Varvaglione Salice Salentino 2015

Am citit undeva ca acest vin are peste 9 grame zahararuri. Asta ar insemna ca este demisec, la 2-3grame de demidulce, adica un soi de Sange de taur. Respingator, asa-i?

Nu suntem niciodata multumiti de viata nostra. Romania nu e ca afara, Bucurestiul nu e ca Amsterdam sau Londra. Desigur. Insa nu e nici Minsk sau Tunis. Sau Lagos.

La fel, nici acest vin nu e dupa prejudecatile noastre. Este extraordinar de gustos, si la 10 grade si la 20, cu arome dulci de dulceturi de fructe negre (mure, prune, cirese negre), condimente de cofetarie(cacao, vanilie), un gust cremos, dens, amiabil ca un avocat cand cazi la invoiala, si o remanenta durabila, de politician care face si nu confunda prenumele cu pronumele.

Cupaj de Negroamaro si Malvasia (nera), 14%, ~80 lei, 90 pct

Chateau Fourcas Dupre 2015

Listrac-Medoc este o apelatie mica din Bordeaux. Mica, daca ne gandim la Bordeaux. Adica are doar vreo 570 hectare. 

Acest vin din recolta 2015 s-a ridicat la nivelul prestigioasei publicatii Wine Advocate, ai carei review-eri s-au declarat surprinsi de calitatea vinului, inca de pe vremea cand era o mostra de baric, acordandu-i 91-93 pct. 

E un blend de regula egal de Cabernet sauvignon si Merlot (impreuna cam 90%), cu ceva Cabernet franc si Petit Verdot. Vinul marseaza inca puternic pe partea de fruct, cu arome foarte volatile, evidente, de fructe negre si rosii, sa punem in casoleta: mure, afine, prune apoi, din alt registru: tutun, stejar uscat, nuante minerale de gudron si (avem voie sa spunem asta referitor la un vin!?) smoala. Usoare, amabile note de smoala, da? 

In gust partea fructata domina, cu aciditate care face vinul usor curgator. Ceea ce eleveaza lucrarea este impresia de echilibru, semn al unei structuri solide, care (pun pariu!) va oferi potential de evolutie cel putin mediu acestui Listrac nu foarte scump (in media zonei, se intelege). 

E bine!

13,5% 88-90 pct, ~100 lei in magazine specializate si online

Punctele sunt bune, dar nu înlocuiesc papilele. Și nici nu mută dulapuri

Sauvignon blanc cu aromatică rezervată, discretă, de coacăze, flori albe, iarbă, cireșe albe, limonadă. Gustul e plin, robust, rotund, fresh, însă foarte echilibrat. 90 pct.

Scurt, frumos, ați înțeles tot, nu? Să vedem și alte scurte “recenzii”:

Melodie simplă, cu partea de chitara subțire, voce monodimensională, răstită, cu versuri puerile, despre un tip căruia o ghicitoare i-a prezis înainte să se nască că va și mare și tare. 87 pct

Film cu un robot întors din viitor ca să o omoare pe mama viitorului lider al rezistenței umane. Binele învinge. Vizual spectaculos, coloană sonoră bună. 88 pct.

Roman care prezintă povestea un personaj dezechilibrat, oscilând între dragoste și avariție. Nevasta personajului principal se sinucide și nici el nu o sfârșește mai bine. Stil modern, realist. Poate fi ușor monoton. Atenție la bac. 85 pct.

Prieten, necăsătorit, ajută ocazional la mutat mobila prin casă, bea multă bere, mai ales dacă i se face cinste, vorbește mult și face glume nesărate despre femei. Îi place ceafa de porc cu cartofi prăjiți. Potențial mediu. Una peste alta: 84 pct

Cred că trăim vremuri în care lumea nu mai are timp de citit. De fapt nu mai are timp în general. Cum să citești un review de 20000 de caractere la un film, când poți intra frumos pe imdb și vedea ratingul congregat de la 100 de oameni. Reprezentat vizual simplu prin steluțe sau o notă.

E atât de simplu și de încurajator! Iată, văd un film sau ascult o piesa de 9.1! Am vrut înainte să încerc altceva, dar avea doar 7.2…

Sau, wow, poezia asta de pe Instagram, da, cea cu fotografia atașată a unei tinere frumoase are 20000 de inimioare. Trebuie să fie ceva de capul ei, nu?

