Fratii Coen, fratii Zellner si fratii Chardonnay

Sunt multe filme care incep cu mentiunea ca relateaza o poveste adevarata. Sunt ecranizari bine ancorate in meandrele concretului, cum ar fi spus un batranel cu zambet larg. Sa luam, de exemplu, Fargo (1996), filmul cult al fratilor Coen. O comedie neagra, sau mai degraba o drama cu usoare accente comice, care spune povestea unui vanzator de masini care incearca sa insceneze rapirea sotiei sale, ca sa scoata niste bani de la socrul cel bogat. Lucrurile nu merg deloc conform planului. In final, totul e pus cap la cap de cel mai neasteptat erou. Nu e comisarul Harry sau politisti gen Stallone sau Schwarzenegger, ci un serif din inzapezitul Fargo, North Dakota, om al legii care se intampla sa fie o gospodina insarcinata in luna a saptea. Ah, si o valiza cu un milion de dolari este ingropata langa un gard de sarma, in zapada, pierduta pentru totdeauna, deoarece toti cei care stiau de existenta ei mor. 

Asa ajungem in 2014, cand un alt film, numit Kumiko, the Treasure Hunter, scris si regizat tot de niste frati (ce concidenta!), anume David si Nathan Zellner, nu are aceleasi declaratii de veridicitate precum Fargo, dar pleaca undeva tot de la filmul amintit. O tanara japoneza din Tokyo, avand evidente probleme psihice, cum ar fi depresia sau instrainarea de lumea inconjuratoare, descopera  o caseta VHS ingropata. Caseta e partial functionala si pe ea este tras nimic altceva decat filmul fratilor Coen. 

Cumva, in mintea fragilei Kumiko se infiripa o idee fantastica: din moment ce filmul este dupa o poveste reala, asta inseamna ca geanta cu un milion de dolari  ingropata de insangeratul Steve Buscemi, este in continuare undeva langa un gard de sarma din inzapetita Dakota de Nord. Si de aici se porneste in cautarea comorii. Totul are un aer de fabula, de poveste cu zane. Planeaza un aer ireal in toata aceasta poveste, destul de premiata ulterior la festivaluri de filme independente.

Cand am cumparat cele doua Chardonnay-uri bio de la Domeniile Franco-Romane, Terre Preciouse si Crai nou, stiam ca diferenta esentiala dintre ele este ca primul este maturat in baric, in vreme ce mai ieftinul Crai Nou este mai natur. De ca si cum Craiul ar fi Fargo, cel bazat pe o poveste reala, iar Kumiko ar fi Terre, cel invaluit in aura fictionala a baricului. Tehnic vorbind, de Terre Precieuse v-am vorbit saptamanile trecute, spunandu-va atunci ca a fost unul din marile semne de exclamare ale anului 2015, din punctul de vedere al impresiei lasate. Ei bine, Crai Nou pare vinul de baza, cel dinainte de imersiunea in lemn, si desi mai sincer cu expresia strugurelui, lipsit de unduiri cremoase, vanilate, este pe cat de poate de robust, fibros, proaspat, un adevarat cinema verite al lumii Chardonnay, cu o curgere naturala si ritm alert. Si trebuie remarcat ca vorbim de 2012, nu de de 2015! 

Aceste vinuri sunt unicat pe piata. Niciun alt producator ("unicat" si "niciun" sunt un soi de dramatizare, in tonul articolului:) nu propune publicului vinuri albe maturate atata vreme. O recomandare ferma, un best buy la 30-35 de lei si 89 pct. Insa, dupa ce ai incercat varianta baricata, nu poti sa-ti alungi sentimentul periferic ca ceva lipseste. Pentru ca am inceput sa cred ca chardonnay-ul bine facut nu poate decat sa castige din baricare si practic lemnul ajunge sa faca parte din veridicitatea povestii. Nu e machiaj, ci un ingredient important al impactului estetic.

Adevarul despre Fargo este senzational. Avertismentul initial, cum ca ar fi vorba de o poveste reala, nu este adevarat, trama fiind complet "inventata" de fratii Coen. Presupun ca rolul acelui avertisment care sta secunde bune, pe fond negru, in debutul filmului, este de a preseta asteptarile publicului, de a-i induce un anumit fel de a se raporta la poveste. 

