The Wine Book of Romania. Mici intrebari.

1. Exista titlu in limba română? 
2. Cine finanteaza proiectul? Statul, cramele, alti sponsori?
3. Care au fost conditiile de selectionare pentru crame si vinuri? Doar calitatea? A existat un barem financiar? Intreb, nu dau cu parul.  
4. Care e destinatia produsului final "The Wine Book of Romania"? Inteleg ca printre raspunsuri sunt institutele culturale si ambasadele. Si ce o sa faca acestea cu ele?
5. De ce sunt si vinuri moldovenesti? Adica, eu unul inteleg ca e frumos si patriotic, insa ultima data cand am verificat Republica Moldova era alta tara decat Romania.
6. Au fost 8 jurati si 4 comisii. Comisiile acestea au avut si presedinte si secretar? :)
7. Deci...sistem de punctare de la 1 la 5, de fapt de la 3-5, deoarece presedintele juriului, d-na Marinela Ardelean, a selectat deja numai vinuri de la 3 in sus. Nu-i cam vag? Adica, un vin de 4 stele e foarte bun, dar una e 88 si alta 93 pct pe scala Parker.(later edit: intre timp am aflat ca s-a utilizat urmatorul sistem: 3 stele=80-84/100, 4 stele=85-89/100 si 5 stele= peste 90 de puncte)
8. Exista subdiviziuni? Exista 3,5 puncte?
9. Apropos, in reportajul Pro TV este surprins un moment in care juratii discuta: unul zice ca e un vin de 5 pct, altul ca e de 3,5.  No, acuma curat ghinion, insa daca s-a intamplat des, eu n-o sa am prea mare incredere intr-o comisie formata din doi oameni care puncteaza atat de diferit, fix cand sunt filmati de o televiziune nationala. Cam mare diferenta, nu credeti? Pana la urma cat a primit vinul acela? 4? 5? 3,5? Sunt chiar curios.
10. Opt dintre cei mai mari specialisti din lume aka maestri aka somelieri. Bine, asta e o intrebare pentru redactorul de la Pro TV: cam care e dimensiunea bazei de selectie pentru cei mai mari? 100 de oameni, 10.000? 1.000.000?
11. Cu brandul de tara ce se mai aude? Dar cu vinurile pentru Expo Milano? Numai clienti fericiti?

PS: Eu apreciez efervescenta d-nei Marinela Ardelean, care a adus un suflu nou, chiar inovator pentru lumea vinului romanesc. Cel putin la nivel de promovare a imaginii personale, n-am mai vazut asa ceva. Poate va apare si un album foto, ca-i pacat sa se iroseasca pozele pe facebook.
Sigur, imi manifest o serie de rezerve, generate in principal de posibila implicarea Statului in aceste initiative. Poate sunt doar dubii personale, poate nefondate, insa in Romania e sanatos sa le ai.
PS II: orice ar fi, oricum ar fi, vreau sa-i felicit pe Zoli si Cosmin pentru participarea in juriu.

PS III: Avem si raspunsuri !

Daca haina de blana a Sylviei din La Dolce Vita de Fellini ar mirosi a ceva...

Daca haina de blana a Sylviei din La Dolce Vita de Fellini ar mirosi a ceva prin ecran, atunci as prefera sa miroasa a acest Amarone din viile contelui Alighieri. Pielarie fina, un iz de tabac (toata lumea fumeaza in filmul acela), adieri condimentate. Gustul e luxuriant, invaluitor, tine de cald la 15,5% alcool, insa nu acesta e scopul principal, ci unul estetic, precum haina de blana a planturoasei suedeze.

sursa foto: wonderlandmagazine.com
Un vin foarte stilat. Precum filmul.

Extra: Prune, gemuri, densitate, final sec, specific, viata lunga. 280 lei, importat de Cramele Recas. 91 pct. 

Frâncușă 2014 din gama Selectii (Cotnari SA)

Acesta este un caz unic. Sunt de acord cu fraza finala de pe contraeticheta vinului: "Iubitorii unui vin sec, fructuos si reconfortant prefera Francusa inaintea celorlalte vinuri din podgorie". Lasand gluma la o parte, ma indoiesc ca cea incercata de mine, achizitionata din Carrefour contra a 13 lei, este chiar acea Francusa pe care unii confrati au incercat-o la Cotnari, stiut fiind obiceiul nu tocmai cuser al renumitului producator moldav de produce si cantitati mici, de o calitate mai buna decat "titularul" etichetei cu cocarda tricolora.
Am avut ocazia sa constat pe viu acest fapt, la Premiile de excelenta Vinul.ro 2013, cand mi-a trecut prin paharul de degustare un Blanc de Cotnari 2009 care era altceva decat vinul din sticla de retail. Sigur, poate o fi fost un lot care a evoluat in mod maret, cine stie. 

