Vins français des vacances d'été

Fost-am si la Paris. N-a fost rau. Insa m-am intors cu un sentimentul firesc de dezamagire. Nu fata de Paris, ci fata de tara si orasul in care locuiesc. 

Noi suntem obsedati de decalaj. De cate ori n-am auzit "astia sunt cu 20 de ani in fata noastra". Ei, de data asta m-am intors cu ideea fixa ca oricat ne-am stradui, oricat de bine intentionati am fi, oricat am eradica coruptia, nu vom ajunge niciodata un atare grad de civilizatie. E ca in paradoxul lui Zenon "Ahile si broasca", transpus in realitati civice.

Despre vinuri, ce sa va zic, am baut mai putin decat as fi facut-o acasa. Cu exceptia unei cine prelungite, in care un bun prieten, parizian de multi ani, ne-a facut o trecere prin bucataria franceza incepand cu o terina de foie gras, continuand cu melci, stridii, creveti gigant, melci de mare, scoici St Jacques si incheind gustoasa si epuizanta masa cu un tartar de vita foarte bine facut, cu carne maruntita la cutit si amalgamata cu verzaturi. In rest, cand te dor picioarele, ca pe orice turist avid, ai nevoie de un dus si un somn bun, nu de vinuri savante. Oricum, ceva-ceva am incercat, dupa cum se va vedea in randurile urmatoare: 

Morgon 2013 Bertrand Capdevigne, Club des Sommeliers, un private label al unui lant de supermarketuri, nu-mi amintesc care, in orice caz cel care are o "reprezentanta" in gara Marne la Vallee-Chessy adica Disneyland. Cand innoptezi dupa 16 ore de coțomedii si michimausi nu-ti prea vine sa bei ceva prea elevat. Oricum, s-a prezentat cum ma asteptam, cu avalanse de fructe rosii, acid, suplu, fara briz-brizuri, dar cu o lungime buna. Nu e un reprezentant de seama al apelatiei, dar e un vin onorabil de sete. Ieftin, chiar in atare conditii. 4 euro, sau asa ceva. 12,5% alc. 80 pct.

Touraine 2014 Paul Buisse, e desigur un sauvignon de Loara, extrem de tipic si cu o calitate potrivita pretului de 10 euro intr-un magazin de bauturi de pe Rue de Faubourg Montmartre, unde sunt convins ca adaosurile sunt respectabile. Coacaze rosii, caise, grapefruit si o componenta minerala amintind de cap de chibrit si pietre ude. Gust plin, fresh, numai bun alaturi de o salata bogata cu piept de pui. Amabil, la 12,5% alcool. 85 pct.

Macon-La roche Vineuse 2013, Bastion de l'Oratoire, Domaine Chanson, a fost un chardonnay surprinzator de bun pentru un Macon Villages. E drept ca familia Chanson isi face veacul in Burgundia de pe la 1750.  Aici finetea vinului a fost surprinzatoare. Aromatica florala, dublata de pepene galben, pere, cu un gust plin, citric, dar delicat. Remanenta buna, dulce acrisoara. Bun de scaldat vietati marine. Un vin de 12-15 euro. 13,5%, 88 pct.

Cornas 2009 Cave de Tain, o cooperativa laudata chiar de marele Bob. Cornas e o apelatie de Rhone, de unde se lasa in urma grenache-ul si incep marile syrah-uri pure. Mi s-a parut un vin complex, care are nevoie de mult aer pentru a se deplia. Imi amintesc aromele de la tutun, vanilie, paine prajita, lemn dulce si desigur fructe negre, mure, dude, cirese negre. Gust "catifelat", gustos, final mediu, cu picanterii. 13,5%, 87 pct. 

Un vin din cel mai vechi oras din lume: Chinon

Veti spune "de unde ai scos-o pe asta cu cel mai vechi oras din lume? Cum ramane cu Byblos, cu Alepul, cu Damascul?".  Pai simplu: am citit eu intr-o carte cum ca primul constructor de orase a fost Cain. E si in filmul cu Russel Crowe, daca nu ma credeti. Ei, si care e numele vechi al localitatii Chinon, din Touraine, pe valea Loarei? Cainon. Constantin- Constantinopol, Cain- Cainon. Vedeti?