Precum Chardonnay-urile de la DFR, la care cu greu poti spune care e mai "adevarat" si in lumea filmului "adevarul" e relativ, devenind fie o unealta in mainile realizatorilor, fie mai degraba un fel al publicului de a se raporta la pelicula. 

Pentru ca povestea ireala a micutei japoneze obsedata de valiza cu bani din Fargo este mai "adevarata" decat falsul apel la veridicitate din filmului initial.  In iarna anului 2001, o domnisoara pe nume Takako Konishi chiar a stat de vorba cu politistul Jesse Hellman din localitatea Bismarck, North Dakota, timp de patru ore, timp in care a repetat incontinuu "Fargo". La scurt timp, a fost gasita moarta in apropiere de oraselul fatidic. Cauza mortii: hipotermie si o combinatie mortala de medicamente si alcool. Acesta este un fapt incontestabil. Insa povestea a devenit o senzationala legenda urbana, despre japoneza naiva cautand valiza cu bani din film, ceea ce nu e foarte adevarat (vezi aici sau aici), dar adaosurile fictionale sunt intotdeauna mai seducatoare decat simplul proces verbal al realitatii.

PS: fiind vorba de fratii Coen, va recomand atat noul lor film Hail, Caesar!, care ruleaza in acest moment in toate cinematografele din tara, cat si serialul Fargo (difuzat la noi de canalul AMC), ajuns la al doilea sezon, cu al treilea deja confirmat.  

Mythbusting cu Dimitrie Cantemir

Astazi ne incantam cu un text din secolul al XVIII-lea, din celebra Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir (1714). Varianta de fata este traducere din germana (pentru ca textul a fost initial scris pentru o enciclopedie germana) de Vasile Vârnav (1806), Capitolul VI "Despre câmpiile și pădurile Moldovei":

"Și vinul cel mai bun, se face la Cotnari, un târg în ținutul Hârlăului, iară afară din țară nu este cunoscut, căci dacă îl scot din țară și-l duc pe apă, sau pe uscat și n'au vasele purtare bună de grijă, apoi își perde puterea sa. Iar eu fără de aceea îndrăsnesc al socoti a fi cel mai bun decât toate celelalte vinuri ale Europei, încă și însuși decât cel de Tocaia; că țiindu-l cineva trei ani în pivniță adâncă și boltită, după cum este obiceiul la noi în țară, apoi întru al patrulea an, dobândește acel fel de putere, încât arde ca rachiul, și cel mai mare bețiv, abia este vrednic să bea trei pahare să nu se îmbete; încă nu aduce durere de cap și floarea lui este osebită de ale altor vinuri, căci este verde și de ce se învechește, se și mai înverzește."

Asadar, vinul e tinut 3-4 ani in pivnita, timp in care se "intareste" atat de tare incat "arde ca rachiul".

Acesta e un mit comun, care circula si astazi, sub forma sticlei vechi care in timp "se face coniac", inplicand si o crestere corespunzatoare a nivelului de alcool. Bei un pahar si te imbeti rau.

Fara a fi specialist in producerea vinului, pot totusi sa afirm ca marirea tariei alcoolice a vinului dupa fermentatie si stocarea sa in butoaie se poate intampla natural intr-un singur mod: prin refermentare. Vinul are un rest de zahar rezidual, care devine hrana pentru drojdiile inca prezente, ceea ce, in anumite conditii de temperatura, poate genera refermentarea. Nu exista dovezi ca procesul utilizat la Cotnari ar fi fost asemenator cu cel din Tokaji, desi carturarul si domnitorul moldovean il foloseste ca termen de comparatie. Acolo, desi nu se poate vorbi de o dubla fermentatie, pentru ca nu exista o prima fermentatie urmata de a doua, ci de o continuare a fermentatiei prin adaugarea pastei din struguri botritizati, procesul poate dura, intr-adevar, o perioada destul de lunga. Si la vinurile de Jura procesul se poate intinde in timp, cu mentiunea ca in vin jaune, evaporarea sub strat de drojdie face diferenta. Insa refermentarea produce efecte nu tocmai placute, astfel ca e greu de crezut ca s-ar fi putut obtine un vin atat de bun precum il considera Cantemir. 