Cat despre Frâncușă (probabil stiti) e un soi considerat autohton, chiar daca etimologic ar fi unele dubii. Este diferit de sinonimele din tarile din jur (exista si in Serbia o Francusa, dar nu sunt inrudite genetic), testele ADN relevand ca se trage din Gouais Blanc, un stramos al multor varietati europene actuale, dupa cum aflam de la Jancis Robinson, in lucrarea Wine Grapes.

Frâncușa 2014 din gama "Selectii" este un alb sec onorabil, curat, cu nas frumos, "sensibil", din clasa floral-vegetal, cu discrete fructe albe si un gust in care aciditatea stapaneste, intr-o oarecare monotonie, sub forma unei suc de lamaie (mere verzi sau carcei de vita, pentru cine prefera o mai mare diversitate descriptiva, precum si eufemismele). Dar...pe ansamblu, avem un vin onest, acid, crocant, cu buna baubilitate, desi nu e nimic complex sau elevat aici. 
Eu unul, la 13 lei, ma declar foarte multumit. 12,5% alc, 80 pct.


Plai, o gama monovarietala de la Unicom Production

Plai este o gama noua de la Unicom, aka DAVINO. Este pozitionata la 30-40 lei de lei, pret de raft, deci un soi de Iacob. Dan Balaban a decis sa scoata game distincte cu vinuri monovarietale.
Sa dam cuvantul producatorului:"Plai reprezinta o expresie nealterata a caracteristiclor si a tipicitatii fiecarui soi in parte – Feteasca Alba, Sauvignon Blanc si Feteasca Neagra. Am intervenit cat mai putin pe parcursul procesului de vinificatie tocmai pentru a lasa strugurii si particularitatile zonei de origine sa se exprime cat mai clar. Am obtinut astfel o serie de vinuri proaspete, intense, echilibrate si abordabile care pot fi considerate un etalon pentru terroir-ul din Ceptura." Foarte frumos!
Numele presupun ca vine de la notiunea de plai viticol, fiind in ton cu dezideratul exprimat mai sus de producator. Desi cu greu ma abtin sa nu-mi amintesc de o revista glossy editata de Mircea Dinescu sau de poezia lui Alecsandri, "Dan, capitan de plai". Etichetele insa, fontul...vai!

Feteasca alba 2014 13% alcool. Un "nas" pe care il regasim la mai multe surate, cu un parfum floral, iarba, fructe albe, piersici, mere. Atacul e fructat, intens, insa treburile se calmeaza spre final, unde aciditatea trece prima linia de sosire. Vinul are 13% alcool, bine integrat. 83 pct. 

Sauvignon blanc 2014. Un vin care livreaza ce te astepti de la un SB, are soc/fructul pasiunii/pipi de pisica, citrice. "Mușcă" bine la prima gura, are prospetime, aciditate, lungime, insa nu si finetea rudei mai elevate din gama Monogram (vom vorbi si despre ea, in curand). 13,7 alc., 84 pct 

Feteasca Neagra 2011. Este acelasi vin ca Iacob Feteasca neagra, pana la epuizarea stocurilor. E la fel de interesant precum in decembrie anul trecut, cernelos, picant, serios si viguros, dar se vede treaba ca incet-incet nivelul mare de alcool (14,9%) devine dominant. E si vina caniculei, nu tocmai prielnica degustarii de vinuri rosii puternice. 83 pct





Chateau Cotnari 2014 si Blanc de Cotnari 2014


Fiind intr-un magazin Selgros, privind melancolic raftul de vinuri, in cautare de noutati, mi-a sarit in ochi "2014" de pe etichetele a doua vinuri din gama Selectie a celor de la Cotnari. Azi nu am chef de malitie, altfel as fi pus un titlu gen "Etienne Le Grand presente....", care ar fi produs comentarii "delicioase" precum cele de aici. Marturisesc ca atunci cand ma simt mai deprimat dau click pe "semnul de carte" special facut catre acel "post".

