Mania vinului vechi

De fapt aceasta e o adevarata insemnare de blog, nu un articol sau poveste. Totul are un inceput:)
Exista prejudecata ca vinul vechi este mai bun (decat cel tanar). Jancis Robinson zice ca, din experienta ei, doar 10% dintre vinuri castiga ceva prin invechire pe termen mediu (sub 10 ani) si doar 1% dintre ele se imbogatesc intr-un fel la peste 10 ani. Un lucru care trebuie spus este ca niciunul dintre vinurile pe care le priviti in rafturile hypermarketurilor nu merita invechit. Sigur, pot exista mici exceptii, cate un chateau in Carrefour, un barolo in Real, etc. Dar va puteti da seama repede dupa pret. Iar daca vinul e scump- nu-l cumparati din hypermarket:)
Eu cred ca vinul trebuie pastrat atat timp cat e necesar pentru a se dasavarsi. A bea un vin vechi de 100 de ani e ceva mai greu de inteles pentru mine. Decat ca este posibil. Stiu, exista nenumarati sectanti ai vinului vechi, se fac verticale de Petrus si Lafite pe 200 de ani, dar pe langa curiozitatea implicita, nimic nu ma poate convinge ca un vin de 100 de ani este la potential maxim. Vinul se transforma, stiu, nu exista un moment de maxim, pe fruct, cat e tanar, are farmecul lui, matur de asemenea. Apoi mai exista si nebuloasele legate de adormirea vinului, de vinul inchis, de ferestrele de oportunitate, etc. Dar totusi imi permit sa cred ca la un moment dat in timp, sigur si in functie de receptor, se exprima cel mai bine si placut.
Ii inteleg pe cei care sunt incantati de vinul vechi, nu-i inteleg pe cei care il colectioneaza, fara gandul de a-l bea vreodata. Ca pe un timbru. Vinul este facut pentru a fi baut. Trebuie cumparat pentru a fi baut, si trebuie sa coste in functie de calitati si nu- atat de mult ca in timpul prezent- in functie de zona si producator. De altfel, vinul (nu atat vinul in general, cat Marele vin) s-a scumpit atat de mult in ultimii 20 de ani, incat e ironic ca poti gasi un chateau cunoscut, recolta din anii '80, la acelasi pret cu unul nou.
E si vina celor care scriu despre vin. Se folosesc metafore, zeci de arome, poezii, etc. Vinul nu mai este un produs alimentar, un must fermentat cu gust placut, de baut la masa, ci o opera de arta. Cel care il face nu mai este un mestesugar, sau de la un nivel incolo- un tehnolog, ci un artist! Iar cand e vorba de obiecte de arta, pretul nu mai este in legatura cu calitatile produsului si cu materia prima, ci cu...poezia, cu povestea, cu critici influenti care spun: vinul, artistul asta e genial! Si uite cum sare pretul, dar si multi aproape-iubitori de arta dispusi sa plateasca mult pentru o aproape-opera-de-arta.
N-am eu o mare contributie la acest fenomen, mai ales ca sunt si consumator de vin (si cumparator, adica), dar orisicum, mea culpa!

Citeam portretele surprinse cu acuitate ale personajelor (reale) din Billionaire's Vinegar de Benjamin Wallace. Oamenii care se adunau cu o placere sectanta, aproape erotica, in jurul unei sticle Jefferson, platita cu zeci si sute de mii de dolari, si mi-a sunat in urechi remake-ul la Sweet Jane din Natural Born Killers: The world's coming to an end, Mal!

22 comentarii:

Ciprian spunea...

Atata timp cat vor exista cei dornici de a arunca banii pe asa ceva...:)

Exista putine sanse sa prinzi un vin la potentialul maxim. Ori ai un noroc chior, ori ai finantele si "logistica" necesare sa urmaresti evolutia unui vin de la an la an. Eu am prins acest virus al vinurilor mai mature, pt ca ele sunt mult mai aproape de ceea ce caut la un astfel de lichid; chiar si daca sunt in declin, tot au o usurinta fantastica de a fi baute fara sa-ti dea dureri de cap sau de papile :) Atata vreme cat nu risc cine stie ce sume colosale pe ele, ma simt satisfacut si imi asum implicit si riscurile unor asemenea achizitii...

