Bristena Tamaioasa Romaneasca 2012 Budureasca

Cine e Bristena? Bristena e un personaj literar. Inainte de 1966 nu existau Bristene, oricat ar crede unii. "Bristena, fiica dacilor" este o brosura ilustrata pentru copii, scrisa de David Sava. A existat si un diapozitiv, care a definitivat celebritatea acestui nume. Il puteti urmarii pe youtube.

E unul din cazurile in care o scriere literara contemporana e confundata cu legenda sau cu alte izvoare istorice. Dar nu-i bai, in fond e un nume frumos, si se potriveste cu directia celor de la Budureasca, care vorba unui amic sunt cei "cu taraboste pe etichete, nu?"  

Vinul face parte dintr-o gama orientata spre publicul feminin, cu vinuri dulci si aromate, mai existand si o busuioaca in serie. Sticla are o forma mai unduitoare, cum vedeti, eticheta inflorata, pretul decent- 25 de lei (in magazinul online al producatorului). 

Sa amintim ca e cules tarziu din vii de peste 60 de ani, detalii care trezesc interesul unora ca mine.

Vinul e galben auriu, aduce un nas tipic, nu doar pentru tamaioasa, dar si pentru un gewurztraminer. Eu n-am putut sa trec peste aroma impozanta amintind de turkish delight cu aroma de trandafiri, poti simtii pana si adierea zaharului pudra. Sigur, daca tii neaparat sa exprimi diversitatea olfactiva acolo unde nu este, poti spune trandafiri, salcam, amidon, si cate si mai cate. Gustativ insa descoperim un vin corpolent, "gros", cu tuse de boaba coapta, pere, flori de salcam, lyche si coaja conservata de lamaie pe final, care aduce ceva picant si reconfortant. E un vin demidulce, bine lucrat, dar putin cam "heavy on the palate", cum ar zice confratii americani. Dar in fond, daca doream un vin suav, usor ca un fulg, n-ar fi trebuit sa deschidem sticla:) Si tot pana la urma seamana cu Bristene- personajul, mica, dar puternica si curajoasa.

80

Gewurztraminer 2011 J.P.Muller (Alsacia)

credit foto: vivino

Arthur Metz e o ditamai compania din Alsacia. Ea face vin. Poate imbutelia pana la 300.000 de sticle pe zi!

Produce diverse licori d'ale locului, unele bine vazute de diverse publicatii "care conteaza".

Vinul de azi poarta denumirea de JP Muller (nu stiu de ce si cine e domnul, in ciuda eforturilor mele) si se gaseste in Lidl la 20 de lei in mod normal si 15 lei in acesta perioada de reduceri. 

Nu e un vin genial, dar cum nu sunt foarte multe gewurztramineruri in acest pret, trebuie sa remarc ca nu e rau! 

Aromatica e destul de regulamentara, intensa, cu tuse florale de trandafir si salcam, dar si arome condimentate, de patiserie.
In gust regasim rahatul cu arome de trandafir (alo, tu, da tu din fundul clasei, nu mai rade ca prostul, da?), mango si un rest amarui-vegetal se strange pe final, ca o coaja verde de para williams. 

Desi iti dai seama ca vinul e vorba americanilor "off-dry", adica nu-i sec, totusi citesti cu oarecare mirare pe eticheta ca este dulce. Am dubii ca vorbim de un dulce "legal" de peste 30 de grame zaharuri pe litru, dar daca asa este, tot respectul pentru felul in care au reusit sa imbrace acest rest constistent de zahar.

Mi s-a parut genul de vin care din pricina aromelor intense si relativ usor de recunoscut poate fi gasit agreabil de foarte multa lume. 

78 pct. Hai 80, ca a fost lumea multumita la masa si eu ca i-am dus cu zaharelul pe bani putini :)

Chateau Rose Cantegrit 2010 din Lidl

Chateau Rose Cantegrit 2010, Moulis, Bordeaux. 20 de lei la sold-uri, dupa ce initial a fost 39.99 si apoi 30 de lei. Nu va impacientati, numai chateaul e rose, pe cand vinul e rosu de tot.
Are un nas interesant, usor turbulent, cu arome mai bizare, de cauciuc, carbune, miez de nuca verde, si abia in profunzime- marmelada si nuante de baric. In gust e destul de simplu, cu vinozitate accentuata de taninuri amarui si aciditate ridicata amintind de visine si afine nu tocmai coapte. Cu toate acestea, are o baubilitate buna. 

E-daca vreti- un vin mai degraba util decat incantator. 80 pct.

Povestiri Fantastice de Liviu Radu, o carte cu un RPC foarte bun

Liviu Radu este un scriitor care a debutat tarziu, in a doua jumatate a vietii, dar de atunci da dovada de o productivitate infricosatoare. 

In volumul Povestiri fantastice, ed. Millennium Books, 2012, se regasesc mai multe din volumele anterioare, de mici dimensiuni, ale scriitorului. Motivele fantasy sau SF folosite sunt extrem de variate, de la ucronie, distopie, vampirism, steampunk, la fantasy cu miez biblic. Volumul da senzatia de consistenta si variatie, chiar la nivel stilistic, chestiune nu tocmai caracteristica autorilor din aceasta parte a literaturii.

