Noilly Prat Original Dry si o poveste cu noua neveste

Foarte straniu si sinuos, dar frumos, drumul acestui vermouth pana in paharul meu. Sa va povestesc:

Cu ani in urma, un cititor al blogului mi-a trimis scanul unei scrisori din secolul 19, trimisa de un negustor de vinuri din Galati catre o casa de Cognac, care exista si in ziua de astazi (gasiti linkurile catre articolele cu pricina la sfarsit, daca mai aveti vigoare). Continutul acelei scrisori m-a facut sa lansez o adevarata investigatie, in care am implicat oenologi francezi, ziaristi, cunoscatori in vinuri si coniac, importatori si asa mai departe. Am scris desigur si producatorul de cognac, insa a preferat sa nu reactioneze. De ce? Pentru ca scrisoarea iti putea creea convingerea ca in anii de la sfarsitul secolului 19 producatorii francezi de cognac, vinuri si derivate cumparau vin din Romania. Ceea ce astazi ar fi scandalos. Cand s-a gasit si a doua scrisoare, banuielile initiale au fost confirmate. Chiar asta se intampla! Cognac pur sange facut cu vin de Vrancea, ce sa vezi!

Dar in lecturile extensive avute pe parcursul acelei investigatii am dat si peste ceva interesant. In fabulosul opus magnum al istoricului Paul Paltanea despre istoria orasului Galati apare un episod din 1887 cand activitatea docurilor portului Galati a fost paralizata de cantitatea enorma de butoaie goale trimisa de casa de vinuri Noilly Prat. Evident pentru a fi umplute cu vin neaos. Sursa informatiei este un microfilm cu acte si note informative din epoca gasit de istoric in arhive. Desigur, a scris usor eronat numele producatorului de vermouth si a interpretat gresit ca Noilly Prat este din Marsilia. De fapt este din Marseillan, un oras mult mai mic, dar tot de pe coasta Mediteranei, unde se gaseste sediul companiei si astazi. O greseala onesta, cred ca sunteti de acord, mai ales ca vorbim de manuscrise!

Ei, si intr-o frumoasa zi de septembrie, sub sau suprasemnatul intra pe situl smartdrinks.ro ca sa-si completeze seria de pahare pentru sampanie Lehmann. Aveam deja doua si mi se par foarte elegante, asa ca am mai comandat inca cateva. Si fiind deja acolo vad ca un cunoscut mie si frumos vin de la un producator de sherry este la jumatate de pret. Iau doua, imi pare si sugestie de un vermouth de la aceiasi. Iau si vermoutul si iaca belea, imi sugereaza si vermoutul de la...Noilly Prat! Si memoria mea ruginita scartaie a jale un pic in gol, dupa care se face roata si imi pica fisa! Mai, astia nu sunt aia despre care am citit in pregatirea articolului despre negustorul de vinuri din Galati? Intra pe blog, verifica daca si desigur ei sunt! Nici nu stiam ca ii aduce cineva de la noi! Evident, ii adaug si pe ei la ccomanda. Vine pachetul, prima licoare sacrificata este Noilly Prat Original Dry.

Acum, dati-mi voie sa lungesc pelteaua: dar ce anume este un Vermouth? Cum se face? Ce implica? Si cautand raspunsuri mi-am dat seama ce bautura nobila si greu de obtinut este! Unul adevarat nu are nicio legatura cu mizeriile post-decembriste intitulate astfel, care nu erau decat niste vin, arome, alcool si mult zahar. Un Noilly Prat se face astfel: vinul de baza se tine 8 luni in butoaie de stejar. Dupa care butoaiele sunt scoase afara, unde stau un an. Sub soare, sub zapada, sub canicula si vanturi. Dupa care li se adauga un pic de amestec de musturi si alcool. Si iar stau un pic, dar acum inauntru pentru ca devine mai calculat procesul. Practic vorbim de un vin licoros ca a doua baza a produsului final. Si acum se adauga maceratul de plante si radacinoase, 20 la numar, reteta secreta. 3 saptamani. Dupa care mai stau un pic, se imbuteliaza si ura si la gara!

