Spumantele Purcari și drumul către ele

Republica Moldova are o zi națională a vinului. Ceea ce nu ne-ar strica nici nouă, în fond Bachus s-a născut (și) la noi. Că veni vorba de zeitate, vinerea trecută am plecat din Focșani, din plin festival Bachus, după sesiunea de degustare din concursul omonim, pentru a înnopta în Chișinău. Sâmbata urma să fie o zi lungă, din acelea pe care e bine să le începi dintr-un pat cald și cu un mic dejun tihnit și nu din habitatul mașinii, după ce ai mâncat croasanți de benzinărie și "espresso" din cafea instant.  

Drumul nu a pus probleme, în ciuda detaliului că mare parte din terasament părea a fi consolidată ultima oară pe vremea fostei URSS. Cum-necum, de la vama Oancea-Cahul, care mi-a venit mai la îndemână, însă sunt puține șanse să vă fie vouă în drum, și până la Chișinău se fac sub trei ore. Înțeleg că alte rute sunt mai amabile cu stomacurile pasagerilor, însă așa a zis sfântul Waze că trebuie, așa am făcut. Bine, dacă sunteți din București și ieșiți din oraș doar la munte, pe DN1, sau spre mare, pe A2, s-ar putea să vă încerce un sentiment nu prea temeinic de superioritate. Însă după cei 30-40 de kilometri dintre Galați și Oancea n-o sa simțiți mare diferență ajungând în Republica Moldova.

Trecând prin Hîncești, am remarcat un mare panou stradal care ne informa că președintele Dodon se ține de cuvânt, că a creat cu mana lui nu mai putin de 100.000 de locuri noi de muncă și a sporit cu nu știu cât la sută exportul către Uniunea Vamală (adică Federația Rusă & Co). Lângă panou, o mașină de poliție, Lada, fabricată probabil prin anii '90. 

Chișinăul e un oraș mare, ușor îmbătrânit prin părțile centrale, mix de Iași și București (ori poate Kiev și Minsk?), ușor modern prin altele, dar destul de familiar dacă treci prin cartierele-dormitoare cu tradiționalele fațade cenușii. Întorci capul după zgomot și vezi un autobuz din anii '80, din acelea cu burduf scârțâitor, pufăind energic prin țevile de eșapament, într-un dispreț total pentru normele actuale de mediu. Oameni preocupați, mergând repede, cerșetori rostindu-și povestea mizericordioasă în rusă, case de schimb valutar din 10 în 10 metri, ceea ce spune ceva despre economia și demografia Republicii Moldova. În fața primăriei te împiedici de un ansamblu de dansuri, rotindu-se sincron și cântând ceva cu specific indian (!).
Plimbarea la pas de pe bulevardul Ștefan cel Mare (completat la unele colțuri cu a doua plăcuță indicatoare: "și Sfânt") se termină în piața dintre parlament și catedrală, așa numita Piața Marii Adunări Naționale, populată cu ocazia Zilei naționale a vinului (zi care, în stil pur românesc, an de an, e...două! Adică sâmbăta și duminica primului weekend din octombrie) de standuri, mese de berărie, scenă și grătare de tot felul. Se poate mânca orice, de la prepelițe rotisate, la creveți, somon și plăcinte cu varză acră. În ciuda babiloniei gastronomice, senzația e mai degrabă igienică și de bună organizare. Oricum, forțele de ordine sunt abundente și cu kalasnikoavele la vedere.

În fața intrării simbolice mi se aduce la cunoștință de către un polițist că încalc legea. Printre alte păcate, sunt fumător și înainte de asalt îmi făceam curaj. Aflu cu această ocazie că Republica Moldova are de anul trecut una dintre cele mai draconice legi anti-fumat din Europa. Nu se mai fumează în niciun spațiu public, fie el închis sau deschis. Așadar nici în stradă. Un efect vizibil e o oarecare curățenie stradală, care nu poate fi pusă în totalitate pe seama recentei urgii. Și în urmă cu trei ani, la ultima vizită în Chișinău, impresia a fost favorabilă din acest punct de vedere. Bravo lor și aminte nouă! Ah, știu, trebuie să mă las de fumat...

În caz că nu v-ați dat seama din titlu, motivul prezentei mele a fost invitația de a participa la lansarea gamei de spumante Purcari, venită din partea laturii românești a grupului (Crama Ceptura). 

Odată ajuns în piață iți dădeai seama de poziționarea Purcari în industria vinului din Moldova, precum și de prestigiul de care se bucură. Prin poziționare nu mă refer la un singur stand și prin stand nu mă refer la boxe gen Goodwine, ci la corturi de sute de metri pătrați, cu mese, scaune, ospătari etc. Și gard separator cu gardian inclus:)
Fiecare membru al concernului, adică Purcari, Bostavan și Bardar (distileria), plus un stand comun funcționând ca magazin, avea propriul așezământ și toate întrunite reprezentau cam un sfert dintr-o latură de piață! 