Extra: Intre timp, Gabriel Lacureanu, cunoscutul oenolog de la Licorna Winery, pus in fata problemei de mai sus, mi-a vorbit despre subiecte minunate de discutie, cum ar fi butanol 2 metil a butanol sau chiar fenil 2 etanol, nici nu mai amintesc de banalul glicerol. Se pare ca exista posibilitatea ca vinul, mai ales cel realizat dupa standarde medievale (adaug eu). sa devina mai imbatator la propriu, odata cu trecerea timpului. In vreme ce nivelul alcoolul etilic se opreste dupa terminarea fermentatiei, alte tipuri de alcool se pot forma in continuare. Care pot accelera anumite stari fiziologice. Desigur, nici pe departe la nivelul unui distilat. Subliniez: nici pe departe. 

Parerea mea e ca pe fondul unei oarecare oxidari, n-avem de unde sa stim daca accidentale sau voite, vinul dulce de Cotnari putea capata unele note aromatice si gustative care sa aminteasca de un distilat, mai ales de un vinars maturat in lemn. Aromatic ar fi tuse de fructe confiate, note tostate, lemn ars, de intensitati mai mult sau mai putin placute, iar gustativ, aciditatea, atat cat a mai ramas, zaharul si amprenta oxidativa, toate divergente, conducand spre un rezultat greu de inghitit, care ar putea fi descris ca "tare".  Insa e doar o vaga asemanare gustativa, neexistand nicio legatura reala. 

E posibil insa ca in unii ani, sortimentul de Cotnari sa fi fost capabil sa ajunga la 15, chiar 16% alcool, ceea ce, da, e mai greu de "manageriat" de un bautor obisnuit cu vinuri de 8-9% alcool, cum erau cele comune de atunci.  

Culoarea verzuie a vinului ar putea fi generata de o infectie cu mucegaiuri, dar din nou, nu e de bine. Exista desigur nuante verzui in unele vinurile tinere, dar n-am vazut prea multe care s-o pastreze sau chiar sa se accentueze dupa mai multi ani de maturare. 

Oricum ar fi, e prima mentiune din literatura romana a celebrului mit al "vinului vechi era asa de tare de ziceai ca e cognac".     

  

Despre hidrologie cu rozeurile DAVINO 2015

Sunt atat de multe lucruri de care nu imi pasa. Cred ca e o chestie legata de varsta. De exemplu, daca Davino se gaseste in Selgros sau nu. Oricat ar parea de incredibil, subiectul nu-mi trezeste nicio traire. Aveam impresia ca Selgros e un magazin pentru profesionistii din HORECA. Asa isi face reclama la TV, cel putin. Davino produce preponderent pentru HORECA, deci sa fie intr-un magazin destinat aprovizionarii acestui segment face tot sensul din lume. 

Verific si acuma cand scriu: Davino, Selgros? Nope, nu simt nimic. Cred ca e ceva in neregula cu mine.

Oricum, am gustat rozeurile 2015. Dupa cele de anul trecut, care au iesit cam ostenite din fabrica, an dificil, ce sa facem, cele din recolta curenta s-au prezentat mult mai bine. Toate sunt cabernet-merlot.

Exista o diferenta clara intre game, nu datorita baubilitatii, ci datorita finetii. Faurar e vinul decent pe care-l asteptam, fresh, cu arome clare de fructe rosii, intens pe papile, in care senzatia aceea acid-amaruie cand inghiti vinul este cea mai prezenta. Stati sa-mi gasesc cuvintele. 

Sa zicem ca procesul bautului se aseamana cu o curgere de apa. Domaine Ceptura rose este raul de munte, in forma sa cea mai cristalina, redus ca volum, dar avand o puritate greu de captat. Pana si sonorul curgerii este mai cristalin. Poti sa mirosi si pietrele printre care curge si aerul tare de munte. E si cel mai firav, daca putem spune asta la 12,9% alc. Iacob e acelasi rau, dar ceva mai la vale. Deja mai calit, mai amestecat, mai larg, fara a fi foarte adanc. Daca il iei in causul palmei trebuie sa astepti putin sa se clarifice, sa se decanteze, insa e tot lin curgator pe papile. La Faurar deja suntem la ses, albia s-a marit, lichidul nu mai e la fel de fin ca in varful muntilor, dar e mai accesibil. Fructele de pe maluri se simt mai intens, volumul mai mare, dar curgerea molcoma. Se intrevad si capitele de fan ale gospodariilor din apropiere. Potoleste setea, dar nu are aceeasi puritate ca la 1000 de metri altitudine mai sus. 