Dar...nefiind obisnuit fiind sa vad vinuri noi de la Cotnari, mi-am zis ca i-am ignorat prea multa vreme si 17,5 lei din buget se vor indrepta catre colosul moldav. In fine, 35 de lei cu totul. Ar trebui sa le ajunga cativa ani.
Vinurile...Sunt cam la fel ca cele de acum 6 ani, sa zicem. Aceeasi calitate, aproximativ acelasi pret. Ambele sunt "asamblaje" de Francusa, Tamaioasa si Feteasca alba, in proportii numai de ei stiute.
Chateau Cotnari 2014 este "sec"-ul gamei, are un nas care incepe curat, cu fructe albe, iarba si flori dar continua cu un iz de drojdie, nu tocmai fina. In gust se va dovedi rustic. Cade cam greu, fiind undeva la confluenta dintre acrisor si acru, probabil o aciditate nu prea bine pusa in context. Din acest punct de vedere pierde ceva la capitolul baubilitate, dar daca e musai se pot imagina asocieri gastro in care avantul "verde" sa tempereze niste peste neaos, prajit sau fript. Alcoolul (13%) este bine temperat. 74 pct.
Blanc de Cotnari 2014 este demisec si indubitabil contine ceva mai multa Tamaioasa decat rubedenia in sec. Nasul aduce adierile specifice, florale, parfumate iar gustul e mai bine echilibrat, in ciuda restului de zahar mai mare, decat termenul de comparatie. Citric, dulce acrisor, fara a se pretinde o "opera de arta oenologica", precum Chateau, dar se poate bea cu succes. E mai echilibrat, oricum. 12,5% alc. 79 pct.





Simfonie 2011, o compozitie Domeniul Coroanei Segarcea

Pe 15 octombrie 1905, la Paris, Claude Debussy si-a prezentat noua creatie, cu ajutorul orchestrei Lamoureux. Compunerea ei a durat 3 ani. Lucrarea are in functie de interpretare intre 23 si 24 de minute. E formata din trei parti: "De l'aube à midi sur la mer", "Jeux de vagues" si "Dialogue du vent et de la mer".
Debussy avea asteptari mari. "Schitele simfonice" (cum le-a numit, nefiind tehnic o simfonie) aveau o structura avangardista, inovatoare si neconventionala.
"La Mer" (link youtube) a fost un fiasco. Criticile au facut sa para lucrarea ca o umbra a mult mai cunoscutei opere Pelleas si au culminat cu parerea lui Pierre Lalo care a scris ca n-a auzit, n-a vazut si nici n-a simtit marea in notele lui Debussy (cf. Janácek Studies, ed. Paul Wingfield). Daca o ascultam azi, cu urechile noastre formate de pop/rock/etc pare destul de adecvata, ambientala, ca o muzica de film, fara tonalitati perimate. Poate aceasta a fost un motiv pentru receptarea critica nefericita a piesei. Era usor in afara structurii clasice, la acea vreme. 
Dar mai e ceva care explica dezastrul. Lumea buna din Paris era scandalizata de relatia extraconjugala pe care compozitorul o avea cu Emma Bardac, o cantareata in voga. Debussy o cunoscuse in timp ce compunea La Mer. Astazi canapelele talkshow-rilor de noapte ar fi primitoare cu personajele, le-ar folosi si lor in cariera, ca sa zicem asa; ar scrie de ei ziare gen Libertatea&Click ("Debussy, rusinica!","Emma, ce-ti mai place Marea"), insa in plin Belle Epoque lumea tinea inca la decenta. 
De dragul adevarului istoric, trebuie sa spun ca n-a fost doar un adulter. A fost totul nitel mai flaubertian. Nesuportand umilinta, doamna Debussy a incercat sa se sinucida, si nu asa oricum, ci tragandu-si un glont in piept, ziua in amiaza mare, in Place de la Condorde... A supravietuit, dar glontul i-a ramas prins intre vertebre toata viata. Va dati seama ce scandal...Asa ca nu mare ne e mirarea ca in ziua premierei domnul Debussy isi cam pierduse simpatia publicului (si a criticilor).
Oricum, de ce va vorbesc despre compozitori impresionisti? Pentru ca vinul alambicat de azi, blend aiuritor de (stati, sa-mi dreg vocea): Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Merlot, Cabernet Franc, Touriga Nacional, Feteasca Neagra, Syrah si Marcelan, are pe eticheta niste note muzicale. Care provin din partitura "schitelor" lui Debussy. La Mer. 8 struguri rosii are Segarcea, 8 note muzicale in gama majora, ergo Simfonie.
Oricum, un asemenea amestec eterogen, mai rar! Ce fel de vin e? Este unul care in ciuda aparentelor (cand ingramadesti atatea soiuri, te-as astepta la un "concentrat", ca un gem) este un vin de corpolenta medie, plin de fructe si arome picante, lemnoase, mustos, galgaitor. Curge, stropeste, face valuri. Nu e o nava spatiala, un vin maret, dar este unul de buna calitate, agreabil. 
Nu stiu daca acest asamblaj cu de toate este tocmai o simfonie, sau mai bine zis, nu stiu daca impreuna dau ceva suficient de elevat incat sa merite intru totul asocierea, insa mi s-a parut mai degraba ca un jam session de jazz, in care instrumentistii fac solo-uri pe rand. Astfel, in cateva ore, vinul s-a exprimat diferit, cand fibros si fructat, cand cu arome uscate de toamna, cand parfumat, cu tuse de dulceturi vanilate. Are 13,5% alc, procent foarte bine integrat. E imbuteliat doar in magnum (1,5l), care face in jur de 90 de lei, deci sta binisor.