Prezentarea s-a ținut de către Victor Bostan, directorul grupului, care după câteva cuvinte introductive, l-a "mandatat" pe Jerome Barret să vorbească despre cele trei vinuri spumante la a căror realizare a participat, alături de oenologii "rezidenți". Jerome este un consultant cunoscut, cu experiență, colaborator al mai multor case din Champagne și fost director de dezvoltare la Institutul de oenologie din Champagne. Ca fapt divers, el a colaborat și cu Casa de vinuri Cotnari la elaborarea primelor lor spumante.

Cele trei vinuri, toate având 12-12,5% alcool, produse prin metoda tradițională, în aproximativ 4000 de sticle fiecare sortiment, s-au prezentat astfel: 

Cuvee de Purcari alb extrabrut, având doar 3 grame zaharuri, blend de Chardonnay, Pinot noir și Pinot blanc, aspect regulamentar, cu perlație fină, constantă, arome curate și delicate de citrice și fructe verzi, miez de pâine și ușoare inflexiuni minerale, magneziene, în gust. Aciditatea e bine integrata, fără a fi ieșită din comun. Slick and professional, cum ar zice americanii.

Cuvee de Purcari alb brut, 9 grame de zaharuri,  același blend ca la extrabrut, același aspect de spumant de calitate, cu o aromatica mai fructată, mai coaptă, de piersici, flori albe și desigur, citrice, croasanți. Aromatica este surprinzător de curată, fără asperități de fermentație. Mai abordabil pentru publicul larg decât extrabrutul, fără îndoială, însă menținându-se în linia calitativă inspirata de Purcari. La prima servire a fost prea rece, părând ușor lipsit de greutate, însă pe măsură ce s-a aclimatizat, s-a dovedit bine echilibrat.

Cuvee de Purcari rose brut, 9 grame zaharuri, blend de Chardonnay si Pinot noir, vine într-o culoare rose-cupru, nu foarte pigmentată, și e tot foarte plăcut și liniștit aromatic, floral și cu impresii clare de coacăze negre și biscuiți cu unt. Putin mai robust în gust decât brutul alb, mai dens, însă ușor curgător, oricum.    

În concluzie, sunt spumante moderne, realizate prim metoda tradițională (nu-i nicio contradicție aici, stați liniștiți), cu suficienta finețe încât să se integreze cu succes în gamele de sus ale vinăriei Purcari. Sticla tip Laurent-Perrier ajută și ea la individualizarea produsului. Se vede că s-a cautat un conținut și un ambalaj care să nu fie "ca toate celelalte". Le așteptăm și pe piața românească, rămâne de văzut la ce preturi (oricum, pregătiți-vă, căci nu vor fi mici).

Părăsind standul Purcari am ajuns și la Bostavan, unde am gustat un spumant brut din gama Dor. Hm, decent, în linie cu spumante de-ale noastre de sub 25-30 lei, însă departe de finețea celor de sub brandul Purcari, firesc oarecum.
De aici am ajuns la Bardar unde se serveau divinurile lor, din care a strălucit indiscutabil Bardar XXO, care îmi închipui ca e un fel de XXL al brandy-urilor, învechit 20 de ani. Foarte respectabil și comparabil cu orice alt produs de top din Moldova sau chiar din Romania, dacă tot veni vorba. Nu e un produs ieftin, fiind comercializat la aproximativ 60 de euro sticla. 

Impresia generală lăsată de ziua petrecută în mare parte în aer liber a fost una favorabilă. Purcari și încă câteva crame de peste Prut au oferit prin vinuri și organizare o imagine aspirațională pentru întreaga țară. Cum de altfel se întâmplă și în România. Când vezi cum arată arhitectonic și peisagistic crame ca Avincis, Lacerta și încă câteva, ți se lasă o impresie contrastantă cu drumul până la ele.

În fond, dacă pot să închei sentențios, aș zice că atunci când aceste două țări ale noastre vor arăta precum vinurile și cramele acestea, iar oamenii se vor purta și ei ca atare, vom fi împreună nițel în altă parte, cel putin ca dispoziție socială și culturală. Până atunci, să ne apreciem mai mult vinul, căci nu sunt multe domeniile care să fie mult mai elevate decât dezvoltarea generală.

PS: despre alte vinuri vizitate cu această ocazie vorbim într-o ediție viitoare.  