Szövérdfi-Szép spunea...

Mai trebuie adăugat snobismul şi statutul social, deoarece vinul vechi devine un simbol deja.
Însă eu aş admite şi că nu sunt destul de priceput să apreciez poate un vin de zeci de mii de dolari, sau vechi de sute de ani. Pe de altă parte ce m-ar interesa pe mine la un vin foarte vechi este modul în care a ajuns, cât de bun este echilibrul pe care îl prezintă. Cred că mai degrabă curiozitatea îi face pe acei oameni să deschidă sticle vechi.

Nu-mi place Picasso, nu îl înţeleg, nu l-asş pune pe peretele meu şi totuşi costă o avere şi reprezintă o valoare. Cam aşa văd lucrurile şi cu vinurile foarte bune şi foarte scumpe.

Ciprian spunea...

Inca ceva :) Nici eu nu inteleg cum de unii cumpara vinul doar pe post de trofeu, fara sa se bucure de el. Totusi, am ajuns la concluzia ca multi smecheri din astia isi fac ditamai colectia ca un soi de asigurare pt zile negre. Din ce in ce mai des, tot vad cum mai scoate nush ce milionar o colectie pe la Christie's :) Oare de ce?

Szövérdfi-Szép spunea...

Ca să te dai mare că uite ce tare eşti şi priceput la chestii fine cum e vinul.
Pe de altă parte dacă te pricepi sau ai pe cineva care se pricepe poate fi o afacere şi o investiţie bună.

Dan spunea...

Asta e metoda chinezeasca de a cumpara vin..dupa eticheta..:)
Oricum cel mai interesant consumator de pe la noi este cel care a dat doua-trei tunuri, a strans ceva bani si trece direct la vinurile vechi. As fi foarte curios ce parere are el despre gustul vinului..:)
Si apropo de Billionaire Vinegar...parca acolo am citit de o sticla de nu stiu vin frantuzesc de la 1800, superscumpa, careia ii cazuse dopul inauntru din cauza vechimii..:)
Oricum cartea este un "must" pentru orice fan al vinului...mie mi-a placut foarte mult.
In rest, stii cum e: in zilele noastre vinul e mai mult poveste si mai putin produs...

Ciprian spunea...

Dan, pe de alta parte, povestea e cea care da savoare unui vin sau altul, nu? :) Asta il diferentiaza de multe alte bauturi sau produse? Sa recunoastem, acceptam astfel de povesti, legende, mituri, pentru ca dau o alta dimensiune "produsului". De ce am ajuns pasionati de acest lichid? Doar pt ca este un simplu produs? :) Stiu, eu sunt mai melancolic si mai old school :))

Ciprian spunea...

completare: povestea din spatele vinului nu este neaparat o "inventie" a zilelor noastre; intotdeauna a existat o poveste alaturata unor diverse vinuri, regiuni, etc

Dan spunea...

Ah..si mi-am adus aminte...era The Bottle,adica Lafite 1787 care se credea ca a apartinut lui Jefferson si Forbes (de fapt fisu) a cumparat-o la licitatie cu 156.000$. Dupaia a pus-o ala batranu' in vitrina cu lumina sa o vada toata lumea si a cazut dopul inauntru (s-a strans de la caldura)..:))
Comentariul lui Forbes senior dupaia: "I wish Jefferson had bloody drunk the thing." Priceless...:)

Ciprian spunea...

mai nasol e ca sticla respectiva putea a fals bine facut :))

Dan spunea...

@Ciprian, ai dreptate, dar povestea comporta aspecte polivalente: pentru cunoscatori amplifica experienta vinului, practic ii transporta mental la locul de producere al acestuia, ii face sa simta terroir-ul,etc. iar pentru altii este un soi de bravada ieftina de genul "uite dom'le ca imi permit".
Tind sa cred ca in povestea de mai sus cu Forbes s-a pornit de la prima si s-a ajuns la a doua, cand a pus sticla in vitrina...deci cele doua nu se exclud nici macar in cazul colectionarilor pasionati...
Ceea ce ma imi confirma o teorie economica vehiculata des : atunci cand pretul unui produs depaseste barierele psihologice de acceptare ale acestuia, produsul isi pierde utilizarea initiala si devine un vehicul de marketing, de imagine sau de afirmare a statusului social si economic al unui individ.

