aducă zâmbetul pe buze.

În concluzie, dacă sunteți în căutarea unei mici bucurii în viața dvs., Bucurie Sauvignon Blanc este alegerea perfectă. Încercați-l și veți fi plăcut surprinși!"

E clar ca deocamdata e calibrat sa foloseasca cuvinte mari, vibrante, de impact. As fi curios daca il poti determiuna sa "dea mai incet" tonul exaltat.  

Eu cred ca multe se vor schimba, review-urile la vinuri generate de AI fiind ultima grija a umanitatii, dar imi imaginez o campanie electorala in viitorul nu foarte indepartat purtata de aceste masinarii virtuale. Si cate si mai cate!

PS2: Vinul e 32 lei saptamana asta in Carrefour, redus de la 40 si ceva.

Piata vinurilor vechi din Romania: o tragicomedie

Sunt absolut fascinat de cele cateva grupuri de facebook pe care se posteaza oferte la bauturi, de regula de catre persoane fizice. Vinuri "gasite" prin pivnite din Italia sau de aiurea, sticle de whiskey "de colectie" etc etc.

Vanzatorii sunt foarte impetuosi in stabilirea pretului, gen 120 euro, 200, 800 lei, insa mult mai putin rigurosi in postarea detaliilor care conteaza in evaluarea unei sticle: nivelul de lichid din sticla, starea capisonului, poze clare cu eticheta principala sau secundara, daca exista, cum a fost pastrata si unde, amanunte care pot face ca o sticla de vin sa coste 200 euro sau 20, dupa caz. Adica daca ai un Chianti classico din  1985 cu un nivel de lichid pe la umerii sticlei...sunt sanse mari ca nu a fost pastrat corespunzator si prin urmare ceea ce vei gasi in pahar va fi foarte putin placut. 

Un Nero d'Avola din anii '70? 450 lei! De ce? Habar n-am, dar e vechi si vinul vechi e mai bun, nu?

O alta varietate de vanzatori sunt cei care au cate o sticla de whiskey, cognac sau alte bauturi tari si cer sa zicem 120 euro. "Whisky de colectie, anii 80" sau "vechi de 40 ani". Imi vine sa rad, pentru ca timpul petrecut dupa imbuteliere a unei astfel de bauturi este irelevant, ba chiar cu cat a stat mai mult in vitrina din sufragerie cu atat e mai putin valoros(in afara cazului in care nu e o eticheta de gen editie limitata, care nu mai exista in portofoliul actual al producatorului si prin urmare poate fi atractiva pentru un anume gen de colectionar). Am zis ca timpul e irelevant, pentru ca aceste bauturi nu devin mai bune in timp. Ah daca ar fi fost pastrat in butoaie 20-30-40 ani, atunci e altceva, dar odata pus lichidul in sticla e cam "as good as it gets".  Si cireasa de pe tort vine cand dai un google la eticheta si afli ca marele whisky de colectie costa de nou doar 120 lei!

Si mai fascinat sunt de "expertii" care apar imediat si-si dau cu parerea despre cat face o sticla sau alta. O sticla de Moet NV, probabil din anii 90? 300 euro fara discutie! Daca e Dom Perignon doar imaginatia e limita, ca deh, a auzit lumea de el! O sticla cu mari intrebari in ce priveste autenticitatea, de Clos-Vougeot din 1935 primeste evaluari foarte sigure intre 100 lei si 8900 lei. Si ii vezi cum anunta aceste preturi fara nicun argument, incredibil! 

Apoi e si cumparatorul! O sticla de rachiu de pere din anii 70, cu para in sticla, tot ce trebuie, cu nivel pe la trei sferturi? Imediat vine unul si ofera 400 lei! Ca portofelul lui minte nu are!

Toate astea imi creeaza o stare complexa: pe de o parte sunt amuzat de habarnismul tuturor, pe de alta imi dau seama ca tot bazaitul vinosferei si al publicatiilor de profil e un nimic usor de ignorat si ca mi-am petrecut vreo 15 ani din viata in aceasta bula vetusta.

Nu exista piata secundara la noi, nu exista expertiza corecta, desi cativa cunoscatori ar fi, insa nimeni nu vrea sa le plateasca expertiza. 

Intr-un fel, asta e si societatea in care traim. Pseudo-specialisti care ofera evaluari din burta, vanzatori care habar n-au ce vand, cumparatori care nu prea stiu ce cumpara, dar simt ca trebuie sa cumpere, doar licoarea e din anul nasterii sau alte asemenea criterii de achizitie. Oricum cand o vor deschide va fi fie aproape cognac, fie deja marmelada, nu?

Domeniile Rândunel Pisică

Am si eu niste intrebari existentiale:

De ce la noi sunt atat de multe societati producatoare de vin care au in componenta numelui "Domeniul..."/"Domeniile..."?

Sunt nobili? Toate acele parcele de pamant au fost domeniul vreunui nobil?

Si daca da, sunt foste/actuale posesiuni ale unor nobili, desi cred ca putini pot certifica asta cumva, n-ar fi normal sa poarte numele acelor nobili, printi, boieri, ce or fi fost? Ca al lor a fost domeniul, nu al lui Fane Escu din prezent, care nu e vreun os domnesc, ci doar asociat/actionar principal al unei societati care are in proprietate un lot de pamant undeva!

Dar chiar asa, boierii din principatele moldovene si valahe aveau si ei domenii? Stiau macar ce sunt acelea?

Eu cred ca Parcalabul Cutare din secolul al XVII-lea nici n-ar fi stiut ce este acela un "domeniu", decat in cazul improbabil in care stia latina sau franceza, el avand de altfel cel mult o "ocina" sau o "mosie" pre limba stramoseasca).

Si chiar si asa, mai poti sa-ti faci in ziua de azi un domeniu? Mai traim in Evul Mediu? E statul nostru inca feudal (ma rog, e putin, intelegeti, doar ca fara nobili)?

Intreb si eu cu naivitate pentru ca...ehem:

DOMÉNIU, domenii, s. n. 1. (În Evul Mediu) Proprietate funciară formată din rezerva seniorială, din pământurile țăranilor dependenți etc., care a constituit celula economică de bază în Europa Apuseană. 2. Sector al unei științe, al unei arte; sferă de activitate. 3. (Mat.) Mulțime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafață, în spațiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime și prin faptul că oricare două puncte din mulțime se pot uni printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulțime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de măsură. – Din fr. domaine. Cf. lat. dominium. DEX 2009 

PS: da, da, acest text este un pamflet si trebuie tratat omeneste, fara prea multi sulfiti si adjuvanti! Daca vinul e bun si Fane Escu simpatic, nu ma impiedic eu de putina pomposenie in viata reala! In sensul ca pot sa trec destul de usor peste ea :)