Cum e rezultatul? 18% alcool, destul de sec, mai sec decat un Martini dry dupa gustul meu, cu arome clare de vin fortifiat sec cu un strat herbal, foarte fin si nuantat. Lung, acid si dezirabil. Se poate bea singur, racit bine sau in mixologie, cu vodca sau gin, gheata, apa cu bule, tonica sau nu, si gheata. Aici imaginatia e limita.
Nefiind consumator fidel sau connoisseur, mi s-a parut fin si elegant, ceva deosebit de alte vermuturi baute pana acum. In fond, reteta este aparent originala, aceeasi de la primul Noilly, un botanist talentat. Iar intre ei si Martini sunt vreo 50 de ani diferenta. Intai francezii, apoi italienii. E drept ca prin 1970 italienii i-au inghitit, insa reteta s-a pastrat.
Vedeti, e doar o bautura, insa si cititul din jurul ei este satisfacator. Afli una, descoperi alta, nu e doar o bere lager la draft al carei nume e irelevant. Eu am plecat de la un mail primit de la un cititor acum 10 ani si am incheiat cu o revelatie in paharul de degustare acum cateva zile!

PS: am si cateva ponturi. Sunt mai multe vinuri la destocaj, cu reducere mare, pe situl amintit. De exemplu, acum ma delectez cu un Chateau Sainte Marguerite Symphonie blanc 2021 care inca uimeste cu prospetimea si plinatatea sa gustativa. Iar despre paharele de sampanie (cel din prima poza), sa va zic doar ca daca le cautati pe cele inscriptionate, gasiti unele Champagne Ayala. Sunt de fapt Lehmann Jamesse de 28,5 cl. Daca ar fi sa le cumperi fara incriptie fac vreo 10 euro bucata. Iar inscriptionarea e discreta si plasata doar pe suport, nu pe cupa. Si costa doar 16 lei, deci rezon!

Articolele despre scrisori:






Greu cu vinul prin hipermarket

 Pierd timpul în Selgros Galați cat aștept pe cineva cu treabă în apropiere. Desigur, astept la raionul de vinuri, unde altundeva?

 Eu nu vreau sa fac nimănui un defavor sau un deserviciu, însă pentru un ochi antrenat e urat ce vezi acolo. O mulțime de vinuri prost dispuse (la propriu)! Adică eticheta cu prețul magazinului de sub el nu e pentru acea etichetă, ci pentru un alt vin care e in alta parte. 

E oferta la un rose destul de bun, dar ce să vezi, toate sticlele sunt 2020!

 Daca te duci sa iei sa zicem 24 de sticle dintr-un sortiment care sa nu fie "grasă", "bănuți" etc, afli de la responsabil crudul adevăr: au doar 6 sticle sau 12. Practic in stoc mulțumitor din tot raftul acela dublu sunt doar vreo 10 etichete arhicunoscute. Restul fac o tristă figurație ani de-a rândul. Vezi albe 2018, roseuri 2019. 

In plus, colocvial mi s-a spus că vinurile moldovenești oricum sunt mai bune decât ale noastre. 

Văd un preț la un roșu portughez foarte decent, daca dai cu aplicația e la vreo -40%. Ajung la casa și ce să vezi? Nu e nicio reducere! Vânzătoarea spune că e prețul vechi la raft, că nu mai e actual...

Alta dată comand cu livrare pentru un eveniment un anume spumant. Și când vine livrarea sunt jumătate albe, jumătate rose, că deh, nu aveau numărul de sticle pe stoc și au zis că merge și așa. 

Pai de aia prefer de ani de zile sa iau de la oameni cunoscuți de mine din online, chiar daca nu e la fel de comod, chiar daca implica riscul transportului etc. Măcar de la ei primești exact ce vrei! Poate pe la alte Selgros din țară lucrurile stau mult mai bine, dar eu nu prea am de unde să știu!

