Castele-n Spania: aterizarea

Sunt un fan al socului cultural. E un fel de hobby. Nu tricourile D&G- la fel de contrafacute doar ceva mai ieftine ca la noi- ma anima, ci diferentele de cultura si civilizatie, fara a valorifica cumva aceste notiuni. De cum ajungi, in toaletele aeroportului descoperi ca au un loc special amenajat pentru schimbat copilul (evident nu in sensul in care ti-l fac mai frumos sau mai destept). Ca oricat de complicat ar fi, gasesc ei un mod alambicat dar functional de a construi o rampa pentru persoane cu handicap. Apropos de asta, imi spunea o cunostinta cu disabilitati locomotorii, ca i-a luat o ora ca sa poata intra intr-o prefectura din tara noastra. Stabilimentul dotat cu o rampa mecanizata (poate le-ati vazut- arata modern!) a fost imposibil de pornit de catre gardieni, basca intrarea respectiva era o usa inchisa, iar cheia era intr-un birou inchis de functionarul plecat in concediu, si cate si mai cate, tipice, incat pana la urma doi gardieni publici si-au flexat muschii si au carat persoana si carutul pe sus pana la biroul cu problema. La noi ai putea sa faci sute de scurt-metraje hilare cu iz de Kafka si Kusturica, din cate se intampla coditian- la modul absurd si nevinovat. Dar n-o sa incep o retorica “la noi” versus “la ei” pentru ca e clar ca nu s-a inventat si nu se va inventa prea curand rampa pentru handicapul pe care il avem.

Oricum, mare iubitor de vin, cum ma stiti, am adus in Spania cateva sticle de vin neaos, cu oarece pretentii, spre degustarea doritorilor. Pentru inceput: o feteasca regala Genius Loci 2006 de la Prince Stirbey Dragasani si o Cadarissima 2008 de la Wine Princess, Arad. Voi vorbi despre ele inainte de cele cateva vinuri iberice pe care le-am incercat.
Feteasca Genius Loci 2006 a fost o mare dezamagire. Sunt convins ca nu am descoperit adevarata fata a acestui vin, dar cred ca imprudenta de a le comanda intr-o zi calduroasa a fost motivul. Nu vreau sa incep o alta polemica, nu caut vinovati, nu bat apropouri, ci in mod ebraic- imi voi interioriza vina.
Vinul era destul de flasc, cu o aciditate precara, dar cu un gust din care mai razbatea calitatea laudata de atatia, mineralitatea si caracterul de soi destul de bine definit. N-a fost prea rau, dar in lipsa unei aciditati mai vioaie- n-a rupt gura targului. Flori de tei, miere, vanilie, vinul fiind baricat indelung. La 60-70 de lei cat am platit, am dreptul sa ma declar usor nemultumit.

Cadarissima 2008, un vin special dupa metoda Aszu (responsabila pentru celebrele vinuri albe de Tokay), dulce dar obtinut din struguri rosii (de cadarca, presupun), din boabe stafidite atacate de botritys cinerrea, mucegaiul nobil. Auzisem putine lucruri despre acest vin, in general contradictorii, chiar usor nefavorabile. Va spun ca este o experienta interesanta. Contrastul dintre tanin si zahar este bine mediat de o aciditate buna, te mira oarecum ca nu este din cale afara de dulce, fiind chiar agreabil. Se simt condimente, visina, baton de ciocolata, dar gratie metodei de vinificare apar si note straine, naturale mai degraba vinurilor fortificate- fructe confiate: pruna uscata, curmale, stafide, smochine, care domina un final amplu, meditativ. M-a surprins aceasta gaselnita bine intiparita in istoria podgoriei Minis, dar si in istoria vinurilor imperiale de altadata. Evident, este un vin cu asociere gastronomica restransa, in nici un caz de larg consum, potrivit unor deserturi cu ciocolata si visine, as zice. Este ceva unic, in orice caz, si cred, pretabil la invechire, 70-80 lei, 0,5 l, 86 pct.

Drumul de la aeroportul din Valencia pana la casa unde am locuit intr-una din cele doua saptamani spaniole mi-a fost bantuit de aceasta melodie din eterul radio, cantata de Estopa (o formatie de flamenco- format nou, fusion, caci flamenco-ul de pe vremuri nu-l mai canta nimeni) si Rosario- una din fiicele regretatei Lola Flores, cea incremenita intr-o piata din orasul natal (foto sus), al carui celebru vin are tuse asemanatoare cadarcei imperiale care si-a gasit sfarsitul in acea seara: Jerez de la Frontera.






Asculta mai multe audio Muzica

10 comentarii:

alibus spunea...

Hai bine ai revenit!

George Mitea spunea...

Multumesc mult. Am intrat in paine:)

Anonim spunea...

Sa-ti fie de bine, nene!
Dragos

George Mitea spunea...

Merci, merci. Cat ai pus pe tine la turci? :)

Anonim spunea...

Mi-e rusine :)))...
Apropos de platforma pentru schimbat: ai reusit sa-ti schimbi fata pe ea? Te intreb pentru ca am auzit ca aceste platforme ar fi exact ca rampele noastre pentru inscaunati, adica doar "butaforie" europeana.
Dragos

George Mitea spunea...

Nu, erau functionale! Totusi, am gasit una si in Romania: in aeroport:)

Poemil spunea...

A-ti incercat si un Tempranillo?

George Mitea spunea...

Desigur. Am si "importat" o sticla de Ribera del Duero, pentru zile negre.
Totusi, se gasesc si la noi, in hypermarketuri, destule specimene de tempranillo.

Poemil spunea...

Am primit si eu cadou din Spania de la fiica mea o sticla de Ribera del Duero pe care am inceput-o aseara. Se cheama "Biberius" si este porecla data de legionarii romani tribunului lor Tiberius Nero devenit mai apoi imparatul Tiberius Iulius Caesar, caruia in campania din Iberia ii placea atat de mult vinul incat uita de triburile cantabreze. Mi s-a parut usor a avea aroma de fructe uscate si smochine. Pe sticla scrie ca e invechit 4 luni un butoi, nu-i putin?

George Mitea spunea...

Interesanta istorie! E interesant si bagajul de arome al acestui vin, destul de neobisnuit pentru un vin rosu. Cat despre invechire depinde de rezultatul din pahar: e putin daca vinul e prea "verde", dar daca consumatorului i se pare bun, atunci 4 luni e optim!