O zi la concursul Pistoane Baricate (24.01.2015)

Sambata 24.01.2015 am purces spre Braila pentru a da curs invitatiei lansate de Iulian Grigorescu (aka Pistoane Baricate) de a face parte din juriul unui concurs de vinuri cu subiectul Sauvignon Blanc si Cabernet Sauvignon.
E prima oara cand i-am auzit pe ceilalti colegi din juriu, somelieri, ziaristi sau reprezentanti ai unor producatori de vin plangandu-se ca s-au trezit pe la 4-5 dimineata ca sa ajunga la locul faptei. De obicei e invers, mai ales ca majoritatea acestor agape au loc in Bucuresti. Macar o data provincia s-a razbunat. Muhahaha!

Evenimentul a avut loc la restaurantul Privighetoarea din Gradina Publica. Iulian si-a dovedit talentul organizatoric, totul mergand struna. Desigur jurizarea a fost in orb, au fost doua comisii compuse fiecare din 10-12 persoane, care au degustat aceleasi vinuri- in total vreo 36 de probe. Eu unul n-am stiut ce vinuri vor fi in concurs, nici macar im mare, dar post factum puteti consulta lista cu punctajele mele mai jos. Pentru rezultatele centralizate v-as indruma catre blogul organizatorului (loc .ro care a implinit cu aceasta ocazie 1 an) unde vor apare cu siguranta in viitorul apropiat.   

Trecand peste competitia in sine, a fost o zi foarte frumoasa, plina de vinuri si de discutii spumoase pe seama lor. As mai aminti ca dupa concurs, la cina, doua crame si-au oferit vinurile spre degustare- La Sapata respectiv Liliac, ceea ce a fost dragut, mai ales ca ti se face tare sete dupa atata degustare. Ironic, nu? Apoi, ca si cum n-ar fi fost de ajuns, fiecare participant a adus cate o sticla (sau mai multe), la un BYOB ("bring your own bottle") interesant. 

foto: Marian Timofti

Si acum rezultatele (am bold-uit top 3-ul personal)!

Sauvignon Blanc:
Caloian 2014 Crama Oprisor 80
Livia 2014 Crama Girboiu 75
Tezaur Jidvei 2013 63
Vinul Cavalerului SERVE 2013 62
Crama Ratesti 2013 70
Ravak 2013 Domeniul Vladoi 82
Cuvee d'excellence Vinarte 2013 50
La cetate 2013 Crama Oprisor 75
Liliac 2013 Liliac Winery 64
Vampire Wine 2013 ICDVV Valea Calugareasca 80 (78- proba de control)
Mosia de la Tohani 2012 Domeniile Tohani 77
Tezores 2012 Domeniile Zoresti 83 ? (insemnarile personale se cam balbaie aici)
Apcovin Editie limitata 2012 Apcovin Focsani 79
Prince Stirbey 2011 Agricola Stribey 84-85 ? (din nou...)
Basilescu Ingeri din micul Paris 2011 83
si trei demiseci
Domeniile Boieru 2013 76
Nec plus ultra Jidvei 2013 80
Apcovin Tata si Fiul 2013 74

Cabernet Sauvignon:
Caloian 2013 78
Mennini 2013 Domeniile Mennini 80
Crama Grigorescu 2013 79
Via Sandu 2013 80
Vladoi 2012 77
Ratesti 2012 81
Tata si Fiul 2012 80
Via Sandu 2012 82
Tezores Zoresti 2012 76
Husi (Babadag) 2011 Casa de vinuri Husi 81 (82- proba de control)
Castel Bolovanu 2011 Vinarte  81 (am pus steluta in dreptul probei- mi s-a parut insuficient aerata)
Karakter 2011 Aurelia Visinescu 83
La Cetate 2011 82
Alira 2010 79
Apcovin Editie limitata 2009 83-84 (din nou arhiva e de vina)
Soare 2009 Vinarte  85 
si un demisec
Livia 2013 79