Șprițuri retorice. Marketing intrat la apa

Sunt multe obiceiuri practicate de toata lumea. De exemplu, scobitul in nas. Toata lumea face asta, insa simplu fapt ca toata lumea o face, nu valorizeaza cumva obiceiul. Nu devine social acceptat. Ceea ce e normal in intimitate poate sa nu fie la fel de normal in societate. Daca tie iti place maneaua sau forme extreme de heavy metal, e dreptul tau, poti sa asculti acasa ce vrei, insa daca vii cu boxa portabila la plaja in multimea de turisti si dai play la maxim, atunci nu mai e la fel de acceptabil.

Se bea șpriț in Romania. Ok, se bea. Si eu beau uneori. Dar asta nu face obiceiul de bon ton! 

Recent vedem in bula vinului un soi de efort colectiv, nu de justificare a acestui obicei, ci de validare, de inaltare a sa!  In mod straniu, sustinut de oameni educati, din industrie! E ca si cum tocmai ai terminat un doctorat in muzicologie, esti toba de teorie muzicala, stii totul despre muzica baroca a lui Bach, si primul lucru pe care il promovezi dupa asta este...o manea de Dani Mocanu!  Sau esti absolvent de filologie, ai studiat Proust cap-coada, dar promovezi un rahat de fituica motivationala scrisa 90% de ChatGPT! Nu are sens! De ce faci asta?

Unii zic ca hai sa promovam spritul de vara ca alternativa pentru bere, ca-i mai sanatos, mai voios, etc. Mai vindem doua trei sticle in plus, vinde si cel cu apa minerala, clientul hidratat, toata lumea fericita.

Sau ca e o poarta de intrare in lumea vinului pentru nehotaratii care inca nu si-au ales otrava.

Altii vad ca se vinde greu un anume vin, nu tocmai ieftin. "Spritul bun se face numai cu vin bun! Uite, am aici exact ce trebuie! 70 de lei, te rog!" Ridicol? Nu stiu!

Adica, pana acum ziceam ca vinul e o fiinta vie, este o opera de arta, sta cineva non-stop in pivnita si il desavarseste, atentie la pahare si la temperatura de servire etc iar acum bang! sa curga apa de sus, sa se sparga molecula! Adica cum am ajuns de la A la Z atat de rapid? S-a terminat manualul de marketing? Nu mai avem resurse?

Poate ca pare o idee buna acum, insa imi amintesc ca acum 15 ani era o incercare sa gasesti un vin alb sec. Rafturile erau pline de demi, de regula siropoase, ati ghicit, tocmai pentru ca sa se mai simta ceva dulce in sprit! Vrem sa ne intoarcem acolo? Ne-am chinuit o gramada sa educam oamenii, sa ne conectam cat de cat piata la gustul mondial si tocmai cand suntem pe aproape, punem batista pe tambal si tragem sifonul lângă noi?

Rezon, oameni buni! Aveti grija ce va doriti, ca s-ar putea sa se intample!

DESPRE ȘPRIȚ, FĂRĂ PERDEA: Consacrarea, la pragul dintre veacuri (ep.3/3)

FOTO: winesofa.eu

Pâna la urmă când și prin ce mijlocire a apărut termenul de șpriț? Ei bine, aflăm de la Rodica Zafiu (Dilema veche, nr. 536, 22-28 mai 2014) că “primele atestări [ale cuvântului “spriț” n.a.] înregistrate de dicţionare sînt din jurul lui 1900 (dintr-un Vocabular al lui V. Săghinescu, din 1901); se presupune deci că a venit odată cu chelnerii (în fond, tot un germanism, din Kellner) şi restaurantele de tip austriac”.