Uu, uite-l pe ăsta, cu freza lui, are 400000 followeri pe youtube. Tutorialul lui de învârtit spinerul are 95k vizualizări, mama, ce chestie!

Tu, Andreea, ce vrei să te faci când o sa fii mare? Andreea (cu glasul simpatic și pițigăiat al unei fetițe de 8 ani) Eu când o să fiu mare o să fiu influencer fashion și personalitate pe instagram. Nu și facebook? Nah, asta-i pentru oameni bătrâni, cum sunt mama și tata…

Aceasta reducție numerică a esentei nu este nici bună, nici rea. Însă ea trebuie (precum vinul) consumată cu moderație. De câte ori nu se întâmplă ca un vin onest dar fără pretenții să meargă ca uns în anumite circumstanțe, pe când unul complex și amplu să pară obositor?

Și acum, la final, așa cum erau odată rezolvările, scrise mic și invers pe ultima pagină să dăm și noi subiectele:

Anno 2014 Sauvignon blanc Licorna;  Hoochie coochie man, Muddy Waters; Terminator, James Cameron; Ion, Liviu Rebreanu; doar n-oi fi nebun să zic cine este, că poate voi mai muta dulapurile și în viitor.

*articol aparut prima data pe Supervinuri.ro

Nu tocmai o recenzie a...Saint Cosme Les Deux Albion 2017

Cel mai bun lucru atunci cand bei un vin nu e calitatea lichidului in sine, desi cel de azi e demn de toata lauda, pe care nu ma indoiesc ca ceilalti colegi care vor acoperi subiectul o vor reliefa admirabil. 

Cel mai bun lucru sunt povestile, detaliile, parcursul de cunoastere uneori maniacal pe care il anima. In cazul meu, nici n-am ajuns la istoria multiseculara a cramei, proprietatea aceleași familii din 1490. Eu m-am oprit la dop si la inscriptia latineasca de pe el. "Volat fama per orbem". 

Un google mic ne arata ca este atribuită lui Vergiliu (sau Virgil, cum preferati), aparent din Eneida, iar dupa unul mai lung putem nota cartea din care face parte si numarul versului. Marturisesc ca n-am Eneida in casa, desi e in biblioteca parintilor. Groaznic, ce ne facem!? 

Asa ca cer din nou ajutorul marelui web. Insa sa gasim o varianta in limba romana umbland libera pe net e prea mult, astfel ca m-am plans pe facebook si minune! O cunostinta din liceu (Raluca, merci!) detine editura Ratio et Revelatio din Oradea care in 2014 a scos pe piata taman Eneida (in meritoria traducere a lui Dan Slușanschi). Coincidente lichide, nu? 

Ei, vorba lunga nu-i intotdeauna saracia omului, desi face sete, iar dictonul amintit se regaseste oarecum in doua versuri: "Faima, zburind imprejur, peste tot, prin cetatile toate", respectiv "Faima-si ia zborul, vestind toata obstea lor mica, indata". 

Cam ca vinurile de Ron ale celor de la Saint Cosme, nu-i asa, zburatacind creanga prin lume? Si avand in vedere ca sub si in jurul capelei (care e si logo-ul cramei) stau ruinele unei vile romane datate 109 e.n., e de presupus ca versurile amintite vor fi fost rostite rostite vreodata "in situ".  Cel mai probabil, dupa cateva cupe de vin.

Dixit!

Edit: la capitolul detalii "nesemnificative" sunt de acord cu punctajul WS.

Fotbal și vin

(Articol apărut în cadrul campaniei Selgros cauta pasiunea)

Scriu aceste rânduri cu doar câteva ore înainte de fluierul de start al Campionatului Mondial de Fotbal din Rusia.

sursă photo: FIFA.com, autor Mike Hewitt

Acest eveniment are indiscutabil un impact global. Adică doamnă pasionată de patinaj artistic să fiți și tot veți simți o inflexiune în viața dvs., în perioada următoare. Tot o să remarcați etichetele din magazine pline de fotbaliști, mingi și alte simboluri, dacă nu cumva lipsa soțului din peisaj.