Lasand gluma la o parte, infailibila deductie de mai sus apare in Gargantua si Pantagruel, opera domnului din imagine, un anume Francois Rabelais, nascut prin partile locului. Iata:

"I-am spus lui Pantagruel:

— Tinda aceasta îmi aminteşte o hrubă care se află în cel mai vechi oraş din lume, şi unde se găsesc chipuri tot atît de frumos zugrăvite ca şi cele de-aici.

— Unde? a întrebat Pantagruel. Care e cel mai vechi oraş din lume despre care vorbeşti?

— Chinon! am răspuns eu. Sau cum i se mai spune: Cainon. în Tourraine.

— Ştiu unde e Chinon-ul, a spus Pantagruel. Cunosc şi acel beci cu chipuri zugrăvite. Am deşertat acolo multe cupe de vin bun şi rece. Nu mă îndoiesc că e un oraş foarte vechi, după cum arată stema lui, pe care scrie:

Chinon, Cainon, străveche aşezare, E mic oraşul, faima lui e mare. Sus, străjuiesc pădurile-nverzite Jos, curge Viena-n unde liniştite.

Dar de unde ai scos-o, că e cel mai vechi oraş din lume? Scrie undeva? Ce dovadă ai?

— Am citit în Sfînta Scriptură, că cel mai vechi ziditor de oraşe a fost Cain şi nu e greu de înţeles că a dat numele lui cetăţii pe care a întemeiat-o mai întîi: Cainon. După cum, mai tîrziu, urmîndu-i pilda, toţi ceilalţi ctitori de oraşe şi cetăţi au făcut la fel. Astfel, Atena şi-a primit numele ei de la Minerva, căreia grecii îi spun Atena, Alexandria de la Alexandru; Constantinopol de la Constantin; Pompeiopolis din Cilicia, de la Pompei; tot astfel s-au numit Canaaenii de la Cana; Sabeianii de la Saba; Asirienii de la Asur; apoi Ptolemais, Cezareea, Tiberium şi Herodium din Iudeea." (trad. Alexandru Hodos)

Orasul Chinon

Chinon are si o mare legatura cu Romania, poate si cu dacii (mai lucram la aceasta teorie), intrucat el era stapanit de contii de Anjou si stim ce i s-a intamplat lui Carol Robert de Anjou la Posada.

Chinon a fost oras englez pana in 1205, cand regele Ioan (fiul lui Richard Inima-de-leu) il pierde in fata lui Filip al II-lea si sub Franta a ramas de atunci. Si Ioana D'arc a trecut prin oras in drumul catre Orleans, dar Jacques de Molay (marele maestru templier) e cel care a stat destul de mult, desi nu cred ca s-a simtit prea bine, deoarece aici a fost incarcerat si executat, cand Filip al IV-lea s-a suparat pe templieri. 

Din punct de vedere al vinului e desigur o regiune straveche, vestigiile ducand pana la perioada romana. Chinon e o sub-apelatie din mai marele Touraine AOC. Renumele ii vine de la vinul rosu, obtinut din cabernet franc.

Crama de azi se numeste Paul Buisse si are peste 100 de ani vechime, adica sunt niste tinerei printre altii mult mai incetateniti in istoria locului. Gama se numeste "Elevé en barriques" si ne bucuram ca mai dau dovada si altii de mare creativitate in denumirea vinurilor.

2011 are o culoare rosie rubinie cu tuse granat, de intensitate medie, licarii de lumina se pot observa prin pahar. Urmeaza un "nas" de violete, zmeura si capsune, usoare note de vanilie, coaja de paine. Cu timpul rasar si unele indicii picante. In gust descoperim taninuri fine, matasoase. cu tuse de coacaze negre, cirese, afine rosii, picant pe final si usor mineral, amarui. Alcool? Ia-l de unde nu-i (12,5%)!

Ma asteptam la ceva mai greu, cu taninuri mai intrusive, dar ma bucur ca n-a fost asa. Un plus de finete nu strica niciodata. Nici lui Carol Robert nu i-ar fi stricat. Daca s-ar fi purtat mai finut cu solii lui Basarab, poate nu i s-ar fi intamplat ce i s-a intamplat, nu?

7,90 euro belvini.de. 87 pct.