Sfantul Nicolae prin magazinul al carui nume nici nu-l voi pomeni

De sf. Nicolae am tras o fuga la Iasi. Motivele erau multiple, insa fericite oricum. In drum, ma opresc la un magazin al carui nume nici nu-l voi mai pomeni, ca sa cumpar flori. Pe drum am auzit o reclama la radio cum ca un buchet asa si asa costa doar 19 lei. Cand intru in magazinul al carui nume nici nu-l voi mai pomeni de pe langa Moara de Foc- Vad pe raftul mare din capatul randului diverse, printre care Chateau Le Barrail 2010, un vin care a fost 35 de lei, acum redus la 10. Vreau sa intelegeti ca acest vin costa 9,90 pe vinatis.com, sau 7,5 euro/sticla daca iei 6. Deci si la 35 de lei tot e mai ieftin ca in ilustrul magazin online din Franta. La 10 lei pare deja pomana, cum ne-a obisnuit magazinul al carui nume nici nu-l voi mai pomeni, din ratiuni aparent inexplicabile, dar foarte multumitoare pentru client. Bine, acum nu dati navala, pomana s-a terminat.

Le Barrail este al doilea vin al Château Le Pey, un Cru Bourgeois din Medoc detinut de Pierre si Olivier Compagnet. Proportiile sunt dominate de cabernet sauvignon (55%) restul merlot, de pe plantatii de 15 hectare, vechi de mai bine de 20 de ani, recolta 2010- considerata foarte buna.
Vinul- premiat cu aur la concursul anual din Bordeaux, s-a prezentat cu arome interesante, vegetale si lemnoase, picante, cu fructe rosii si coacaze negre, un corp mediu cu taninuri bine crescute, prezente. Remanenta medie, dulce-acrisoara. Un vin solid, fara a fi absolut memorabil, dar intra in cupaj si parerea de rau ca n-am luat mai multe. La 10 lei s-avem rezon! 83

O alta aratare a fost si Embucado 2012, un rosu portughez cu medalie de argint la CM Bruxelles, cupaj alambicat de soiuri locale- aragonez, trincadeira (aka tinta amarela) si castelao, produs de ceea ce pare a fi o cooperativa din podgoria Alentejo. Are 13% alcool si un pret normal de 12,99 lei. Eu l-am luat din coltul infamiei, unde sunt ingramadite diverse produse- ultimele din soiul lor si unde se vede ca a suportat succesive reduceri, pana la [sic!] 4,19 lei, fiind cel mai ieftin vin imbuteliat pe care l-am cumparat vreodata. 
Dupa proba paharului, va spun ca e o afacere si la 12,99, dar la 4,19 e mana cereasca. E genul de vinutz obraznic, suculent, chewy, cu amalgam de fructe rosii si negre de padure, fara complexitate dar cu un duca-s-ar pe gat fantastic. Cand stii ca ai dat 4 lei pe el, parca si inghititurile sunt mai sanatoase. E vin de distractie, fara dubii. 81 pct. 

Am cautat o explicatie pentru aceste reduceri SF. Sigur ca vorbim de un destocaj, de presiunea noilor produse care trebuie sa ocupe raftul. Magazinul al carui nume nici nu-l voi mai pomeni este importatorul si pana la urma distribuitorul acestor produse. Nu vine nimeni sa le ia. Cine sa adune 2-3 sticle si sa le centralizeze undeva?  Si dupa aia ce sa faca cu ele? Asa ca mai bine le dai cu 4-6-9 lei. Tu ai scapat de produs, clientul e super-multumit, numai concurenta se face ca nu intelege. Si acum imi amintesc de death-row-ul din  Real care se intitula "ultima ocazie". Toate vinuri pocnite, oxidate, cu dopurile iesite in afara de cand stateau acolo, la acelasi pret ca cel initial, dar era ultima ocazie sa le cumperi, da? Ce diferenta enorma de intelegere a produsului, nu-i asa?

4 comentarii:

Anonim spunea...

Poate-i spui și lui Ion-Dan Micudă cum e treaba cu prețurile astea de dumping că el tot crede că astea sunt prețurile de producție, nu de final de stoc.

George Mitea spunea...

Salut! Nu stiu ce crede Dan, insa eu as vorbi de pret de achizitie nu de pret de productie. Si in orice caz, Lidl- la unele vinuri a coborat la destocaj sub pretul de achizitie. As da un exemplu extrem: cineva a cumparat din Craiova sau Caracal un chateauneuf du pape cu 9 lei. 9 lei nu poate fi pret de achizitie pentru un vin cu apelatia asta. Ceea ce ma face sa cred- sincer-ca se sufla in panze vinului in acest magazin. Ca sa cobori sub buget trebuie sa acoperi pierderea din alta parte. Ori asta e strategie gandita dinainte, nu poate fi decizia de moment a unui manager de magazin

Dan spunea...

Dan Micuda crede ca preturile de promotie sunt de dumping (destocaj, etc.) si nu au baza in costuri.
Dan Micuda cred ca preturile normale sunt bazate pe cifre, date si costuri de productie reale.
Data viitoare il rog pe dl Anonim sa nu mai puna vorbe in gura lui Dan Micuda.

Anonim spunea...

Ei, poate ți-ai mai schimbat și tu părerile între timp. În prima parte a anului ziceai altceva. Dar nu te pun eu acum să-ți recitești comentariile.