87. 85. 83

7 vinuri rosii din Bulgaria (12.02.2016)

Recent, din diverse surse, am gustat mai multe vinuri bulgaresti. Mai jos gasiti impresiile lasate. 

Terra Tangra Organic Mavrud 2013 14%. Sunt vinuri certificate bio, produse pe pantele muntelui Sakar, in sudul tarii, langa granita cu Turcia si Grecia. Nasul acestui vin e diferit de majoritate, fiind mai degraba condimentat-vegetal (chimen, marar) decat fructat. In gust nu e tocmai asezat, taninozitatea si restul de zahar(care tehnic nu e mare) iesind in fata aciditatii, care pare ca are un program separat. Impresia finala este de boyband din care cel cu voce tocmai a plecat spre o cariera solo. Mai sustin cateva  concerte sa le ramana ceva, pana la inevitabila desfiintare. 78

Terra Tangra Organic Cabernet Sauvignon, Merlot si Mavrud  2013, 14%. In ciuda aspectului, care te lasa usor nelamurit, initial facand o usoara spuma purpurie, apoi lasand mici bule in zona de contact cu peretele paharului, semn dupa mine ca nu totul a fost stas in proces, nu este un vin rau! Daca nimeresti temperatura optima, un clasic 16-18, va livra un melanj placut de fructe negre dulci, ciocolata si cuisoare, dar fara a-i lipsi aciditatea, avand suculenta si aducand o impresie de vin agreabil, nepretentios si usor de baut. 84

Inteleg ca sunt vinuri care costa in Bulgaria in jur de 20 de lei, deci cel putin cupajul are o valoare buna. Terra Tangra este pionierul vinurilor bio din tara vecina.

Edoardo Miroglio Rubin 2010, Elenovo, 14%. Rubin este un soi manufacturat in anii 50, intr-o statiune de cercetari, fiind o incrucisare de Nebbiolo si Syrah. Aduce o aromatica serioasa, de pielărie fina, scorțișoară, vanilie, jeleu de căpșune. Gustul nu e pe măsura nasului, aduce o componenta medie, de afine și coacăze, ușor amărui pe final. Un vin decent, insa nu tocmai entuziasmant sub raportul pret-calitate, avand in vedere ca face, in Romania, in jur de 90-100 lei. E interesant de pus in clasorul cu soiuri degustate, insa. In alta ordine de idei, pacatul meu, dar am degustat acest vin in paralel cu o Pesquera Crianza 2013 de-a lui Alejandro Fernandez. Cum a fost? Poate va amintiti al doilea gol al lui Messi din semifinala CL de anul trecut, cand l-a ridiculizat pe Jerome Boateng, de la Bayern Munchen. 83

Edoardo Miroglio Soli Invicto 2010. Blend de Merlot, Cabernet sauvignon, Cabernet Franc si Syrah. 14%.  Asa am dat nota pentru vinometru.ro, tot asa o dau si aici: "Hrr! Bip! Domnul Liviu Grigorica este invitat la biroul Relatii Clienti sa-si recupereze sticla de vin. Bip! Hrr!". Glumim, radem, dar au si bulgarii Oprisorul lor. Sigur, e usor nedrept fata de oenologii investitiei lui Eduardo Miroglio din Elenovo, dar doream sa spun ca au facut o treaba buna, care seamana oarecum cu ce se face la noi, in locul mentionat. Da, e vorba de stil. Fructe confiate, vanilie,  peste un gust suculent, de visine, cu taninuri de categorie semi-usoara. Un vin foarte bun, usor de baut, de lume noua, chiar daca utilizeaza denumiri si struguri de lume foarte veche. 70-80 lei. 88 

Zagreus Winery Syrah Kotkini Mogili 2013. Single vineyard. 14%. Zagreus are aprox 120 de hectare in zona Plovdiv-Assenovgrad. Si ei sunt cu bio/eco. Aduce a mure si cirese negre, cu un iz usor floral (violete?), si un gust de puree de tanini:) Are suculenta, curgere rapida, alcool bine integrat, un finish mediu, dulceg-amarui. Lasa o impresie foarte buna. 16 leva, deci vreo 35 de lei. 84

Zagreus Winery Cabernet Sauvignon Yaldjika 2013. Tot single vineyard, tot bio, tot 14%. Precum Syrah-ul, vinul s-a comportat admirabil sub aspectul conceptului extrem de complex numit baubilitate. Aroma este interesanta, nu tocmai ce te astepti de la un cab, dar placuta orisicum, avand ceva floral, parfumat. Suculent, firesc ceva mai vertical decat syrah-ul, avand si nuante de fructe rosii in mix, cu un final impaciuitor, dezirabil. Un vin reusit. 85 pct. 