O mare surpriza a fost cabernetul 2009 de la Apcovin. Desi l-am degustat anterior (si l-am punctat cu 82 pct) cu acea ocazie mi s-a parut pe o panta descendenta. Proba din concurs a fost cat se poate de alive&kicking. Apoi trebuie sa remarc ca toate cab-urile din concurs au fost ok. Spre deosebire de sauvignon blanc, unde 4 probe au avut probleme mari de exprimare, inclusiv 2013-le Liliac, un vin care a dezvoltat o aromatica bizara, neobisnuita. Si credeti-ma cand spun neobisnuita, nu vorbim aici de mineralul din Prince Stribey, ci de niste arome amintind de carmol sau de un cabinet dentar. In mod ciudat (pentru mine), au fost cativa participanti care l-au apreciat, fiind un vin care a polarizat opinia publica.
De asemenea iesirea din anonimat a unui producator de altfel destul de mare- Domeniile Zoresti- merita consemnata.
O alta concluzie ar fi ca unele vinuri nu sunt pentru concursuri. Au nevoie de timp, de aer, de bibileala, de o temperatura anume de consum. Acestea nu se pot exprima cel mai bine in astfel de evenimente, din pacate. Mult mai avantajate sunt cele mai impetuoase si mai directe. De aceea, cred eu, la centralizare, La Cetate cabernet si sauvignonul Ravak de la Vladoi au iesit no.1 in categoriile lor. Bine, pe langa faptul ca sunt oricum vinuri ok, orice s-ar zice.

Cat despre BYOB-ul de la final nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut o Bosconia 2003 si o Tondonia 2001 in line-up :) Cel putin Tondonia, pe care o am mai proaspata in minte, a vazut si zile mai bune, sau in fine- exemplare mai bune. O las asa, nu mai bag lemne pe foc. Am apreciat si Thema 2011, un vin grecesc produs de Pavlidis, cu indicatie geografica dramatica ("Drama"), o bestie feroce, un Syrah-Agiorgitiko nefiltrat si cu 15% alcool. 90+.  Alta mare surpriza a fost un Sauvignon Blanc Davino 2007. Daca ar fi fost in concurs probabil ar fi castigat, sau cel putin pe foaia mea de notare. Incredibil e faptul ca inca ofera senzatii piscatoare pe limba. Dupa 7 ani de la recolta! Sigur gustul s-a mai domolit, nu e verde sau concondent, dar nici varianta 2013 pe care am incercat-o acum o luna nu e asa. Foarte rotund, catifelat, agreabil. Am incercat lucrarea chiar la inchiderea editiei impreuna cu Iulian Grigorescu (care a si adus sticla), Horia Hasnas si Marian Timofti si ne-am minunat impreuna. A fost un final de zi cat se poate de reusit.

Iulian, bravo! si la mai mare!

Beaujolais-Villages 2013 Vieille Vignes Lapalu (Franta)

Din Franta, mai precis din Beaujolais vine acest Villages 2013 de 12,2 euro (vinatis), fiind destul de scump pentru aceasta apelatie. Este adus pe lume de un adept al eco/bio/naturalului: Jean-Clade Lapalu. Poarta mentiunea Vieille Vignes, fiind produs din vii cu varsta intre 50 si 80 de ani. Se utilizeaza exclusiv drojdii native, fara sulf in fermentatie, fara orice alt adjuvant. Lapalu este un experimentalist. Amfore, recolte tarzii si alte nebunii. E un om pasionat si puteti citi mai mult despre asta intr-un reportaj foarte bun de pe wineterroirs.

In cazul acestui vin (si imi permit sa spun al beaujolais-ului in general) nu complexitatea e de cautat, ci echilibrul si puritatea fructului. O culoare evident de intensitate mai redusa, un rubiniu clar, cu aromatica de corcoduse rosii si cirese, retronazal boaba coapta de strugure. Pe palat se releva ca un "suc" delicios, echilibrat, cu remanenta de fruct. Nimic sf. Doar echilibru. 

Sigur unora le-ar parea cam putin pentru atatea laude, insa trebuie gustat ca sa-ti dai seama ca nu numai complexitatea si valuri-valuri de arome fac un vin- vin. Mai sunt si aspecte "minore", cum ar fi "baubilitatea" si "savoarea". Le cam uitam pe astea in evaluarile noastre. 12% alcool, ceea ce e perfect pentru profilul licorii. 90 pct, pentru ca- poate stiti deja- acest tip de vin e pe gustul meu (daca doriti sa stiti mai multe despre Beaujolais, puteti citi cateva randuri din mica prezentare pe care am scris-o acum catava vreme). 