Sunteți profesor universitar doctor docent pentru care sportul e doar ceva în legătură cu Grecia antică? Tot o să auziți chiotele și acel ahhh specific ratărilor, de la terasa din apropiere.

Iar dacă ești microbist…ce să mai vorbim, deja ai favorita clar fixată în minte, probabil una din obișnuitele cu trofeul, sau poate ești din aceia care își vor alege ca favorită o echipă mai mică, dar care va practica un fotbal frumos. Întotdeauna sunt din acestea, câte un Camerun, Costa Rica sau România (ups!). Da, marele Of, atât de des pronunțat încât ne-am obișnuit cu el! Romania nu s-a mai calificat la un campionat mondial din 1998… Vă dați seama? Cineva născut atunci are acum 20 de ani ! O generație practic.

sursa foto: FIFA.com. BRONNITSY, RUSSIA - JUNE 12: Street graffiti of Lionel Messi made by Sergey and Mikhail Erofeev nearby Argentina team Training Camp on June 12, 2018 in Bronnitsy, Russia. (Photo by Gabriel Rossi/Getty Images)

Ei, din fericire acel tânăr sau acea tânără poate ciocni azi, la o aniversară sau o serată, un pahar de vin indiscutabil mai bun decât în 1998. Mai ales dacă paharul acela ar fi o medie statistică. Lucrurile stau mult mai bine cu vinul românesc decât cu fotbalul. Fix în acești 20 de ani s-au întreprins modernizări, replantări, retehnologizări, import de know-how și multe altele.

Iar dacă respectivul stă la o terasă și vrea să bea un vin ușor, de vară (eventual făcând chestia aceea despre care nu putem vorbi noi, maniacii vinului, da, cea cu apă carbogazoasă turnată de sus ca să se spargă molecula) urmărind unul dintre meciurile campionatului de fotbal, azi are de ales!

Raion de vinuri, sursa foto SELGROS.ro 

Dacă ne gândim la vinurile din gamele populare de la Recaș, Gîrboiu, Jidvei, Crama Ceptura sau chiar Cotnari, indiscutabil acestea s-au îmbunătățit. Vor fi multe demiseci, însă am banuiala că așa e și poporul român (pardon, poporule!), nu tocmai aspirând spre puritate și fermitate, ci mai degrabă spre confortul molicel al unui ușor rest de zahăr. Or fi și secolele de mâncat baclavale dulci, însiropate, la mijloc, peșcheșul pentru Marea Poartă și alte cutume geo-politice, poate și din anii comunismului.

Dar, chiar și în demisec, lucrurile stau mult mai bine. Nu mai e o loterie să găsești un vin băubil. Sigur, nu vor fi revelații oenologice, vinuri de ținut minte ani și ani, însă nici nu trebuie. Există utilitate și chiar oarece noblețe în a fi un bun acompaniator și nu un solist. Merită și taraful credit, nu numai vocea Mariei Tănase.

Pe când vinurile mari, exclusiviste (pentru a folosi un politicos eufemism pentru scumpe și speram! bune), joacă arareori în echipă. Sunt mai degrabă asemănătoare lui Cristiano Ronaldo. Adică toată echipa- consumatorul și atenția sa, preparatul culinar (căci da, nu prea merge cu alune), ambientul, paharele, temperatura de servire, toți componenții echipei trebuie să se străduie să pună în valoare vedeta. Care va dobori recorduri după recorduri. Mă rog, după mine, adevărata vedetă de la proaspăta (și vechea) câștigătoare a Champions League, nu e băiatul gelat ci unul mic și care nu prea are șanse să facă reclame la șampon, dar care aleargă ca nebunul la mijlocul terenului, recuperând mingi în serie și pasând repede și precis. Adică e și el premium, ca toți galacticii, desigur, dar mai de buget, apreciat însă fără a avea vreodată șansa să câștige Balonul de aur. Cam ca un Pinot grigio de Purcari sau un Fume blanc de la Budureasca. Ah, da, de Luka Modric vorbeam. Și să știți că povestea aia conform căreia la un meci de fotbal e obligatoriu să bei bere este fake-news!

În final, vă invit pe terasa la un vin de vară, prietenos, și vă urez tradiționalul Hai, Argentina!