Vinuri nespuse (pana acum, III). Unvinpezi

Acestea sunt vinuri pe care le-am luat in verb pentru unvinpezi.ro. Nu le voi puncta in scara de 100, pentru ca initial nu am facut-o si nu ar fi corect sa punctez din amintiri. Totusi observati in text un rating de tipul X/5.  Asa se puncteaza in micul nostru grup. Unde, daca vreti o rata de schimb, 2 este 80-84, 3 e 85-89, 4- 90-94 si 5- doamne-ajuta la mai multe! De ce se puncteaza? Pentru ca ideea este ca vinurile oferite spre vanzare sa fie de cel putin 80 pct. Si credeti-ma sunt ceva vinuri care (din lipsa de realism a producatorilor/ a importatorilor/conditii de pastrare) nu ajung sa fie oferite spre vanzare. Nu ma intrebati care sunt acelea, pentru ca nu pot sa va spun. Dar puteti sa-mi cititi blogul in continuare, pentru ca nu se stie cand o sa am vreo scapare :)

Cifrele acelea mai mari sunt preturile din ziua ofertei versus preturile normale. 

Ordinea nu e intamplatoare. 

FUENTESPINA GRANATE 2013 Bodegas Avelino Vegas. 2/5 36/42

Acest joven de Ribera del Duero este la inceputul lantului trofic, sub crianza si toate celelalte. E un rosu de consum curent, suculent si destul de acid, cu descriptori de fructe rosii, afumaturi condimentate, cu o tusa lactata si usor vanilata datorata-cel mai probabil- unei scurte treceri prin baric. Repede curgator si ideal in fata gratarului, cat ia aer sticla de Pingus.

SIOSY SYRAH 2012 Bodegas y Vinedos del Jalon. 2/5 37/45

Astăzi avem un syrah spaniol de Calatayud, din apropiere de Zaragoza, vin care- fără a fi un vin cu speranță de viață prea îndelungată- se prezintă plăcut la momentul prezent, fiind fructat și fără ascunzișuri. Nasul amintește de ciocolată, un indiciu al celor 9 luni în baric,  precum și violete, lavandă, rozmarin. Gustul are o moliciune concupiscentă, densă, cu arome de mure, afine și picanterii de vin fiert și o ușoară reverberație mentolată.

ILLIVIO 2011 Livio Felluga. 2/5 89/133 

Felluga este una din cramele cele mai renumite din Friuli (nord-estul Italiei, la granita cu Austria si Slovenia). Vinul de azi este conceput ca un omagiu adus longevivului "patriarh" Livio de catre copiii sai. Este un blend de pinot blanco (majoritar) cu aport de chardonnay si picolit (o varietate locala folosita in special la vinuri dulci), maturat 10 luni pe strat de drojdii, in baric. Vine intr-o culoare aurie stralucitoare, cu un "nas" elegant, de flori albe aducand a lamaita,  iasomie și indicii dulci, de vanilie. Gustul denotă anii de maturitate, atacul surprinzand, fiind mai degrabă liniștit si delicat decat robust, cu nuanțe de pere Williams si nectarina, cu un iz de unt vanilat și un "kick" picant de coaja de lamaie conservata in zahar. In ciuda(sau in pofida) perioadei lungi petrecute in lemn avem in fata un vin articulat si elegant.

EMERITUS MERLOT 2009 Cramele Rotenberg 3/5 69/81

Mihail Rotenberg s-a obisnuit sa lanseze aceasta eticheta la mai multi ani dupa recolta, lucru de apreciat si inca destul de rar printre producatorii romani, fie ei si de calitate. La obiect: avem o culoare rosu granat cu o bordura indicând semne de maturitate. Olfactiv livreaza suc de vișine, flori uscate și note saline, ca de carne uscata și undeva, in miez- hrean! Sigur, fara partea lacrimogena :) În gust se prezinta robust, cu note de fructe confiate (smochine, prune) miez de nuca verde, traduse printr-o combinație de taninuri dulci și uscate. În acest sens, e de preferat consumul la masa, mai degrabă decât de unul singur. Ah si in caz ca nu ati remarcat, primeaza descriptorii maturi, copti. Ceea ce e o indicatie asupra oportunitatii de consum, in sine.

SASSO AL POGGIO 2009 Piccini 3/5 63/78

Vinul de azi este supertoscanul celor de la Piccini, blend de sangiovese (cam 60%), merlot si cabernet sauvignon, maturat 12 luni in lemn si se numeste "piatra de pe deal". Ma intreb cum ar reactiona comentatorii de etichete de la noi daca ar apare un vin romanesc cu astfel de denumire. Soc si groaza, probabil. Oricum tin sa va anunt ca pretul de azi e bun comparativ cu cel din lumea larga.