Ucroniile au farmecul lor. Presupun ca sunt amuzant de scris, chiar daca necesita bune cunostinte istorice, o fantezie consistenta, un minim simt al tragicului, dar si umor (tot asa in doze mici). Ca de citit sunt delicioase, oricum. Astfel ca pentru mine miezul antologiei personale sunt cele trei povestiri reunite sub titlul Constanta 1919 („Tratative la Konsstanza“, „Konstanţia şi Hamlet“ şi „Fuga din Küstangé“), pentru ca desi putem spune repede doua trei titluri alternate history din literatura sau cinematografia SF universala, totusi in literatura romana nu prea ne-am intalnit cu asa ceva. Toate cele trei povestiri au loc in Constanta, in 1919, imediat dupa incheierea primului razboi mondial. De aici totul difera. In una teritoriul romanesc este parte din muribundul Imperiu Austro-Român, in alta tarile romane sunt ducate tariste invinse, dintr-un imperiu rus dezmembrat de revolutia bolsevica, iar in ultima povestire facem parte din la fel de invinsul si muribundul imperiu otoman. Autorul s-a aplecat si asupra textului, nu numai asupra jocului imaginativ, povestile fiind variate stilistic, ultima povestire utilizand chiar resurse ale realismului magic. Si numele presonajelor istorice variaza in functie de circumstanta- Awram Janku, Dimitri Antiohovici Cantemirov, I.I. Bretianov, sau un Brancoveanu turcit- Pasa Rasid. Aurel Vlaicov e capitanul unui imens dirijabil de razboi,  Eminescu e cand Michail Eminowitsch, profesor emerit de filosofie, cand Mihal Emin- poet turk, autorul poemului Batalul (in care ciobanul vrancean si cel ungurean vor să-l omoare pe cel otoman ca-i mai ortoman). In toata acesta nebunie apare si un Nastratin Hogea calare pe magarul sau vorbitor, ba chiar si un tanar soldat german pe nume Dolfi (sic!).

Sigur ca in titlu am glumit putin in legatura cu referirea la un raport pret-calitate, dar pana la urma acest volum seamana cu obiectul nostru principal de activitate, adica vinul: avem un "produs" de la un scriitor nu tocmai celebru, un pret modest (26 lei- print, 14 lei- ebook), dar o revelatie distractiva la proba lecturii.

Despre vin, ce sa zic, va atrag atentia ca in liga foarte mica exista un riesling de Pfalz in Lidl, 2012, produs de acelasi colos numit Peter Mertes ca multe astfel de vinuri de gasit prin hypermarketurile romanesti, e halbtrocken (demisec) dar nu prea iti dai seama din pricina aciditatii, are aromatica destul de conforma cu asteptarile, chiar si o adiere minerala, cu descriptori de fruct din categoria citrice si pere, usor frizzante in gura, deci racoritor. La 9,99 e un vin bun si (mai ales!) e peste alte vinuri cu aspect si pret mai smecher produse tot de Mertes, dar gasibile in Kaufland. 77 pct

PS: tot de Liviu Radu, tot alternate history, vezi si volumul Modificatorii, Millennium Books, 2011
PS: Mi-am amintit ca am avut si eu un puseu din acesta ucronic, prin 2010. Ca sa vedeti ce Leonardo al presei de vin sunt eu :)

.

26 august 2009

In august 2009 vinosfera era un loc mult mai mic. Un iubitor de vinuri atins brusc de nevoi descriptive ar fi putut sa citeasca pe blogurile de vin (sau asociate) urmatoarele:

Degustare de grup – Rose & Merlot, de Alin Ionita (pe vremea aceea alibus.blogspot.com, azi cum vedeti- punctulpevin.ro)

Mezzek White Soil Mavrud 2007 - Thracian Valley (Bulgaria), de Ciprian Haret (cipwine.blogspot.com, atunci la primele post-uri)

Mamă, ce mă doare capul!, de Mihnea Mironescu (desprevin.blogspot.com, de cativa ani in cvasi-inactivitate).

Cramele Știrbey, de Andrei Radu Dobre (andreiard.ro, o pagina personala pe care apareau ocazional si post-uri legate de vin)

Sarba de Odobesti 2008, de Marius Cristian (acelasi Costachel, atunci blog culinar pe wordpress, azi platforma .ro) si cu voia dvs:

Eu, Marx si doua pahare (foileton), de George Mitea (yours truly- LucruriBune.blogspot.com). Era al 48 meu "post".

Si asta era tot. Daca am progresat sau nu, asta ramane de stabilit de domniile voastre. Cert e ca "oferta" online s-a diversificat.

Oricum rememorez cu degetele pe tastatura o data de acum fix patru ani tocmai pentru ca aceste randuri fac parte din articolul Lucruri Bune numarul 1000.  Nu spun asta ca sa ma laud (prea tare), intrucat nu cantitatea conteaza, dar sper ca cel putin un "post" de-al meu v-a facut sa zambiti, sau sa va enervati :),  sa meditati, sau (de ce nu?) sa deschideti o sticla de vin si sa va bucurati de ea.

Numai bine si sa ne recitim sanatosi la postul 1001!