PS: Dragă Messi, te rog eu frumos, nu mai sta pe canapea și lasă chipsurile, fă și tu ce așteaptă toată lumea, asta dacă vrei să ajungi în panteonul fotbalului lângă Pele și Diego! Ăsta e motivul pentru care o să țin cu naționala ta, nu că mi-ar placea foarte tare stilul vostru de fotbal…

Oradea si al ei Salon Millesime 2018

Dragii mosului, intre 8 si 10 iunie am fost la Oradea. Orasul arata foarte bine, treaba care e rodul preocuparii administratiei locale. Sper sa fie contagios.

Alt lucru care mi-a dat de gandit e ca in acel sfarsit de saptamana se intamplau (cel putin) vreo trei evenimente distincte in paralel: ceva legat de istorie, sub obladiurea primariei, un Color run si desigur - Salonul vinurilor Millesime. Eu unul am facut un 3 in 1, pentru ca ma stiti, mai gresesc scriind de istorie asa ca am alergat la pas domol spre salon, la turul itinerant prin centrul urbei sub indrumarea Getei Bocse, iar slava Domnului, odata ajuns in cetatea Oradea, vinuri bune au fost!

S-au organizat si evenimente conexe, o serie de masterclasuri pentru publicul doritor. Interesul a fost mare, sala fiind plina. Eu unul am bifat doua astfel de excursii, o comparatie intre Romania si Ungaria, teoretica si mai ales practica, condusa de Kormos Zoltan, respectiv soiul Sangiovese dupa Marchesi Antinori, condusa de Alfred Binder.
Daca la prima am pus steluta la Furmintul sec 2015 al lui Demeter Zoltan, vin texturat, adanc, o buna reclama facuta soiului,  la Antinori e intotdeauna o placere sa te intalnesti cu Tignanello (2014) sau cu Brunello Pian delle Vigne (2013). In rest au mai fost evenimente tinute de fondatorul Millesime, Dorin Popa (limbajul nonverbal - elemente de identitate şi diversitate a vinului), Oliver Bauer (degustare verticala Cabernet Sauvignon Prince Stirbey), Adrian Butuc (vinuri din Portugalia, o tara a contrastelor) si Alin Ursu (Masterclass Lheraud, legenda si traditie in Cognac).

Ca o paranteza, desi poate e redundant acum, e interesant de inteles cum s-a ajuns aici. Asociatia Millesime s-a fondat in 2010 sub obladuirea lui Dorin Popa si Cristian Drimba. Astazi au 110 membri cotizanti. Practic s-a transformat intr-un club al iubitorilor vinului, care iubitori in schimbul unei cotizatii anuale pot participa gratis la toate degustarile bilunare ale asociatiei. De remarcat ca desi Millesime este prima si cea mai mare, astazi in Oradea mai sunt inca cel putin doua, deloc concurente, mai degraba organizate ca cercuri concentrice. Iata ca putina pasiune (si un pic de bani) pot in timp "civiliza" un oras pe calea vinului. Intre timp a aparut si revista Millesime, unde am fost invitat si eu sa scriu in cateva randuri. Desi revista apare sporadic, oricine care a tinut in mana un numar poate depune marturie asupra nivelului (ridicat) al continutului.

Salonul in sine a fost intre boltele arcuite ale zidurilor cetatii, ceea ce a asigurat o temperatura buna in prima parte a zilei, dar dupa ora 16, din pricina vremii caniculare, expozantii au avut mici dificultati in a asigura o temperatura acceptabila pentru vinurile rosii. Dar asta se intampla peste tot. Pana la urma nu poti sa climatizezi ambientul la 18 grade.

Au fost prezenti 26 de producatori si importatori. Lista completa poate fi consultata aici. Au fost nume grele ale industriei de profil din Romania, cum ar fi Davino sau Stirbey/Bauer, apoi Oprisor, Balla Geza, Licorna, Corcova, Gramma, Liliac, Vitis Metamorfosis, Avincis, ca sa amintesc alti "corifei". Am privit cu interes cateva din cramele aparute mai recent, in special cele din denumirea generica de Transilvania (Lechburg, Jelna, Aramic, Thesausur, Fort Silvan), dar si din alte parti de tara (Amfiteatru Vitis, Casa de Vinuri Cotnari, Vladoi). Ma tem ca mi-au scapat cateva standuri, dar nu cred ca am o obligatie fata de tara sa degust 200 de vinuri in 6 ore. 