Zagreus Vinica Mavrud 2013.  Iata o bestie mica, care inteleg ca e vinul lor etalon, un Mavrud 100%, de 14,5% alc, produs din struguri deshidratati natural vreme de 2-3 luni. 

Va dati seama ce iese, un vin masiv, dens, extractiv, inspirat din Valpolicella. Intens pigmentat, aromatic aducand un melanj de fructe negre, valuri de condimente, nuante serioase de pielarie si tabac, corpolent, cu un final lung si usor vanilat-tostat. 25 leva ~ 55-60 lei. 89

Cin cin si spor la ski!

Exportul de vin romanesc la final de secol XIX

Erau vremuri cand leul romanesc avea aceeasi valoare ca francul francez. Tara se dezvolta, "intelighentia" studia la Sorbona sau in scoli tehnice din Franta. Era inceputul maririi si...maririi Romaniei. Mai târziu, in 1913, in contextul invaziei romanesti in Bulgaria, din timpul celui de al doilea razboi balcanic, ziarul francez L'Ouest-Eclair se intreba pe prima pagina, daca nu cumva Romania este noul jandarm al Europei. Astazi, cu toate complexele si crizele noastre identitare, un asemenea titlul ni se pare venit dintr-o realitate paralela, dintr-un roman SF alternate history. Peste câțiva ani deznodamantul favorabil al primului razboi mondial a dus la formarea Romaniei Mari.

Sa ne intoarcem insa la sticlele noastre.

Suntem in 1891, cand Pierre Mouillefert, profesor la scoala nationala de agricultura din Grignon, publica  "Les Vignobles et les vins de France et de l'étranger"(disponibila online pe gallica.bnf.fr). Cartea de 550 de pagini este interesanta si pentru noi, deoarece exista un capitol despre iubita noastra patrie.  

Sa incepem cu prezentul.

Romania de azi  are  aprox. 190.000 hectare. Productia este de aprox 3,7 mil hectolitri, iar exportul este de  100.000 hectolitri! 

Romania mica din 1891 avea, conform spuselor autorului, 160.000 hectare cu vita de vie, deci cu doar 30.000 mai putin decat Romania din prezent, care produceau 3,5 milioane hectolitri de vin, din care 2 milioane erau destinate exportului. 2 milioane! De 20 de ori mai mult decat astazi!

Poate credeti ca e o greseala. Ei bine, e posibil ca statisticile folosite de Mouillefert sa nu fi fost 100% exacte, dar cativa ani mai tarziu, descoperim un amplu articol in La Vigne Francaise, nr.12, 30 iunie 1896, intitulat "Le vin en Roumanie". Aici, corespunzator anului 1891, apar urmatoarele cifre: 159.589 hectare si 3.557.490 hectolitri. Cat despre export, chiar daca sunt neconcordante in text, cifra de 2 milioane se repeta. De remarcat ca sursa de citare e diferita, si anume un raport al ministrului italian delegat in Romania.

Victor Axenciuc, autorul volumelor intitulate Istoria economica a Romaniei. Cercetari Statistico-istorice 1859-1947 (ed. Academiei Romane 1996, disponibila online pe digibuc.ro), propune in volumul dedicat Agriculturii, pentru 1891 152.000 hectare si o productie de struguri de 3260 mil kg, in vreme ce in 1892, suprafata ramane aprox egala dar productia creste la 4464 mil kg struguri. Autorul foloseste o "rata de schimb" de 143 kg struguri pentru 1 hl de vin, deci cifrele inaintate de francezi sunt relativ corecte. 

Cifrele se confirma. Interesant ca anul urmator, in 1894, exporturile romanesti scad drastic, cam pe la nivelul din prezent, in principal deoarece recolta 1893 a fost dezastruoasa, de numai 1.25 milioane hectolitri, fata de 3-3,5 milioane in anii anteriori. 