PS: Apropos, are 91 pct Wine Advocate. Daca le mai lauda mult David Schildknecht (adica cel care acopera pentru publicatia americana Burgundia si imprejurimile) o sa ajunga si mititele astea din beaujolais precum Chateauneuf si Gigongas...Adica si scumpe si ce n-au fost vreodata.

Don Maximiano 2008 Viña Errázuriz (Chile)

Don Maximiano este un omagiu adus fondatorului Viña Errázuriz, anume Don Maximiano Errázuriz (cum altfel?) cel care a fondat in 1870 ceea ce este astazi una dintre cele mai importante crame chiliene. Eticheta in sine anunta unul dintre cele mai vechi "super-chiliene", introdus lumii odata cu recolta 1989. 

Este un cabernet sauvignon (ajutat de mici procente de carmenere, syrah si petit verdot) iar in recolta 2008 se prezinta cu arome intense de lemn dulce, tutun fin, aromat, trecand in gust cu cirese negre, afine, menta si crema balsamica pe final. 

Un vin solid, dens si invaluitor, deloc ieftin (face spre 300 lei), dar foarte bun, oricum ai lua-o. E soiul de vin care ne arata cum a reusit Chile sa se afirme pe piata mondiala. E un vin care place oricui. Are si eleganta si forta, e complex dar si expansiv, direct aromatic, usor de citit in aromele principale. E un de toate pentru toti. In fine, pentru toti care au 300 lei de dat pe o sticla de vin. 14,5% (mascat ok). 90 pct. (Parker- 91). Eu l-as incerca din nou peste 5 ani.

Savagnin 2008 Domaine Badoz (Jura, Franta)

Din Franta vine acesta "ciudatenie" pe care 90% dintre bautorii lumii ar categorisi-o drept oxidata, numai cat ar duce paharul la nas. 

Intr-un fel au dreptate, pentru ca vinul e produs printr-o metoda oxidativa specifica regiunii Jura. Vasele de fermentatie sunt din stejar, au 228 litri si sunt intentionat doar partial umplute. Lichidul este "izolat" cu un strat de drojdii care pluteste deasupra. In final cam o treime din volum se evapora! Sigur ca metoda aminteste de sherry sau de productia altor vinuri fortifiate, cu mentiunea ca in vin jaune nu se adauga nimic si de regula iese sec, nu dulce. Strugurii sunt recoltati la sfarsit de octombrie, tocmai pentru a acumula multe zaharuri si deci un vin mai vartos, iar varietatea folosita este savagnin- un batranel din familia traminerului.

Savagnin-ul 2008 de la Domaine Badoz- domeniu din Jura cu o istorie multiseculara- este produs la fel ca vin jaune. Sta 4 ani in vasele respective, fiind de fapt vinul b al cramei, motiv pentru care au ales sa nu-i aplice apelatia de top, ci sa-l lase la nivel de cotes du Jura. Vinul nu trebuie baut ca un alb obisnuit, ci la temperaturi mai ridicate, intre 12 si 14 grade si chiar aerat. Am observat o imbunatatire, o "clarificare" aromatica evidenta in timp, de unde si recomandarea sa fie plasat intr-un decantor. Culoarea e desigur aurie, nasul aduce a alune de padure, pastaie de vanilie, rom, nuci si migdale. Gustul va pastra aceste repere, adaugand un iz de gutuie si chiar mar verde complexului. Finalul e foarte persitent, cu aceleasi indicii. 

Gastronomic cred ca ar merge ceva deloc flamboiant: un pui de tara, mai vanjos. La cuptor, la rotisor, cum vreti, oricum uns bine sa fie. O garnitura de legume la cuptor, niste ciuperci, cam asta ar fi zona.

In concluzie, Savagnin-ul Badoz s-a dovedit  o experienta exotica, chiar bizara, in care de la asteptari de vin aromatic (de tip traminer) ajungi sa descoperi cu totul si cu totul altceva. Dupa ce te reasezi pe pozitii iti dai seama ca nu e doar un vin oxidat, ci ca aromele acelea sunt in fapt placute si bine definite, iar gustul e surprinzator de fresh. E o lectie asupra diversitatii din lumea vinului. Dar- precum in alte zone ale existentei noastre- diversitatea nu este intotdeauna usor de acceptat. Aviz amatorilor!

15,9 euro (vinatis). 90 pct. 