Dan spunea...

L.E. Oricum era deja otet cine mai putea dovedi ceva ..:)))

Ciprian spunea...

Asa este, Dan, doar ca eu am adus in discutie aspectul doar asa ca principiu. Lasam la o parte smecherii cu banii si cei care colectioneaza doar pt bravada. Dar, oricat am considera noi haioase povestile astea, daca s-ar oferi sansa sa participi la o verticala de genul celei mentionate de George, ati accepta invitatia? Eu sunt convins ca da, curiozitatea e prea mare :D

Ciprian spunea...

de ex, daca s-ar organiza asa ceva pe la noi

http://www.academiedesvinsanciens.org/categories/3-academie-des-vins-anciens

(la nivelul asta, ca asa mai face Oliver Bauer intalniri de genul), m-as duce intins; in acel moment, banii nu mai conteaza pt mine, curiozitatea ma roade mult prea tare :))

app, frantuzul are niste tip-uri interesante legate de pregatirea vinurilor mature, inainte de degustare :D

Dan spunea...

O, da! M-as duce intins...exact de curioztate. Asa cum m-as duce la marile Chateaux-uri din Bordeaux si le-a lua la rand pentru tururi si mai ales degustari!
Am vazut si intalnirile de care zici de la Bucuresti, din pacate nu am putut sa ajung pana acum; am vazut ca ai fost la ultima. Inca ma mai gandesc la Tondonia ala de la Lopez de Heredia..:))

Ciprian spunea...

pai ce crezi, ca eu inca nu ma mai gandesc la el? :))

alibus spunea...

Daca vrei sa investesti in vin, iti iei un tirbuson bun :D.

George Mitea spunea...

@Alin: eventual un tirbuson smecher care scoate dopul fara sa-l strapunga. Ca sa poata fi "refolosit":)

Dan spunea...

Aia da investitie....sa o lasi mostenire la copii.:)

George Mitea spunea...

@Ciprian, Zoli: de fapt, daca e sa ma gandesc mai bine comparatia cu timbrele nu foloseste. Pentru ca si timbrele au cu totul alt scop si utilitate decat sa stea intr-un clasor. Imi inchipui ca pentru unii un vin "antic" se asemeana cu condusul unei masini de epoca. Adica nu-i vorba de confort&stuff, ci de "feeling".
@Dan: interesanta teoria cu bunul care isi schimba clasa in funtie de trecerea peste un prag de pret. SI corecta, presupun.

Dan spunea...

Corecta si observata si in viata de zi cu zi...traducerea "populara" este deja clasica la americani: "Orice om are un pret"...

In cazul de fata paradoxul cartii mi s-a parut altul (vorbesc dpdv al economistului, pentru care Forbes ar trebui sa fie monument de business, model de reusita in afaceri, integritate, etc.):
A fost de ajuns 156.000$ ( o suma de altfel infima pentru Forbes), dar data (doar) pentru o sticla de vin ca sa ii schimbe paradigma de gandire din consumator/connaiseur/impatimit intr-un simplu snob pentru care vinul este doar un alt instrument de a-si afisa statusul social. Si atunci extrapolez cu neliniste interioara: pentru un anume pret, nu toti suntem la fel?

George Mitea spunea...

Dan: Forbes jr a aruncat atatia bani pe ea. Si ma indoiesc ca Forbes sr e un mare pasionat de vinuri. Ma rog, presupun ca stie destule, e necesar la acel nivel, dar nu cred ca e un mare connoisseur. Cel putin nu asta reiesea din carte. Omul dorea acea sticla pentru o receptie si sau expozitie despre Jefferson (daca-mi amintesc bine). Deci niciodata nu a licitat pentru a o bea.
Si mai sunt in carte exemple simpatice: cel cu Sokolin, care purta o sticla Jefferson intr-o geanta de voiaj (sau de bowling!) ca sa se laude cu ea la un eveniment si a reusit sa o sparga:)

Dan spunea...

Da si ala e un exemplu bun..:)
Lasa sa prinda nitel mai mult "fenomenul" la noi sa vezi ce exemple o sa avem.:)