Ca sa ma intorc la Debussy, povestea compozitiei continua mult dupa moartea lui (din 1918). Incet incet, gusturile s-au schimbat. Incet-incet La Mer a ajuns hip, intai in lumea muzicii simfonice, si apoi in cultura pop, unde a trecut prin coloana sonora din Jaws, ba chiar pastisata pe Fragile, albumul din 1999, al celor de la Nine Inch Nails. 
Ma indoiesc ca Simfonia doamnei Ghislaine Guiraud va avea soarta simfoniei lui Debussy, dar indubitabil ambele au patina si amprenta frantuzeasca.  
Oricum de partea vinului stau cel putin doua argumente: (1) e mai usor de inteles decat muzica lui Debussy si (2) ma indoiesc ca din pricina lui se va impusca cineva in piept, ziua in amiaza mare, in Place de la Concorde.



Arbois 2008 Domaine Rolet nu-i pentru oricine

Daca cumperi vinul acesta, fara sa stii nimic despre Jura si vin jaune, sunt toate sansele sa crezi ca ti-ai luat teapa. Pentru ca e oxidat. Dar nu asa, oricum! Ci temeinic, cu simt de raspundere. Are contact cu aerul ani de zile. Si ca sa fie cazierul complet, sa stiti ca nu e un accident. Oamenii aia din Jura chiar asta au vrut, saracii. In apararea lor, trebuie mentionat ca au avut la dispozitie sute de ani ca sa perfecteze metoda. 

Asadar...avem un vin partial produs dupa metoda oxidativa, Savagnin-ul stand in butoaiele umplute pe trei sferturi, pe cand Chardonnay-ul n-a vazut aerul din baricul sau si nici stratul de drojdie pe deasupra. Vorbim de 4 ani in butoaie si inca 2, 3, 4 in sticla. Ca veni vorba, pentru vin jaune minimul legal e de 6 ani si 3 luni in baric. 
Majoritatea cramelor din Jura au acest tip de blend. E un soi de vin jaune B. Unde B incepe de pe la 12-15 euro, deci e B de campionat puternic, nu de Avantul Crevedia si Metalobradul Putna. 
Color auriu, nas clar si fara dubii, de alune de padure, nuci, vanilie si piure de castane. E pentru aventurieri. Dar marea deosebire fata de un vin oxidat de supermarket, uitat 4 ani pe raft cu ochii in luminator, survine in gust. Te-ai astepta, dupa miresmele premergatoare, sa-ti stea in gat, sa zici "mama, ce tare e! coniac, nu alta!" Dar nu, si aici intervin aia 500 ani de experienta. Mixul aromatic se intalneste cu o aciditate taioasa (e sec, v-am zis?) si o plinatate gustativa. Se duce repede pe gat! In final cercul se inchide cu aceleasi arome oxidative, intr-un postgust etern. 
Vinul are 13,5% alcool, care nu e foarte evident. 
Cand il bei, ti se face pofta de branza si nu mare ne este mirarea cand aflam ca branza Comte (un "cascaval" semi-tare, specific zonei) este asocierea traditionala. Si ceva miez de nuca.
In final, as zice ca Savagnin-ul pur de la Domaine Badoz mi-a placut un pic mai mult. Oricum vinul de fata e foarte respectabil, pe care-l plasez in axiologia personala la 85 pct. A facut aprox 15 euro, la un caviste din Paris.