Bunăoară descoperim la început de secol destule șprițuri textuale sau vizuale în revista umoristică Furnica. De exemplu, în numărul 43. din 10 iulie 1905 ne încântă lirice indicații: “un pahar de șpriț, băete/ Și nițel pe loc repaos” (Bidon Dimitriu, Din Dadilov) sau cronica unei campanii publicitare din Cismigiu: “mușteriii noștri n-au suferit în cele două memorabile seri decât de sete, pe care suntem siguri, însă, că le-am stins-o ploaia torențială de halbe și de șprițuri (din pivnițele Ciucanu, Calea Griviței)” (G. Ranetti, Cârciuma revistei Furnica).

De aici încolo șprițul devine prezență constantă, cum ar fi în schițele aceluiași George Ranetti: “ce, te duci fără să bem un șpriț de adio?”,  “Vax! Nu-mi datorezi nici măcar un merci! Singura mea plăcere ce poți să-mi faci e să vii colea la Gambrinus să-ţi ofer un mic şpriţ de plecare“ (Lasă că aranjez eu, nr. 147, 1907), În același număr găsim și aforismul: „sîngele nu se face niciodată nici apă, nici şpriţ“ (Kiriak Napardarjan, Notarra II-a, ibid).

Așadar obiceiul deja încetățenit își capătă numele atât de utilizat astăzi abia la începutul secolului XX.

Într-adevar, urmând literatura mare, nu vom descoperi cuvântul șpriț, decât hăt! târziu, în interbelic. A se vedea “O istorie literară a vinului în România”, de Razvan Voncu (Curtea Veche, Bucuresti, 2013). Mai mult ca sigur, Eminescu și Creangă, în răcoarea Boltei Reci, nu se întrețineau cu șpriț, ci mai degrabă cu un curat jin di Cotnari sau Huși.

Nu mai e mult și ajungem la I.C. Teodorescu, guru al oenologiei românești în interbelic, cu o pastișă din “Viile Noastre” (Cartea Românească, Bucuresti, 1935 în “Cronica viticolă a anului. Conferință ținută prin Radio la 24 Iulie 1933”). Combate bine venerabilul:

“În România, nu contează calitatea. Consumatorii noștri, lipsiți de cele mai elementare cunoștințe în materie de vin, acceptă să li se prezinte orice fel de asemenea produs.

Se beau cu sifon tot felul de vinuri ordinare, crude, și prefăcute, de orice proveniență ar fi. Nu se relevă și apreciază un vin învechit, superior, de origine vestită, prezentat la sticle înfundate. Sunt prea puțini amatori de vinuri fine și prea numeroși băutori de șprițuri. Cu asemenea consumatori, desigur, nu marfa superioară se va vinde cu preț, căci negustorii nu pot câstiga atât de mult cu ea, cât dela una inferioară”.

Așadar, vorbim de un obicei care a început nu atât din fandaxie, ci din necesitate. Am putea înșira un lung sir de citate din ai noștri sau ai lor (adică din străinii călătorii pe meleagurile noastre) în sprijinul acestei idei, însă acestea ar fi mai potrivite pentru o cuvântare dedicată.

Să zicem, în încheiere, doar de una. Păstorel Teodoreanu, un om despre care numai hulpavii inculți ar putea spune că n-avea papilele și sinapsele brici, scrie în 1943 “Sifonul”, apărut in ziarul Vremea din 1943:  “avem noi vinuri pe care să le putem bea pure? Dacă nu le-am drege cu puțin sifon nu s-ar putea bea![…] [sifonul] e inamicul nr.1 al podgoriei noastre. De origine etnică necunoscută, inestetic și subversiv, guițând și grohăind porcin, nu s-a mulțumit să profaneze zâmnicul și crama prin oribila mezalianță denumită șpriț, dar de la cârciuma periferică, unde stăpânește în dictator, a izbutit să se insinueze până în restaurantul de lux și la simandicoasele banchete. E prea mult!“(Gastronomice, ed. Agora, Bucuresti 2010, pg. 202).

