Cu ani in urma, un cititor al blogului mi-a trimis scanul unei scrisori din secolul 19, trimisa de un negustor de vinuri din Galati catre o casa de Cognac, care exista si in ziua de astazi (gasiti linkurile catre articolele cu pricina la sfarsit, daca mai aveti vigoare). Continutul acelei scrisori m-a facut sa lansez o adevarata investigatie, in care am implicat oenologi francezi, ziaristi, cunoscatori in vinuri si coniac, importatori si asa mai departe. Am scris desigur si producatorul de cognac, insa a preferat sa nu reactioneze. De ce? Pentru ca scrisoarea iti putea creea convingerea ca in anii de la sfarsitul secolului 19 producatorii francezi de cognac, vinuri si derivate cumparau vin din Romania. Ceea ce astazi ar fi scandalos. Cand s-a gasit si a doua scrisoare, banuielile initiale au fost confirmate. Chiar asta se intampla! Cognac pur sange facut cu vin de Vrancea, ce sa vezi!
Dar in lecturile extensive avute pe parcursul acelei investigatii am dat si peste ceva interesant. In fabulosul opus magnum al istoricului Paul Paltanea despre istoria orasului Galati apare un episod din 1887 cand activitatea docurilor portului Galati a fost paralizata de cantitatea enorma de butoaie goale trimisa de casa de vinuri Noilly Prat. Evident pentru a fi umplute cu vin neaos. Sursa informatiei este un microfilm cu acte si note informative din epoca gasit de istoric in arhive. Desigur, a scris usor eronat numele producatorului de vermouth si a interpretat gresit ca Noilly Prat este din Marsilia. De fapt este din Marseillan, un oras mult mai mic, dar tot de pe coasta Mediteranei, unde se gaseste sediul companiei si astazi. O greseala onesta, cred ca sunteti de acord, mai ales ca vorbim de manuscrise!
Ei, si intr-o frumoasa zi de septembrie, sub sau suprasemnatul intra pe situl smartdrinks.ro ca sa-si completeze seria de pahare pentru sampanie Lehmann. Aveam deja doua si mi se par foarte elegante, asa ca am mai comandat inca cateva. Si fiind deja acolo vad ca un cunoscut mie si frumos vin de la un producator de sherry este la jumatate de pret. Iau doua, imi pare si sugestie de un vermouth de la aceiasi. Iau si vermoutul si iaca belea, imi sugereaza si vermoutul de la...Noilly Prat! Si memoria mea ruginita scartaie a jale un pic in gol, dupa care se face roata si imi pica fisa! Mai, astia nu sunt aia despre care am citit in pregatirea articolului despre negustorul de vinuri din Galati? Intra pe blog, verifica daca si desigur ei sunt! Nici nu stiam ca ii aduce cineva de la noi! Evident, ii adaug si pe ei la ccomanda. Vine pachetul, prima licoare sacrificata este Noilly Prat Original Dry.
Acum, dati-mi voie sa lungesc pelteaua: dar ce anume este un Vermouth? Cum se face? Ce implica? Si cautand raspunsuri mi-am dat seama ce bautura nobila si greu de obtinut este! Unul adevarat nu are nicio legatura cu mizeriile post-decembriste intitulate astfel, care nu erau decat niste vin, arome, alcool si mult zahar. Un Noilly Prat se face astfel: vinul de baza se tine 8 luni in butoaie de stejar. Dupa care butoaiele sunt scoase afara, unde stau un an. Sub soare, sub zapada, sub canicula si vanturi. Dupa care li se adauga un pic de amestec de musturi si alcool. Si iar stau un pic, dar acum inauntru pentru ca devine mai calculat procesul. Practic vorbim de un vin licoros ca a doua baza a produsului final. Si acum se adauga maceratul de plante si radacinoase, 20 la numar, reteta secreta. 3 saptamani. Dupa care mai stau un pic, se imbuteliaza si ura si la gara!
Cum e rezultatul? 18% alcool, destul de sec, mai sec decat un Martini dry dupa gustul meu, cu arome clare de vin fortifiat sec cu un strat herbal, foarte fin si nuantat. Lung, acid si dezirabil. Se poate bea singur, racit bine sau in mixologie, cu vodca sau gin, gheata, apa cu bule, tonica sau nu, si gheata. Aici imaginatia e limita.
Nefiind consumator fidel sau connoisseur, mi s-a parut fin si elegant, ceva deosebit de alte vermuturi baute pana acum. In fond, reteta este aparent originala, aceeasi de la primul Noilly, un botanist talentat. Iar intre ei si Martini sunt vreo 50 de ani diferenta. Intai francezii, apoi italienii. E drept ca prin 1970 italienii i-au inghitit, insa reteta s-a pastrat.
Vedeti, e doar o bautura, insa si cititul din jurul ei este satisfacator. Afli una, descoperi alta, nu e doar o bere lager la draft al carei nume e irelevant. Eu am plecat de la un mail primit de la un cititor acum 10 ani si am incheiat cu o revelatie in paharul de degustare acum cateva zile!
PS: am si cateva ponturi. Sunt mai multe vinuri la destocaj, cu reducere mare, pe situl amintit. De exemplu, acum ma delectez cu un Chateau Sainte Marguerite Symphonie blanc 2021 care inca uimeste cu prospetimea si plinatatea sa gustativa. Iar despre paharele de sampanie (cel din prima poza), sa va zic doar ca daca le cautati pe cele inscriptionate, gasiti unele Champagne Ayala. Sunt de fapt Lehmann Jamesse de 28,5 cl. Daca ar fi sa le cumperi fara incriptie fac vreo 10 euro bucata. Iar inscriptionarea e discreta si plasata doar pe suport, nu pe cupa. Si costa doar 16 lei, deci rezon!
Articolele despre scrisori:
si urmarea