Hai sa amintesc niste vinuri care mi-au atras atentia (cu aceasta ocazie si nu numai): Davino Flamboyant 2014, Licorna Bon Viveur rosu 2014, ineditul vin de desert de la Fort Silvan 2017 (Traminer orange), Corcova Cuvee Racoveanu 2011 (magnum), Spumantul rose Prince Stirbey 2013 (din Novac), SVS 2015 Bauer, Dealul Negru Pinot  Noir 2017 de la Jelna, Smerenie 2015 Oprisor, Ammos Rosu 2017 Crama Histria, Alira Rose 2017, Aristocrat Tamaioasa 2015 Amfitreatru, Balla Geza Stonewine Furmint 2016, CdV Cotnari Castel Vladoianu Feteasca neagra 2015,  Syrah&Cabernet sauvignon rose Anca Maria 2017 Vladoi, Gramma Cuvee Visan 2017,  Lechburg Gewurztraminer 2016,  Liliac Nectar 2016,  Amadoc Pinot noir Thesaurus 2016, Via Marchizului Negru de Dragasani 2016 Vitis Metamorfosis, Aramic Sauvignon Blanc Piatra soarelui 2017, Avincis Cuvee Grandiflora 2014. 

Pe langa acestea, cu greu puteai sa nu remarci importurile cosmopolite de la Winepoint (Muga, Ferghenttina Franciacorta, Chateau de Saint Cosme) si portughezele de la Premium Drinks (Boina, Luis Duarte, Ribero Santo). Daca n-aveai urma de patriotism sau de curiozitate privind nivelul actual al industriei autohtone puteai sa te opresti la aceste doua standuri vecine, amplasate chiar langa intrare, si tot ai fi zis ca a meritat distractia.

Mi-a placut si snackul oficial de la Meatic-ul lui Adi Hadean, disponibil la o toneta din preajma intrarii: pork'n pita. De fapt, mi s-a parut atat de delicios, incat imi vine sa dau o fuga pana la Oradea doar ca sa mai incerc combinatia geniala intre chifla crocanta si pieptul ala de porc maruntit si zemos, cu un sos verde, aromat. Se apropie ora pranzului, cand scriu acestea, scuze!

La capitolul organizare, Bogdan Bocse a excelat, mai ales ca vorbim de ineditul firesc al unei prime editii. Totul a fost bine pus la punct, chiar si pentru umilii muncitori pe frontul verbului online.

Am stat la hotelul Ramada din Oradea, care pare si el cuprins de febra vinului. Exista un restaurant numit Syrah, sali de conferinte cu nume de podgorii celebre, un winespa (yap!), decoratiuni in camere care duc spre vin si destule altele, mici. Desigur, surpriza! patronii sunt membri asociatiei.

Una peste alta, n-a fost tocmai ca la alte targuri la care am fost. M-am simtit intr-adevar onorat si pe langa asta a fost si sentimentul pe care ti-l transmite acest oras, o frumoasa surpriza si un loc de vizitat pe care nu pot decat sa-l recomand. Sunt si cateva restaurante de clasa, unele aparute in proaspatul apărut ghid Gault Millau Romania. Cred ca ideea unui city break intern nu e deloc deplasata. Oradea are aeroport iar pretul biletului nu mai e astazi asa cum era odata.

În final despre Salonul Millesime, ce sa spun...Organizarea a fost la fel de buna ca la orice eveniment de vinuri din tara, fie el anuntat national, mondial sau mai stiu eu cum. Asa ca la anul in perioada aceasta, stati cu ochii pe Oradea, pentru ca, sunt sigur, asa cum a fost in 2018, vor fi multe vinuri bune de degustat si la anul.

Negru de Drăgășani și Merlot 2016 Vila Dobrușa (Avincis)

După atâta teorie și istorie, parcă ar merge și o probă practică. Sigur, ea va fi mai plăcută pentru mine – cel care degustă vinul acum – însă nu e niciun motiv pentru care să nu puteți replica experiența după o vizită în magazinul Selgros din apropiere (textul a aparut initial pe site-ul Selgros cauta pasiunea)

În fața raftului, mă gândesc la facturile viitoare, la grosimea pliurilor portofelului, la ce n-am mai gustat de mult și câștigator la loteria vinului de la cina Lucruri bune a ieșit…(tobe pe fundal)…Vila Dobrușa Negru de Dragașani&Merlot 2016 de la Avincis.