PS: Daca tot e vorba de Franta, va rog sa vizitati Festivalul online al filmului francez, care tine pana pe 16 februarie, rastimp in care puteti viziona gratis, direct in browser, o sumedenie de filme frantuzesti. Puteti sa va folositi contul de facebook la logare. Exista subtitrare in limba engleza. Daca sunteti abonati Orange, filmele se pot vedea atat pe calculator, accesand orange.ro/my-french-film-festival/ sau chiar pe platforme mobile prin descarcarea aplicatiei Orange TV Go, in acest caz avad si subtitrare in romana.  Allez!

Domaine Ceptura Rouge 2011 si Wat Rong Khun

Cupajul binecunoscut de la Unicom Production vine in recolta 2011 cu un nas de radacinoase, pastarnac, telina, un iz salin, lemn dulce, piper si praf de cacao, un gust echilibrat, matasos, cu tuse de fructe negre si ceva visine, ciocolata, taninuri cu bun simt, undeva la limita dintre "moi" si "uscate", amintind de nuca. Lasa impresia de prezent, de gata de consum. Are o persistenta "afinata".  Trebuie sa amintesc ca am degustat vinul la 20 de grade si abia daca se simte alcoolul de 14,7%. Un vin foarte bun. 87 pct. 

Apropos, s-a updatat si site-ul! Merita sa aruncati o privire. E drept ca notele de degustare sunt aceleasi in fiecare an, totusi trebuie sa aveti un motiv sa ne cititi si pe noi, nu-i asa?,  insa cel putin informatiile despre coordonatele specifice fiecarei recolte sunt foarte interesante.  

Sunt multe lucruri de spus despre aceste vinuri care- prin denumire- duc spre universul oenologic francez. Cred ca am spus o groaza din aceste lucruri, spre disperarea si furia unora, asa ca nu le mai repet. 

As remarca totusi ca frumusetea nu e marca inregistrata. Sigur, nimeni nu o sa ia locul din istorie lui Gaudi si al operei sale principale- catedrala Sagrada Familia din Barcelona. 

Dar asta nu inseamna ca Chalermchai Kositpipat este un plagiator sau ca Wat Rong Khun nu are autenticul si forta sa artistica. Chalermchai Kositpipat este un artist tailandez care din resurse proprii si donatii, exact ca Gaudi, a reconstruit un templu budist (Wat Rong Khun) care a iesit...altfel.  Puteti privi cateva fotografii, preluate de aici (unde puteti vedea si mai multe imagini). 

Grüner Veltliner Reserve Wachau 2013 (Austria)

Acesta e un trocken (sec, sau pe acolo) produs de renumitul producator austriac de pe malurile Dunarii- Domäne Wachau, din strugurele aproape sinomim cu Austria viticola: Grüner Veltliner.

Este un vin care NU trebuie baut imediat dupa ce a fost scos din frigider, credeti-ma! Are o culoare aurie, frumoasa, cu arome florale, intense, un iz vanilat, grapefruit si  rozmarin. Un gust robust si texturat, care initial pare mai dulce decat sec, dar aciditatea vine tare din urma si spulbera frunzele de pe drum, aducand cu ea impresii de fruct acrisor, o gutuie coapta bine, zarzare. Ca tot mi-am amintit ca m-am luat in vorbe cu cineva: zarzara  nu este o caisa necoapta, sau o corcodusa verde. Zarzara e fructul zarzarului. Si, ca orice fruct, are momentul sau de coacere si gustul  inerent. Acele hai sa le zicem taninuri ale zarzarei reverbereaza in postgust. Remanenta e remarcabila. Stilul nu tocmai comercial al licorii si faptul ca Lidl comercializeaza un import destul de scump si dintr-o tara exotica dpdv al vinului pentru imaginarul romanesc merita toata lauda. Si nici macar nu e cel mai bun vin al celor de la Domäne Wachau. Nici pe departe, fiind un private label. 

13,5%, fost-a 29,99 in Lidl, iar- in decembrie- sticlele ramase au stat la reducere- 19,99 pana la 9,99. Acum nu cred sa mai fie pe undeva. 

86 pct. Cel mai bun vin alb pe care l-am incercat din rafturile retailer-ului amintit.

