Nec Plus Ultra 2009 Jidvei si Femeia Ideala

E un vin cunoscut, un sauvignon blanc gasibil mai peste tot, datorita eficientei masinarii de marketing a producatorului, de la alimentara din colt pana in restaurante. 

Cand ai un vin care se numeste Nec Plus Ultra, zgarii simtul critic al cumparatorului. "Mai mult nu se poate", pe romaneste,  costa 18-20 lei in magazine. Acuma depinde cum vrei sa o iei: fie ca o realizare mirobolanta, fie ca este produsul unei atitudini mioritice comune: asta este, cu asta defilam!

Adevarul e pe la mijloc. Trebuie sa spun ca m-a surprins. Am zis ca voi fi primul care anunta daca colosii incep sa produca vinuri bune, sau, in fine, rezonabile. Ei bine, dupa Google se pare ca sunt primul, cu exceptia reproducerilor dupa contraeticheta. 

Turnam in pahare si observam o frumoasa culoare galben cu reflexii verzui. Nasul este exploziv. E o bomba floral- fructata. De la fructe exotice, pasionale, la trandafiri, de la mere coapte la piersici si caise, de la levantica la grapefruit, ba chiar tind sa dau crezare notelor de pe site-ul lor: coacaze negre! Un nas siropos, complicat, alambicat, greu.

In gura aceeasi plinatate  aromatica, iar sub greutatea conferita de cantitatea generoasa de zahar rezidual, apar rotunjimi de pepene, mare coapte, piersica, citrice, din care se remarca portocala si grapefruit, aciditatea, sau in fine prospetimea, putea fi mai mare, pentru a sustine notele puternice de fruct. Finalul este destul de persistent, cu impresii de gutuie zemoasa (pe cat de zemoasa poate fi o gutuie), dulci si putin astringente, amarui. Alcoolul,  moderat, la 12%, este bine integrat, nimic de zis.

E un vin memorabil prin bogatia aromatica, dar arunca prea mult, se ofera prea usor. E plin, greu, unctuos, dar senzatia de dulce (am mari dubii ca vinul are doar 4g zahar) se transmite sub o forma siropoasa, chiar obositoare dupa un pahar. Parca au vrut sa arunce totul intr-un alambic, sa creeze un fel ciudat de panaceu pentru toti bautorii, si rafinati si pofticiosi, gurmeti si gurmanzi deopotriva. Inteleg de ce a primit cateva distictii la concursuri serioase din strainatate: e genul de vin de concurs, puternic aromat, si care nu trebuie sa treaca pragul de a fi agreabil, clasa mult mai interesanta pentru consumator, decat pentru degustator. Pare complex si seducator si asta ajunge la concursuri. De la mine: 81 pct. 

Mi-a adus aminte de o stire auzita la un post de radio despre un sondaj realizat de te-miri-cine (cercetatorii britanici sa fi fost? ) la care au participat peste 60 de mii de barbati din lumea mare, cu scopul de a determina profilul Femeii Ideale. Pe langa faptul ca ideea e absolut tampita, idealul erotic masculin astfel conturat fiind un soi de Frankenstein statistic, imi amintesc ca respectiva fiinta ar fi blonda, cu ochi albastri, are exact 1,72m, casa ei, nu are copii, nu fumeaza, dar bea ocazional, arata foarte bine si e o amanta priceputa, si desigur, iubeste animalele. 

Si dragi sotii, rasuflati usurate! Este deja luata si indragostita peste poate. De cine? Pai de Barbatul Perfect,  cum altfel, care dupa aceiasi greu de identificat cercetatori, are o caracterizare mult mai simpla, semn ca femeile nu sunt atat de pretentioase si superficiale: salariu minim 60.000 euro pe an, Mercedes si casa de 300.000 euro.