Sigur, asta nu inseamna ca in ce priveste calitatea eram campioni, insa cantitativ publicatia amintita afirma ca la nivelul Europei, sub aspectul recoltei la hectar, eram nec plus ultra: 1892- 22,5 hectolitri/hectar, de doua ori mai mult decat in Franta.

Si acum ajungem la bani. Mouillefert spune ca cele mai bune vinuri romanesti se vindeau cu 20-22 franci/hectolitru. Nu da o valoare medie sau minima, dar daca ne uitam la capitolele altor tari din jur, as zice ca o medie de 15 franci/hl nu ar fi absurda. 

Sigur ca valorile au relevanta maxima doar in contextul lor. De aceea, va rog sa luati cele de mai jos ca o simpla speculatie. Am utilizat pentru conversie singura valoare relativ constanta in timp: aurul.
Daca aveti alte perspective si argumente, as fi curios sa le aud.

1 franc din perioada amintita valora 0,29 gr aur

Azi 1 gram aur= 33 euro

0,29 grame =9.57 euro

1 franc 1896= 9,57 euro

15 fr/hectolitru

143 euro/hectolitru

1,43 euro/l

2 mil hectolitri=286 mil euro

Daca ar fi sa exprimam in euro exportul de vin al Romaniei anilor 1890, am ajunge la frumoasa suma de 286 milioane euro. 

Conform ultimelor statistici (2014), exportul actual de vin se gaseste undeva intre 16 si 20 milioane euro. 

Doamnelor si domnilor, cifrele ma scutesc de concluzii ample. 

La Belle Epoque? Cred si eu...

Concursul de vinuri Pistoane Baricate 2016 si premiantii sai

sursa fotografii: www.blog.pistoanebaricate.ro

Sambata, pe malul Dunarii, in Braila, la restaurantul Nemo, am participat la editia 2016 a concursului Pistoane Baricate, eveniment care n-ar exista fara dedicatia bloggerului brailean Iulian Grigorescu. 

Am degustat ceva mai mult de 50 de vinuri, adica jumatate din probele inscrise in concurs, 103 in total, de la 39 de producatori, din 4 tari. 

Am facut parte dintr-o comisie formata din 6 persoane, prezidata de Marian Timofti, alaturi de Laurentiu Horodnic, Catalin Galan, Bogdan Dumitrescu si Octavian Mita. 

Rezultatele oficiale pot fi accesate AICI. Castigatorul concursului a venit de pe listele celeilalte comisii, condusa de Horia Hasnas, si a fost un cupaj unguresc de mare angajament, din Villanyi, produs de Tiffan in 2009, avand numele de scena Lucia. 89 pct, medalie de aur. Urmatoarele 6 vinuri din clasament, in schimb, ne-au cerut noua voie. In opinia mea, cel mai bun alb degustat a fost un Furmint sec din Tokaj, astfel incat, desi n-au fost multe vinuri din tara vecina, trageti voi concluzia. 

Daca va intereseaza, puteti privi mai jos vinurile pe care le-am degustat (in ordinea intrarii), alaturi de punctajele mele, iar in paranteza se gaseste media pe comisie.

Feteasca alba si Feteasca regala cu pret de raft intre 10 si 30 lei:

Casa de vinuri Husi Feteasca Regala  2015 (proba tanc) 82 (80,25)

Apcovin Labirint Feteasca Alba 2014 74 (71,25)

Domeniile Sahateni Nomad Feteasca Alba 2014 82 (79)

Domeniile Viticole Tohani Mosia de la Tohani  Feteasca Alba 2014 78 (79,25)

Schwab Agro Prod (Crama Ratesti) FUNKA Feteasca Regala 2014 80 (79,75)

Apcovin Labirint Feteasca Regala 2013 75 (74,75)

Apcovin Labirint Feteasca Regala 2013 (proba de control, adica introdusa inca o data in concurs, ca sa se vada cat de consecventi in punctare sunt degustatorii) 74 (78,25)

Vincon Doua Vorbe Feteasca Regala demisec 2014 81 (82)

Casa de vinuri Stefanesti Marcea Feteasca Alba+F.R. demisec 2014 82 (80,25)

Casa Ochean Carligele Feteasca Regala demisec 2013 79 (80,75)

Crama Girboiu Varancha Feteasca Regala demisec NV 79 (81,50)

Asamblaje albe la alegerea producatorului pret de raft 10-30 lei

Domeniul Vladoi Ravak RieslingIt&FeteascaReg 2014 82 (83.5)