Aurelia Visinescu Signum. Rosu 2011 si Alb 2013

Am gustat doua vinuri de la Aurelia Visinescu (aka Domeniile Sahateni). Ele fac parte din gama Signum inventata in 2013 ca sa inlocuiasca Nomad-ul in retail. Nomad care a luat calea Horeca, adica asa se presupunea. Eu unul nu l-am vazut in niciun meniul de restaurant, dar locuiesc in Galati iar in cele cateva restaurante in care ma duc de obicei nu este. 

Daca nomadul era monovarietal, Signum e bazat de blenduri.

Pe cel rosu l-am achizitionat din Lidl unde ajunsese la un moment dat sa coste 6 lei. Pretul "normal" fiind vreo 25. E editia 2011, syrah si merlot, IG Dealurile Munteniei, 13% alcool. Un vin ok, cu fructe rosii si negre (cirese negre, carnoase, visine, afine), rom si o fateta condimentata, picanta, mai ales pe final. Denota putina fragilitate, ma gandesc ca via de destul de tanara. Dar la 6 lei ce sa mai vorbim. Am fi vorbit mai mult la 25-27, dar cum nu i-am platit, o las pe data viitoare. 80 pct.

Cel alb, sauvignon blanc si feteasca regala, 2013, la fel IG Dealurile Munteniei, 13% alcool mi s-a parut mai agreabil.  Un vin alb inca plin de prostetime, ușor vanilat, cu tuse de piersica, lămâiță și grapefruit alb. Gustul e fructat, dominat de grapefruit si lamaie. Are un pic de "muschi", o usoara astringenta, care la nivel de descriptori aminteste de pulpa de grapefruit, insa cel mai probabil se datoreaza fetestii regale. 83 pct. 11 lei in Auchan Galati.

O discutie interesanta si care depaseste cadrul review-ului de produs ar fi daca ca ne aflam intr-un moment hai sa-i spunem istoric. E prima oara cand avem parte de asemenea reduceri. Si cred ca asta se intampla deoarece piata interna a ajuns la saturatie. In anii trecuti am atras atentia ca aceasta avalansa de vinuri de peste 20 de lei nu raspunde cererii pietei (dupa parerea mea). Ce vrea piata e simplu si evident: mai ieftin dar la fel de bun. Si uite ca incet-incet, cu un inevitabil care tine de legile economicului, situatia pare a se normaliza. N-am glob de cristal, dar cred ca se vor intensifica reducerile si vom asista la promotii in cazul unor vinuri care nu faceau parte pana acum din partea de jos a rafturilor. 

Dubla doi: Suav Tamaioasa Romaneasca 2009 Senator Focsani

Am reincercat (dupa mai bine de 3 ani) acest vin si trebuie sa recunosc ca am fost deosebit de surprins de calitatile sale de supravietuitor. Pentru cineva atat de suav a dovedit o robustete si o rezistenta la intemperiile raftului greu de intuit initial. A ajuns chiar mai ieftin decat a fost la lansare, cand se gasea in plaja 20-25 lei. Azi poate fi cumparat din Auchan cu 18,5 lei. 

Suav tamaioasa romaneasca 2009, Senator Focsani, IG Dealurile Husilor (Senator are plantatii si in alte zone ale tarii decat Vrancea), 11,5% alcool.

Un vin cu aroma de trandafiri, polen, tei si fructe din compot. Gust uleios, dens si adânc, de miere, para williams și gutuie. Remarcabila aceasta virgula amaruie care salveaza din anonimat un dulce de retail. 

In ce priveste punctatul, am fost prea sever in 2011. N-am banuit evolutia si rezistenta in timp, recunosc. Acum 85 pct. O recomandare ferma!

Un strop de istorie cu Chateau Vartely Cabernet Sauvignon 2011 Colectie Rezervata

Chateau Vartely. Dupa opinia savantilor din Republica Moldova, Vartely a denumirea veche a orasului Orhei, in jurul caruia este situata crama. Care trebuia sa se numeasca cumva, asa ca i-au spus chateau. Ceea ce inteleg ca e un soi de pleonasm deoarece (zic academicienii de la Chisinau in Enciclopedia Sovietică Moldovenească, 1975, volumul 5) Vartely inseamna fix "cetate". Deci e un soi de Chateau Castel. Dar asta nu e cel mai interesant lucru. 