(Episoadele precedente: 1 si 2)

(text publicat initial pe supervinuri.agrointel.ro)

DESPRE ȘPRIȚ, FĂRĂ PERDEA: Apă cu bule din Brașov pentru vinul acru din Muntenia (ep.2/3)

FOTO: BCU Cluj

Nu știm dacă obiceiul șprițului s-a răspândit ca fulgerul din Viena, Veneția sau Budapesta, însă e cert ca șprițul (încă neîntâlnit sub denumirea de azi) se practica în epocă și la Bucuresti. Dovada? De găsit în rândurile de mai jos.

“Domnul Wallbaum mergea atunci mai des cu mine și cu Heinrich la izvoarele de apă proaspătă la cofetaria Ferestro, așezată la o jumătate de ceas de oraș, uneori îmi oferea un pahar de bere de la beraria Krebs- pe atunci singura din București- și îmi recomanda cu tărie să nu beau niciodată vinul obișnuit al țării curat, ci întotdeauna amestecat cu apă sau cu apă minerală acidulată” zice Rudolf Neumeister în “Amintirile unui cleric din dispora” 1844-1848, în Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea: 1847-1851 (volumul 6, pg 131).

Poate credeți că asta făceau doar niște germani în mijlocul Țării Românești, fiind obișnuiti cu ale lor. Greșit! Ia priviți:

“[…] se poate primi astfel de vin și în restaurante, unde au și apă minerală, numită borvis, prin amestecul căreia vinul musează ca șampania și se lasă băut cu plăcere. Asemenea apă se aduce aici din Brașovul Transilvaniei, în butelii înfundate cu rășină. Vin bun, muntenesc, aproape nu există în București. De obicei este acru, dar în două cu apa minerală este cu desăvârșire plăcut de băut. Dacă au aici vin bun, atunci acesta este de la Odobești din Moldova”, ne spune un Anonim polonez la 1854 (jurnal în manuscris găsit în biblioteca publică din Varșovia), reprodus în Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea (volumul 6 : 1852-1856, Pg 196).

Dar, acum pe grai molcom, ardelenesc, iată ce găsim într-un ziar de limba română (“Familia”), păstorit de Iosif Vulcan, din Nagyvarad (Oradea-Mare), in 1889, așadar dinainte de Unire! E “Doina de pe Mureș”, și zice-se în ea “place-mi borvizul cu vin, mândra din satul vecin“. E drept ca autorului îi plăcea și “vinul curat și mândra din alt sat”,  și așa ne întoarcem la “borviz”, care e cuvântul preluat din maghiară pentru apa minerală cu bule.

În Regat, Caragiale-tatăl, deși amintește frecvent de obicei în Momente și schițe („trei cinzeacuri cu sifon“, „două baterii cu sifon mare“, „o semibaterie cu sifon“), nu-i spune niciodată pe numele astăzi consacrat. Pentru că nu exista încă la noi. Fiul însă…”Se găseau pe atunci, slavă Domnului, și nu scumpe, vinuri de Bordeaux și de Bourgogne să fi făcut cinste unui ospăț regesc. Lui Gorică nu-i erau însă pe plac, el vrea un vin mai ușor, vin indigen, vin de gradină, descoperea el câte unul grozav și ne căra, prin cine știe ce fund de mahala, să ne cătrănească cu vreo poșircă mucegăită și tulbure”(Craii de Curtea Veche, în Opere, ed. Fundației Culturale Române, București, 1994, pg 76). Și punctul pe i-ul din vin: “se putea spune chiar că mai mult se făcea că bea, umflându-se cu șprițuri cu sifon, cu sifon albastru”.

Să avem rezon, însă! “Craii…”, deși asezați în plin belle epoque, au fost moșiți nu mai puțin de două decenii prin sertarele autorului, apărând propriu-zis abia în 1929.

Un moment mai precis al apariției termenului vom descoperi în episodul următor.

(precedentul episod: aici)

(text publicat initial pe supervinuri.agrointel.ro)