Avem o culoare intensa, intrezarindu-se maturitatea. Olfactiv aduce a lemn dulce, un pic de menta si nucsoara. In gust apar impresii de mure in principal, apoi afine si prune uscate, iar finalul e destul de persistent amintind de cuisoare si o usoara tusa sangvinica. Mi s-a parut un vin dens, cald si naucitor si parca-l inteleg mai bine pe "supertoscanul" Dante cand vedea "caldul soare cum devine vin, unit cu sucul care vița-l are"

Pinot Blanc 2012 SCVB Haut-Rhin (Franta) si inca un prilej de meditatie

Vreau sa va spun ca in lumea asta a vinului devine tare greu sa mergi la sigur. Feteasca e un soi de merlot, arsa, coapta, dulce, fara pic de prospetime de fruct. Feteasca regala ar putea fi sauvignon blanc, iar sauvignonul blanc ar putea fi uneori chardonnay sau viognier. Adica sa zicem ca vrei sa bei ceva light&fresh si cand colo dai peste o bomba. Ei tocmai de asta sunt multumit de acest mititel pinot blanc de Alsacia. Asteptam un vin mai putin intens, cu aciditate medie ca sa nu supere stomacul, ceva patina minerala (daca nu zici de ceva mineral in ziua de azi e de rau!) si exact asta am primit. Nas de flori albe si impresii usoare de mere si piersici. Gustul e destul de delicat, neintruziv, cu aliura sportiva, sanatoasa, proaspata, si cu final amintind de apele magneziene, picante.

17 lei, 81 pct, Lidl, Medalie de aur la concursul pe care-l tot aminteste Bernard Pivot in cartea lui despre vin, anume cel de la Macon. Concurs care intre noi fie vorba e destul de interesant organizat, intrucat se concureaza pe podgorii si apelatii. Adica aplicat cazului de fata- pinot blancul alsacian generic nu se intalneste in aceeasi serie cu un riesling grand cru, ce sa mai vorbim de un Chablis. Si sigur daca judeci asa, e posibil sa merite o medalie de aur prin  comparatie cu fratii lui. Daca il comparam cu un sauvignon blanc din Chile, care o sa ne ia nasul cu impetuozitatea sa aromatica si papilele pe sus cu restul de dioxid de carbon, atunci sigur de unde medalie? Dar bine zicea candva jupan Parker- tata punctangiilor- punctele se dau unui vin in relatie cu fratii sai de sange, nu asa in general. 

Din punctul meu de vedere nu te opreste nimeni sa punctezi dupa o scara universal valabila si care nu face distinctie intre o feteasca de Ceptura si un syrah de Rhone, sau intre o feteasca regala de Sebes si un torrontes argentinian. Dar mi se pare sincer mai putin relevant decat meciul local. Care, in cazul Romaniei, nu prea poate avea loc- deoarece in multe podgorii nu poti sa faci un campionat din doua echipe, una cu buget de 50 mil euro si una de amatori. Cu toate acestea vedem unele initiative-cred ca in Satu-Mare exista asa ceva- apoi si concursul de la Focsani ia in calcul mai degraba vinurile vrancene (desi se vrea concurs national, international, galactic, etc). Mi-as dori sa existe ceva asemanator si in Dealu Mare unde sunt mai multi producatori de inalta calitate. Plus ca nu se stie de unde sare iepurele. Daca vine nea Gheorghita cu un merlot fantastic si ia aur? De ce nu? Se poate obtine ceva interesant si fara inoxuri si drojdii selectionate. O sa-l caute dupa vreo doi pasionati? O sa-l caute! Dar pentru asta ar trebui sa existe ceva ce ne lipseste- consiliile care sa administreze regulile unei podgorii anume, sigur in liniile generale trasate pentru toata lumea. Asa e si in Franta si in Spania si in Italia. Cine ar putea sa stie mai bine decat podgorenii din Dragasani ce gust ar trebui sa aiba cramposia? 

Observam ca institutiile centrale nu fac o treaba prea buna. DOC-urile se obtin cu o usurinta ametitoare. Varietate exotica, de n-a vazut-o Romania de cand e ea, primul an  de recolta, primul vin- si iata direct DOC? Despre ce vorbim noi aici? Cum sa progresezi in maniera asta? Si mai mult- cum sa conservi zestrea ampelografica daca orice venetic capata statut de DOC instantaneu? Saracul Aime Guibert cu al sau Mas de Daumas Gassac, cere de 30 de ani un AOC mititel pentru cabernetul lui dintr-o comuna din Languedoc.  De pomana ii iese extraordinar si tine 30 de ani fara probleme. Nu dom'le, in Languedoc nu exista cabernet sauvignon in lista AOC deci mai depune o petitie si la anul si la multi ani, poate ne razgandim.  

Va inchipuiti un consiliu de reglementare romanesc care sa aiba un astfel de site, disponibil in vreo 15 limbi?  Si pe care site sa gasim  prezentarea vinurilor specifice in format video precum cel de fata?