Mai interesant e bizarul mod in care sovieticii au rescris istoria si felul in care acesta s-a repercutat asupra denumirii acestui producator de vinuri. Sa va explic. Pentru a separa românii de basarabeni, mintile luminate de soarele arzator al revolutiei din octombrie au conceput o teorie istorica "originala". Dupa ei primii pe felie au fost slavii. Adica prin ceea ce e azi Basarabia batea vantul si nu era tipenie de om. Asta pana au venit zambitori si pasnici- slavii. Apoi, abia prin secolul 14, de la vest de Carpati, din Transilvania, au inceput sa apara "valahii", impinsi spre est de maghiari. Valahii s-au iubit cu slavii si eto Ivan- moldoveanul! Deci basarabenii sunt de alta faptura decat românii, si (mai ales!) sunt mai mult slavi decat romanici. Plus ca dupa istoricii societici care au scris Istoria RSSM prin anii 50, chiar si valahii n-ar fi altceva decat un mix de romanici si slavi. Repeta in scoala teoria asta (acceptata doar de Moscova- niciun istoric occidental serios n-a aprobat-o vreodata) vreo 60 de ani si incepem sa intelegem de ce nu prea alearga cu bratele deschise fratii basarabenii catre noi. Va rog sa va faceti timp sa cititi materialul pe acesta tema de pe Historia.

Sa ne intoarcem la Vartely. Ei, ce origine etimologica credeti ca-i atribuie Enciclopedia sovietica? Maghiara! De ce? Pai pentru ca valahii au venit din Transilvania, de aia, nu-i clar? Si intre timp vorbeau maghiara, pentru ca altfel nu s-ar explica de ce botezau asezari in limba maghiara.

Pana la urma vorba lunga saracia omului, sau- daca e facuta de Stat vreo 60 de ani- spalare de creiere se numeste. 

Acest vin moldovenesc ne este livrat intr-o sticla sanatoasa, dop bun, si costa vreo 80 de lei. Moldovenesti. Adica mai putin de 20 de lei valahi, pardon! romanesti! 

Asadar in recolta 2011 cabernetul "colectie rezervata" de la Vartely se prezinta cu arome de cireșe amare, scorțișoara, cuișoare, vișine, lemn. si in gust mai pregnant cu ciocolată, mure si coacăze. 84 pct. Vin bun, serios, un exemplu ca multe surprize pot aparea de pe malul celalalt al Prutului, daca le dam o sansa si daca nu se vor dubla la pret dupa trecerea vamii. 

Flamboyant 2011 DAVINO si MR. TURNER (2014)

Bine ne-am regasit in 2015!

Cu ce sa incep? Lista mea de notite este ingrijorator de cuprinzatoare. Ca sa-mi fac elan o sa incep in forta, cu unul din vinurile romanesti "icon", sau- in fine- pe cat de aproape pot fi vinurile neaose de acest statut.

DAVINO Flamboyant 2011 a fost lansat nu cu multa vreme in urma. Costa usor peste 160 de lei si e un blend de cabernet, merlot si feteasca neagra, cu 14,6% alcool.

Culoare intensa- rosie rubinie cu unghie tinereasca, purpurie. Nas de afumatura, piper, tutun negru, baton cu rom. Gust de afine, coacăze, ciocolata. Miez de nuca, pe final. Persistent, picant, tânăr. Aduce a vin compact care nu e încă flamboiant. Mi-a părut rău că l-am desfăcut, dar se simte in el potentialul. Parca 2009 sau 2010 au fost mai prietenoase dupa lansare. Poate s-a umblat si la proportii. Cred ca un an-doi de pastrare corespunzatoare vor aduce o mare imbunatatire la acest capitol.  89-90 pct.

Daca tot avem flacari si lumina (chiar contre-jour, scuze) intamplarea face ca am vazut de curand un film despre pictorul englez J.M.W. Turner- un maestru al luminii.

Mr. Turner se numeste filmul din 2014 al lui Mike Leigh, cu Timothy Spall in rolul lui Turner. Spall e o figura cunoscuta din filmele englezesti, dar ne-am obisnuit cu el in roluri secundare. Ei, tehnica de actor shakespearian se vede in acesta interpretare. Fie si numai pentru ea, va recomand sa vedeti filmul, care la randul sau are imagini foarte vii, uneori stralucitoare, alteori crepusculare, cam ca vinul de azi. 

"Fishing Boat"

"The Slave Ship"