Avincis este o cramă mărișoară din Drăgășani, județul Vâlcea, care exploatează aproximativ 40 de hectare.

Clădirile în sine sunt interesante, cu un conac restaurat impecabil și o cramă care arată ca o navă (nu spațială), inteligent integrată în peisaj. Există și facilități de cazare la fața locului, vinurile nu sunt rele, deci există premise pentru o vizitare mai dedicate și aplecată, ca să zicem așa. Proprietar este familia Stoica (Valeriu și Cristiana). În cazul de față, mai ales, doamna are un rol important, deoarece miezul proprietății este o retrocedare din familia dumneaei. Iar dacă ai pământ la Dragășani, nu prea merge să cultivi porumb sau roșii. Apoi, o influență au avut-o și diverși consultanți, mai ales străini, nu că ar fi ceva benefic apriori în asta, dar adesea se dovedește a fi… aposteriori.

Așadar, vinul în sine este un cupaj/asamblaj/amestec (controlat) din doi struguri roșii foarte diferiți ca origine. Pe de o parte avem Negru de Drăgășani, care nu prea lasă loc de interpretare a originii, deși… Vedeți, această varietate de viță de vie are o dată de naștere precisă. Ea a fost omologată în 1993, la Stațiunea de cercetări din localitate. Era în teste de mai multă vreme, fiind rodul încrucișării dintre Negru vârtos, un rezident secular al Drăgășanilor, acum aproape dispărut din cultură și strugurele georgian Saperavi, soi destul de slab reprezentat la noi, mult mai prezent în plantațiile din Republica Moldova. Oricum e o poveste întreagă și aici, pentru ca se pare că filiația declarată la omologare (de cercetătorii care au creat soiul) nu ar fi confirmată de studiile ADN. În fine, e mai puțin important.

Celălalt membru al ecuației este ilustrul Merlot, unul dintre cele mai plantate soiuri din lume, soi originar după toate probabilitățile din Bordeaux, unde a și fost pomenit documentar prima dată, în secolul 18. De altfel, denumirea susține această teză, provenind din dialectul occitan, de la merlau, în franceza literară merle. Da, ați ghicit: mierlă.

Pe scurt, deoarece simt că atenția dvs se subțiază sub acest asalt de detalii, avem un rezultat onest, un vin sec prietenos, mai ales la temperaturi mai scăzute (să ne înțelegem, mai scăzute decât norma de 16-18 grade celsius, adică 12-14, părerea mea!) și asta, mai ales, deoarece are un caracter mai bărbătesc (oare mai e bine să zicem asta în vremurile astea? Hm…), mai greu, cu taninuri abundente, deși bine crescute, amabile, și care trebuie nițel anesteziat fiind servit mai rece, cum am zis. Aromatica e preponderent de fructe de pădure, cu afine, cireșe negre, un ușor iz afumat (ca de prune afumate, desigur:) 

Apropos, cineva de la cramă spunea că Merlotul a apărut în situație pentru a calma nivelul foarte mare de alcool al Negrului. Rezultatul fiind oricum un respectabil 14%. Dacă mă întrebați pe mine…sunt povești de marketing. Oare ce m-a apucat? Stați să mai pun o poză frumoasă!

În concluzie, un vin de retail solid, pe care nu te poți supăra, care face o treabă bună pentru prețul cerut, vin provenit de la o cramă frumoasă și modernă, cum ne-am dori mai multe. Cum să vă zic, moderne avem multe în România, cu frumusețea arhitectonică stam mai puțin bine, că până la urmă, dacă e de vizitat, preferi ceva mai placut ochiului decât o hală metalică plină de cisterne din inox.

Așa că… aviz amatorilor!

PS Să uit, nu alta, bătrânețile mele! Prețul din ziua achiziție a fost 24,59. Ah, iar uitam ceva: toate fotografiile cu domeniul în discuție sunt preluate de pe siteul oficial al cramei.