Vinurile pe care le beau fara sa stie nimeni (vorba vine)

In viata de zi cu zi, aceasta ruda mai saraca a existentei online, nu totul este documentat prin posturi pe instagram, tik-tok sau facebook. In viata de zi cu zi nu orice masa are un complement intr-un vin inedit, uimitor, exotic sau foarte pretios, tras prin filtre de fotografie si prezentat lumii ca un accesoriu al persoanei, care se propune ca un mega-connoisseur cu gusturi rafinate si cultura enciclopedica. Nu in fiecare zi am vreo spectaculoasa grower Champagne, vreun alb mineral de Azore sau Santorini, un minunat si obscur village de Burgundia, o Rioja old-shool sau un suculent Chianti Classico. Nici macar vreo Smerenie, un cab franc de la Geza sau DCR-uri. In plus, pentru cei pro sau semi-pro in lumea vinului rutina e: s-a gustat, s-a pozat, s-a pus pe insta etc, urmatorul! Nu poti sa pui aceeasi eticheta prea des, ca bate la ochi si strica fengshuiul.

Astfel incat am inceput sa am un respect mai mare pentru vinuri pe care le-as numi utilitare si pe care le comand in cantitati mai mari, tocmai pentru ca le consum mai des. Asta nu insemna ca sunt vreo eticheta galbena sau asa ceva, caci avem totusi un standard, insa nu maretia e scopul pentru care au fost create. Sunt vinuri medii, insa oneste si care transmit un sens, daca nu atat al locului de unde provin, cel putin isi releva o individualitate clara. Ce sa va zic, e important sa transmita un sentiment de veridicitate si naturalete, sa nu fie prea fardate, ca nu sunt genul meu. Apoi mai trebuie sa aiba o trasatura de caracter: sa aiba caracter! Sa nu fie plictisitoare, dar nici prea schimbatoare. Precum in viata de cuplu, e un mare atu sa poti surprinde, macar din cand in cand, sa poti aduce o inflexiune in ritmul poate prea constant al zilelor. De partea cealalta, nu-mi place deloc cand in acelasi an de recolta gasesti variatii mari sub aceeasi eticheta. Asta ar vorbi nu tocmai laudativ despre oamenii care fac si vand vinul respectiv.

Bun, teoria e placuta cand nu dureaza prea mult, asa ca o sa va dau exemple de vinuri romanesti pe care le consider de toata isprava, la nivelul lor existential, desigur:

Albe: 

Aligote La Sapata, Crama Delta Dunarii  

Grasa de Cotnari Colocviu la Moscova, Casa de vinuri Cotnari

Sauvignon Blanc, Vin de Teaca, Valea Ascunsa (new entry, sunt inca in perioada de supraveghere :)

Alb de Histria, Crama Histria

Iacob alb, Unicom/Davino 

Rose: not my weapon of choice

Rosii:

Jar, Dagon Wines

Cabernet Sauvignon-Merlot, Corcova

PS: nu luati cele de mai sus ca pe un top. Nu e o lista exhaustiva, ci una dependenta de multiple variabile: accesibilitate, pret (oferte, discounturi), gust personal, relatia cu oamenii de acolo etc.