V.inc  Blanc de Rouge  Dranic F.N.+Merlot ALB 2014 78 (78.5)

Alb monovarietal 31-60 lei

Domeniul Vladoi Sauvignon Blanc 2015 (proba tanc) 76 (78,75)

Apcovin Tata si Fiul Sauvignon Blanc 2015 84 (83,25)

Domeniul Vladoi Ana Maria Sauvignon Blanc 2014 84 (81,75)

Prince Stirbey Cramposie Selectionata 2014 83 (80)

Domaine Papagiannakos Savatiano 2014 78 (77)

Crama Dealul Dorului Riesling Italian 2014 82 (81,50)

Crama Darie Strabun Chardonnay 2014 84 (85,25)

Crama La Salina Issa Chardonnay 2014 81 (80,50)

Crama Girboiu Tectonic Gewurztraminer 2014 86 (85,75)

Casa de vinuri Cotnari Colocviu la Roma Tamaioasa Romaneasca 2014 84 (84)

Casa Ochean Mara Pinot Grigio demisec 2014 81 (79,75)

Crama Grigorescu K Alpha Muscat Ottonel demisec 2014 80 (79,50)

Casa Ochean Mara Tamaioasa Romaneasca demidulce 2014 79 (79,50)

Alb monovarietal 61-100 lei

Kereskedohaz Tokaji Furmint 2014 87 (84.25)

Asamblaj rose 10-30 lei

Apcovin Tata si Fiul FN+CS 2015 82 (80,75)

Monovarietal rose 31-60 lei

Casa Ochean Mara Traminer roz 2014 demisec (a fost trecut pe lista de rose-uri din greseala) 80 (81,25)

Feteasca Neagra 61-100 lei

Casa de Vinuri Cotnari Castel Vladoianu 2013 83 (82.3)

Vincon Mirabilis Machina 2013 87 (85)

Alira Grand Vin 2011 84 (83)

Rosu monovarietal 31-60 lei

Crama Dealul Dorului Share Burgund Mare 2014 85 (85,5)

Crama Darie Strabun Colinele Dobrogei Merlot 2013 82 (81,5)

Et Cetera Merlot 2012 83 (84,25)

Domeniul Vladoi Pivnita Basarabilor Merlot 2011 83 (81)

Crama Grigorescu Geneza Cotesti Merlot 2011 80 (77)

Casa Ochean Carligele Cabernet Sauvignon 2013 79 (79)

Crama Ceptura Cervus Magnus Cabernet Sauvignon 2013 81 (80,5)

Schwab Agro Prod (Crama Ratesti) Cabernet Sauvignon 2013 (proba tanc) 85 (85,25)

Casa Ochean Carligele Cabernet Sauvignon 2012 83 (aici apare o diferenta intre ce mi-am notat eu pe foaie- 86- si inregistrarea oficiala) (83,3)

Frittmann Cabernet Franc 2012 84 (83,75)

Schwab Agro Prod Crama Ratesti Cabernet Sauvignon 2012 88 (88,8)

Asamblaje rosii 31-60 lei

Apcovin Tata si Fiul F.N.+ C.S. 2014 82 (82,5)

Budureasca Zenovius C.S+Sy 2014 84 (83,75)

Chateau Vartely Individo Rara Neagra+Malbec+Syrah 2014 85 (86)

Domeniile Viticole Tohani Cuvee Nicolae F.N+M+C.S 2013 85 (87)

Domeniile Sahateni Red Artisan Fet.N&Cab.Sauv&Merlot 2013 84 (81,5)

Crama Girboiu Epicentrum Merlot&Cabernet 2013 87 (86)

Apcovin Tata si Fiul F.N. +C.S 2014 74 (78)

Alira Concordia Fet.Neagra&Cab.Sauvig 2012 81 (81,75)

Winero Crama/ Alira Cuvee Red Cliff  Merlot&Cabernet 2010 84 (84)

Crama Darie Capidava Cab.Sauv&Merlot&F.N demisec 2013 80 (80)

A fost amuzant, de ce sa nu recunosc, am pus ochii si pe niste crame mai mici, dar cu potential, am baut si vinuri foarte bune, si mai putin bune, dar n-au fost dezastre, ceea ce e imbucurator.

Multumesc lui Iulian pentru invitatie si...la mai mare!